3. POLONIA – Gdansk


  1. POLONIA – Gdansk. 

Gdansk este un vechi oraș – port la Marea Baltică, la nici 60 de km. nord de cetatea Malbork. Dealungul existenței sale de peste un mileniu, orașul și-a schimbat stăpânii și numele de mai multe ori. S-a numit Danzig când a aparținut Germaniei sau Prusiei, a fost de vreo două ori chiar oraș liber și de câteva ori sub ocupație poloneză.

Aceste schimbări nu au fost făcute cu zâmbete și strângeri de mână, ci de cele mai multe ori cu sabia, cu tunurile, cu morți și răniți. Ultima confruntare mondială, a lăsat și ea multe urme și mulți morți în zonă. De atunci, din 1945, Gdansk face din nou parte din Polonia și împreună cu vecinele Sopot și Gdynia, formează o aglomerare de 1.4 milioane de oameni.

La drept vorbind, este foarte greu de stabilit, după originea populației, dacă ar trebui să fie un oraș german, sau polonez, sau lituanian. Dar având în vedere că Germania a fost marele învins al celui de al doilea război mondial, iar Polonia a fost în tabăra adversă, a pretins Gdanskul și l-a primit. Deși de atunci au trecut 70 de ani, originea germanică și prusacă în general, este prezentă și vie. Citește mai mult…

2. POLONIA – Malbork


Castelul Malbork

In vremea când mă pregăteam pentru această excursie, am dat peste un articol despre Castelul Malbork, unde? bine’nțeles în Google. Mi-a atras atenția și apoi „săpând” mai adânc, am înțeles că este un loc care merită o vizită scurtă, mai ales dacă este în drum.

Am plecat dimineața din Varșovia cu o mașină de împrumut, spre nord în direcția Gdansk pe șoseaua E77 până în apropiere de Elblag cca. 260 de km., de unde am cotit spre vest pe E28 și apoi pe șoseaua națională 22, până la Malbork, încă vreo 30 de km. Credeam că e autostradă, dar m-am înșelat. Totuși n-a fost rău. Am făcut cam cinci ore, lejer.

DSC00166 Malbork este o localitate mică, nici nu cred că are statut de oraș, cu o populație de 38 de mii de locuitori. In schimb, este o localitate cu istorie. A fost fondată în secolul XIII de către Cavalerii Teutoni. De fapt localitatea s-a format în jurul castelului, care mai degrabă era o fortăreață imensă, construită din cărămidă roșie. Azi se știe, că este cea mai mare fortăreață gotică din lume.

Pe vremuri, regiunea făcea parte din Prusia, iar localitatea se numea Marienburg, după numele Sf. Maria, patroana bisericii. Citește mai mult…

1. POLONIA – Varșovia


 

1.- Scurte informatii generale, despre Polonia.

De mult n-am mai scris nimic. Asta pentrucă am fost în România și despre România nu am încă curajul să scriu ceva, cel puțin pentru moment.

In schimb acum câteva zile am revenit din Polonia și mi-am adus aminte că deși am fost de mai multe ori în Polonia, încă n-am scris nimic despre locurile ce merită să fie văzute în această țară și care nu sunt puține.

Polonia este plasată în zona central-nordică a Europei. Exista ca regat încă din secolul XI, populație creștină, catolică, cu un teritoriu care dealungul anilor și-a tot schimbat forma și dimensiunile, urmare a veșnicelor războaie, când cu suedezii, când cu prusacii, cu rușii sau cu nemții, până la al doilea război mondial. Citește mai mult…

GRECIA – Creta și Santorini


Grecia insulară 

Undeva în descrierea Greciei, am arătat că în afară de teritoriul continental, Grecia deține și câteva sute de insule mai mari sau mai mici, unele populate, altele nu, împrăștiate pe distanțe de zeci și chiar sute de kilometri de țărm. Cele mai cunoscute sunt Corfu, Santorini, Rodos, Creta, Mikonos și încă.

In insula Rodos am fost de mai multe ori și mi-a plăcut. Mi-am zis că nu poate fi mare deosebire între insule, date fiind condițiile asemănătoare și acelaș popor care le locuiește. Așa că am încercat și altele.

Creta. 

Creta este mai mare dintre insulele Greciei, atât ca suprafață, peste 8,300 kmp. cât și ca  populație, cu peste 620 de mii de locuitori. Cea mai mică distanță de coastele Greciei continentale este de cca. 100 de km. și anume, în dreptul celui mai sudic punct al peninsulei Peloponez. Insula are o formă alungită, cu axa mare pe direcția est – vest în lungime de cca. 250 de km. și o lățime între 15 și 60 de km. Relieful este muntos, cu vârfuri care ajung la aproape 2,500 de metri, cu defileie orientate nord – sud, cu pereții de stâncă foarte abrupte și foarte căutate de excursioniști.

Orașul cel mai mare este Heraklion, plasat cam la mijlocul în lungime al insulei, cu o populație de aproape 200 de mii de locuitori, centrul administrativ al insulei, centrul economic și de afaceri, principala poartă de acces a insulei. Aici se află cel mai mare port comercial și de pasageri, principalul aeroport internațional, dar și sumedenie de hoteluri, gata să găzduiască pe turiștii dornici să-și petreacă concediul în tumultul unui mare oraș.

Principala sursă de venituri ale localnicilor este desigur turismul. Stațiunile se întind pe toată lungimea insulei, în special pe coasta nordică a ei. De ce pe coasta nordică și nu și pe cea sudică, nu știu exact, dar presupun și eu că la începuturi, grecii au venit în insulă cu vapoarele. Cel mai apropiat punct ce leagă Creta de continent, este Chania, oraș ce există din secolul II î.e.n., aflat la 100 km. pe mare de portul Nafplio, cel mai sudic punct al peninsulei Peloponez. Nu-i puțin, dar oricum, mai puțin decât cei 300 de km. până la coastele Libiei, în Africa, zonă care nici azi nu e foarte populată, dar acum 2-3 mii de ani. Zic și eu că în mod firesc, grecii au debarcat pe coasta nordică a insulei, au întemeiat forturi, porturi și puncte întărite, care s-au transformat în orașe, sate și stațiuni în decurs de mii de ani. Pe coasta sudică așezările au apărut mult mai târziu, odată pentrucă între coasta de nord și cea de sud este un lanț de munți, iar ca să înconjori pe coastă să ajungi in partea sudică, vorbim de sute de km. pentru care trebuiesc construite drumuri de acces.

Insula Creta, se spune că este populată de peste patru mii de ani, este amintită și de egipteni și de biblie. Se spune că este leagănul civilizației Minoane, care ar fi fost măturată de un tsunami cu 3,600 de ani în urmă, format după erupția vulcanică din Santorini.

A fost sub ocupația Imperiului Roman, al Bizanțului, al Republicii dela Veneția, din secolul XVII ocupată de Imperiul Otoman, iar din 1913, este parte din Grecia.

Am ajuns în Creta într-o excursie organizată de „sfârșit de săptămână prelungit”, adică patru zile și trei nopți. De joi dimineața, până noaptea de duminică spre luni.

Am stat într-un hotel de trei stele lângă restaurantul Tsatsiki în golful Malia, unde câteva localități se leagă una de alta, formând un lanț lung de hoteluri în tot lungul coastei.

De fapt lanțul de hoteluri, resorturi, cluburi de scufundări, sate de vacanță, apartamente rezidențiale și ce alte denumiri specifice cunoașteți, se întinde aproape fără întrerupere, dela Chania în vest, până la Agia Nikolaos în est, trecând prin Rethimo, Bali, Heraklion, Malia și Plaka. Asta însumează cca. 200 de km, care pare o singură stațiune. Spațiile cu alte destinații decât turismul, sunt nesemnificative. Citește mai mult…

ANGLIA – Londra


INSULELE BRITANICE

 Nu intenționez să vă țin lecții de geografie sau istorie, ci numai să fixez câteva jaloane, ca să înțeleagă toată lumea despre ce locuri vorbesc.

De altfel acest articol, în această formă, sper că va apare în cartea pe care o pregătesc acum pentru tipar.

Marea Britanie este un grup de insule în vestul Europei și despărțit de aceasta prin Canalul Mânecii. Insule sunt multe, unele mai mari, altele mai mici.

Dealungul anilor, au fost când o singură țară, când mai multe în diferite forme de dependență între ele, dar în totdeauna pe baza principiului că Anglia conduce că este fratele mai mare. Azi, aceste insule se împart între următoarele state: Anglia, Scoția, Tara Galilor, Irlanda de Nord care face parte din Anglia (capitala la Belfast) și Republica Irlanda (capitala la Dublin) care este stat independent.

Aceste țări, dealungul istoriei au trăit împreună, s-au desvoltat împreună, vorbesc aceiași engleză, și totuși, fiecare în parte se crede o națiune și vrea să fie o țară independentă de celelalte și mai ales de Anglia, care este cea mai mare și cea mai puternică. Irlanda a reușit, Scoția a încercat în 2014 și n-a reușit.

Dar astea sunt problemele lor. Noi le avem pe ale noastre.

Problema noastră actuală este turismul și astfel ajungem în cea mai mare țară a acestor insule și anume în Anglia.

ANGLIA

Este țara cea mai mare și cea mai populată, ocupă 130 de mii de kmp., din insulele britanice și are o populație de 53 de milioane de locuitori.

Este o monarhie constituțională, care pe vremuri a avut colonii cât încape și a adunat averi incomensurabile. Vremurile acelea au trecut, dar averile au rămas.

Anglia este o țară desvoltată, cu o industrie puternică, cu o rețea de căi ferate și drumuri moderne, universități de renume mondial, porturi bine dotate, bănci bine burdușite, teatre renumite și un campionat de fotbal deasemeni renumit, deși în ultimii ani a cam cedat în fața concurenței europene.

Anglia are câteva orașe mari și vechi pe care nu am de gând să le înșir aici. Trebuie totuși să amintesc capitala, pentrucă vizitatorul Angliei, de regulă sosește la Londra.

  – Londra

 Londra este un oraș de opt milioane de locuitori,  zona metropolitană având 15 milioane. Orașul există din secolul I, înființat de romani și este capitală din secolul XII.

Presupun că nimeni nu-și închipuie că sunt în stare să scriu un ghid al acestui oraș. Chiar dacă l-am vizitat de mai multe ori este imposibil.

Am să scriu câteva generalități și apoi impresii personale, în măsura în care mi s-au fixat în memorie. Cine are nevoie de un ghid al Londrei, să caute în internet, cred că sunt cu sutele. Personal, pentru prima vizită la Londra, am studiat ghidul „Michelin”. Probabil există și acum, reactualizat desigur.

Deci Londra este un oraș imens, care se întinde  deoparte și de alta a fluviului Tamisa.

Tower Bridge Fluviul șerpuiește dela vest la est în tot lungul capitalei. De pe un mal pe celălalt, se poate trece pe cele peste 20 de poduri care s-au construit în ultima sută de ani. În afară de poduri, mai sunt și tunelurile metroului.

Principalul aeroport înternațional este Heathrow, probabil cel mai aglomerat din lume. Tot internaționale, dar pentru distanțe mai scurte, se folosesc încă trei aeroporturi: Gatwick, Stansted și Luton. De la aeroportul Heathrow se ajunge în Londra în cca. 40 de minute cu trenul expres. Citește mai mult…

6. MAROC – Casablanca


  1. Maroc– Dela Marrakesh la Casablanca.

Dela Marrakesh la Casablanca, este o bucată bună de drum, mai precis 560 de kilometri, dintre care două treimi sunt pe coasta Atlanticului.

Drumul bun, fără urcușuri, o ținem așa până la Mogador, cu două întreruperi. Prima la nici o oră de când am pornit din Marrakesh, într-un sat de berberi, să vizităm o locuință a localnicilor.

DSC04311 Desigur, totul era aranjat și plătit din ’nainte de ghid. Era vorba de o familie destul de înstărită, care deținea o prăvălie de produse de artizanat local, aveau ceva animale, își cultivau cele necesare cu membrii familiei, care se compunea din cca. 20 de persoane, cu tot cu bunici, frați, soții și copii. Stăteau cu toții în aceiași casă, care era construită tot de ei din materiale locale, adică argilă, balegă, fân, lemn și vă închipuiți că totul este extrem de primitiv, după cum se vede și în poză. Jos la parter dacă i se poate spune așa, este un spațiu comun cu mese și sobă, fumul iese printr-o deschizătură a foliei de plastic cu rol de acoperiș, pe jos desigir este pământ, nu dușumele, nu nimic.   Sus un fel de etaj de dormitoare, în spate prăvălia și o toaletă pe care n-am văzut-o, dar am auzit de ea. Suntem serviți cu ceai de mentă și lipie surprinzător de gustoasă, făcută pe loc. Citește mai mult…

5. MAROC – Marrakesh


5. – Maroc– Dela Erfoud la Marrakesh.

Ne așteaptă alți peste 500 de kilometri de autobuz bun, pe drumuri proaste.

Am plecat târziu din Erfoud, până ce toată lumea s-a adunat la hotel din plimbarea de dimineața pe dune, până s-a mâncat, până ce ne-am hotărât să părăsim magazinele și tonetele de pietre șlefuite, s-a făcut ora 10 și deși drumul nu era grozav, lumea a cam adormit în mașină. După o zi precedentă de 500 de kilometri, scularea la patru dimineața, călărirea pe cămile și umblatul prin nisip, au obosit pe majoritatea. Nu-i vorbă că nici nu prea aveam la ce să ne uităm. O vale cuminte printre munți de culoare roșiatică, prin care șerpuia drumul.

DSC04129Asta până în apropiere de Tinghir, unde drumul și râul sunt paralele, valea este verde , iar dealurile, munții și satele sunt roșu maroniu. Este fantastic ce poate face un râu în deșert. Pur și simplu dă viață în adevăratul sens al cuvântului.

Ne-am și oprit în dreptul unui restaurant foarte dichisit altfel, unde am mâncat de prânz, o masă foarte puțin marocană, pregătită în mod evident pentru europeni, dar nu de europeni. Pe scurt, n-a fost grozavă. Dar cum n-am vent exclusiv pentru mâncare, am trecut peste problemă și ne-am concentrat asupra peisajelor. Citește mai mult…

%d blogeri au apreciat asta: