MALTA

Raiul turismului.

Malta, pana acum cativa ani era o destinatie considerata prea exotica pentru  turistul de rand. In ultimii ani insa, a devenit unul dintre locurile cele mai cautate de turisti, fie ca sunt interesati de soare, plaja, viata de noapte, fie ca e vorba de iubitori ai istoriei, arheologiei, sau interesati in arhitectura foarte bogata si deosebita a insulelor.

Putina istorie

Malta, un grup de trei insule in Marea Mediterana, intre Sicilia si coastele Africii de Nord, este din 1964 tara independenta si din 1974 Republica in cadrul Commonwealth-ului Britanic, cu capitala la Valletta. In prezent, membra a UE cu drepturi depline.

Istoria Maltei, este direct influentata de asezarea ei geografica in centrul Marii Mediterane, fiind un punct ideal de control a deplasarii vaselor militare, comerciale sau pescaresti intre Orientul Mijlociu si Vestul Europei si intre Europa (mai precis Italia) si  Nordul Africii.

Acesta este principalul motiv pentru care a fost stapanita rand pe rand de unii si altii. Cum nimeni nu trece prin istorie fara a lasa urme, Malta ajunge  un taram, unde se intalnesc toate artele si toate culturile popoarelor  mediteraniene.

Asezari omenesti in Malta au existat inca cu 5000 de ani inaintea erei noastre.

Insula a fost ocupata de Fenicieni, apoi de Greci, urmeaza dominatia Cartaginezilor si in sfarsit dominatia Romei, care se extinde pana in secolul III, al erei noastre.

Desigur, aceast ”transfer” a stapanirii insulei dela o putere la alta, se intampla nu cu buna voie, ci in urma unor razboaie lungi si sangeroase.  Si inca abia suntem la inceputurile erei noastre. Urmeaza in continuare dominatia Bizantului care dureaza pana in secolul IX, care sunt alungati de Arabii din Nordul Africii, iar din secolul XIII insula Malteza intra pe rand in mana unor nobili Sicilieni, apoi Catalani, apoi Italieni, apoi Tunisieni, pana in anul 1530, cand intra in posesia Cavlerilor Ordinului St. John din Ierusalim. Acesti cavaleri, se presupune ca au fost alungati din Ierusalim  parca prin anul 900, s-au stabilit mai intai in insula Rhodos si mai apoi si-au continuat drumul pana in Malta.

In anul 1566, Marele Maestru al Ordinului Jean Parisot de Valletta a fondat orasul care va deveni capitala tarii.

Au mai urmat un asediu al turcilor pe la sfarsitul secolului XVI, o invazie franceza si apoi incet, incet imperiul britanic s-a stabilit in Malta. Dominatia ei tine pana la sfarsitul secolului XX, cand devine stat independent si mai apoi stat membru cu drepturi depline in Uniunea Europeana.

O vizita scurta in Malta, incepe la aeroportul international Luqa, aflat la o distanta de 8 km. de capitala Valletta. La aeroport se poate inchiria o masina de catre turistul independent, dar trebuie retinute trei aspecte legate de circulatia auto in Malta:

–         Strazile si soselele sunt inguste, intortochiate si in panta si deci se recomanda masini cat mai mici.

–         Sunt foarte multe masini in insula si mai ales in zona capitalei Valletta si este foarte greu de gasit un loc de parcare.

–         Si ce este mai important, este faptul ca se circula pe stanga.

Malta poate fi vizitata in multe feluri. Inca dela aeroport esti pus la curent cu existenta a prea multe agentii de turism, care organizeaza vizita insulelor in diferite forme si anume:

–         Vizite de o zi sau de o jumatate de zi cu autobusul, cu sau fara insula Gozo.

–         Croaziera in jurul insulei Malta sau a insulelor Malta, Camino si Gozo cu vasul ”Captain Morgan”.

–         Vizitarea cu autobuse ”Hop on Hop Off”, existand vre-o trei trasee.

Si probabil mai sunt si altele. Scrie in orice ghid turistic. Si sunt multe.

Dar pentruca maltezii sunt europeni, civilizati, majoritatea vorbind limba engleza si unii si italiana, consider ca este mult mai placut si mult mai ieftin sa vizitezi Malta pe cont propriu. Astfel poti vizita  acele obiective care te intereseaza si nu ceia ce vrea sa ti le ofere agentia de turism, care de obicei are aranjamentele proprii cu magazinele de suveniruri, cu restaurantele si chiar cu obiectivele turistice.

Malta in total are o lungime de 30-35 km. si o latime de 15 km., iar insula Gozo se afla la 6-7 km. Vest de Malta si are dimensiunile pe jumatate ca Malta, adica 15/6 km. Legatura intre ele se face cu ferryboat –ul.  Populatia 400.000 locuitori, densitatea 1.200 locuitori pe km. patrat. Mare.

Am inchiriat la aeroport o masina, am urcat in portbagaj lucrurile si am plecat.

Spuneam ca in Malta se circula pe stanga. Aceasta nu este un lucru de neglijat, dar nici nu trebuie sa ne sperie prea tare. Un conducator auto experimentat, invata in primii kilometri ca nu este diferenta prea mare intre a merge pe stanga si dreapta, doar atat ca este nevoie de mai multa atentie sa zicem primele doua zile. Se circula exact ca in Marea Britanie, Cipru, Australia sau Noua Zeelanda.

Ca oriunde in lume, in apropierea capitalei, drumurile sunt mai bune dar mai aglomerate, cum ne indepartam, ele lasa tot mai mult de dorit.

Ramla Bay

Prima locatie unde am stat in Malta a fost Ramla Bay in Nord Vestul extrem al insulei, intr-un resort cu apartamente.

Am avut un apartament cu trei camere intr-un duplex pe malul marii. Atata doar ca nu era plaja cu nisip ci pietris si pietre.

De pe mal se vedea insula Camino, aflata la jumatatea distantei dintre Malta si Gozo. Distanta dela Ramla Bay la Comino este de 800 m.

Nu am avut timp sa vizitam insulita asta (nici nu prea are ceva care sa atraga). Exista un camping, un hotel, o capela, un post de politie o ferma de porci si cam atat. Este un loc cautat de pescari, de tineri indragostiti si de scufundatori. In partea sudica a insulei se gaseste ”Laguna albastra” vizitata cu barcile care pleaca din portul de langa Ramla Bay.

St. Agata‘s tower

Am plecat in vizita prin insula, dinspre Vest spre Est. Primul obiectiv intalnit a fost „St. Agatha’s  tower”. I se mai spune si turnul rosu din cauza culorii. A fost construit de Cavaleri prin secolul XVII cu scop de aparare. Dealungul malurilor insulei, au fost construite vre-o 20 de turnuri, care cu timpul si-au pierdut importanta, unele s-au distrus cu totul, altele se vad inca dela distanta ca niste ruine. Acest turn dela Mellieha, a fost in uz pana la al doilea razboi mondial. Pe vremuri a fost utilat cu tunuri si avea o garnizoana de 30 de oameni.  In  al doilea razboi mondial, a fost o statie radar a armatei britanice.

Dupa razboi s-a deteriorat total. A fost refacut in ultimii ani, azi fiind deschis pentru public.

Mdina vechea capitala

Dela turn, am plecat spre Mdina, vechea capitala a insulei aflata langa localitatea Rabat. Rabat este un nume cu origini arabe.

Mdina este cel mai vechi oras din Malta si cand am spus de asezari omenesti de 4000 de ani, ne-am referit la fenicienii a caror urme au fost gasite aici. Influente arabe se intalnesc si azi si nu numai la Rabat si Mdina.

La granita dintre Rabat si Mdina, se afla biserica Sf. Paul, construita la fel ca toate cladirile din jur in stil baroc, nu foarte mare, dar foarte ingrijita, ca de altfel toate cladirile.

Ca oras, Mdina apare prin secolul XII. Este un oras fortificat, foarte bine intretinut, cu impunatoare palate vechi, amestec de baroc si medieval, ziduri puternice, groase si inalte de 8-10 metri, strazi  intortochiate si inguste, suficient de largi ca sa poata trece o trasura trasa de un singur cal, adica vreo trei metri.

 O plimbare pe stradutele inguste este ceva foarte romantic si totusi bizar. Oricum linistea este elementul cel mai prezent in acest oras.

O plimbare pe zidurile fortaretei, iti da posibilitatea sa vezi cu ochiul liber marea atit in Nord cat si in Sud.

Imediat langa poarta principala a fortaretei se afla ”Mdina Dungeons”

fostele temnite ale fortului. A fost construit si folosit ca atare de catre britanici. Azi este un muzeu cu peste 20 de figuri de ceara, care arata vizitatorilor cum erau schingiuiti prizonierii, inca una din paginile intunecate ale imperiului britanic. Mie mi s-a parut sinistru.

Gozo.

Insula Gozo, se afla la cca. 6 km. vest de Malta. Distanta se strabate in mai putin de o ora cu ferryboat-ul, inclusiv incarcarea si descarcarea masinilor. Am rezervat o zi pentru aceasta excursie.

Geologic, Gozo este o continuare a Maltei. Nici o deosebire. Acelasi sol calcaros, aceiasi clima, aceleasi localitati micute dar bine intretinute, aceiasi arhitectura, aceleasi balcoane, aceiasi oameni. Viata linistita, fara prea multe intamplari.

Am inceput prin aceia ca am continuat drumul dela terminalul ferryboat-ului prin Xevkija, Victoria si St.Lawrenze (10 Km.), pana la malul Sud – Vestic, unde se afla doua dintre cele mai interesante „productii” ale marii:

The Azure  Window – care este o deschidere in stanca formata de ape, cu inaltimea de 22 de metri si care probabil creste din cauza ca este sapata in calcar si exista sansa ca in cativa ani sa se autodistruga. Pana atunci, „fereastra” apare in filme ca „Conflictul Titanilor”, „Contele de Monte Cristo”, „Odyseea”, sau diferite filmulete puse pe You Tube de turistii care vin sa admire „fereastra”.

Dwejra Inland Sea – este un ochi de apa, alimentat din mare printr-un tunel natural lung de 80 de metri. Cand e vreme buna, localnicii organizeaza pentru turistii curiosi, treceri cu barca prin tunel din micuta mare interioara, spre marea deschisa. Mica mare interioara, evident si ea cu apa sarata, este un loc unde se invata scufundari si de unde scufundatorii ies prin tunel in mediterana. Coasta este deasemeni plina de stanci abrupte care dau o imagine mult gustata de turisti.

Am continuat cu vizita prin localitatile insulei, care sunt cam asemanatoare, localitati rurale cu ocupatia de baza turismul, curate, cladiri cel mult cu doua nivele, dar bine intretinute, stradute inguste dar pavate si cu toate semnele de circulatie la zi. Barocul domina si desigur balcoanele specifice Maltei. Multe restaurante micute, baruri si pravalioare, cu suveniruri care se fabrica industrial se pare, pentruca sunt aceleasi in toate localitatile. Preturile difera dela pravalie la pravalie dar nu cu mult.

Ce mi-a placut mult sunt bisericile, impunatoare si bine intretinute, dar goale. Se pare ca lumea le respecta dar nu le prea foloseste.

La Ghrab, este biserica Ta ‘Pinu, Romano-Catolica,  imensa, cu o minunata gradina in jur, construita in secolul XX. In interior are cateva mozaicuri frumoase. A fost vizitata in 1990 de Papa Paul II. In localitatea Victoria am vizitat Citadela si biserica St. George.

Ultima oprire a fost la Xewkija, unde am vizitat Domul, de departe cea mai impunatoare cladire din localitate.

Cu asta am cam incheiat scurta noastra vizita in insula Gozo si am facut calea inversa in spre port, feribot si intoarcerea se insula principala.

Valletta si imprejurimile

Zona din jurul capitalei Valletta, aste partea cu cea mai densa  populatie. In aceasta zona sunt amplasate si cele mai multe hoteluri si cele mai multe intreprinderi, porturi, aeroportul si tot ce inseamna economie pe insula.

Malta nu-si poate asigura decat 20% din necesitatile de hrana si pentru energia electrica de care are nevoie, importa petrol. Ceiace produce in schimb Malta este turism (35% din PIB), electronice, medicamente, servicii bancare si financiare.

Valletta si imprejurimile:  St. Julian’s, Sliema, Msida, Paola, Bormla, Birgu, sunt legate intre ele intr-un singur oras, care consta din forturi vechi, plaje,promenade, hoteluri pentru toate buzunarele, parcuri si gradini (putine), restaurante, baruri, cluburi de noapte, palate si cladiri guvernamentale de obicei vechi, banci, spitale, pravalii si case de locuit. Pentru scurtarea distantelor m-am mutat intr-un hotel in Sliema, la 3 km. de Valletta, pe promenada. Hotel modern, nou.

Autobusele circula foarte bine prin toate aceste localitati dintr’una in alta (1.30 euro un bilet). Pentru vizita Vallettei si imprejurimi, nu recomand inchirierea de masina, pentruca nu gasesti locuri de parcare, sau daca gasesti este foarte departe de ceiace ai nevoie.

St. Julian’s, este mai la Nord Vest la cca. 5 km. de Valleta, localitate asezata in jurul unui golf, conceput pentru turism, adica hoteluri, marina, resorturi, restaurante, plaje si cluburi de noapte.

Am admirat pe faleza biserica Balluta, asezata intre doua cladiri din secolul XIX, desi biserica pare mai noua.

Continuand plimbarea pe faleza, nici nu ne dam seama cand am iesit din St. Julian si am ajuns in Sliema, care este asezat deoparte si de alta a unei limbi de pamant ce intra in mare numit Tigne. In varful acestei limbi a fost un fort de aparare care si-a pierdut importanta, in prezent fiind construit un mare complex comercial „The Point”, hoteluri si resedinte de locuit luxoase.

Pe partea nordica este un golf, iar in partea sudica o Promenada care se invecineaza peste apa cu insula Manoel si care trecand prin Gzira si Msida – alte doua localitati, ajunge pana la Valletta. Eu spun de localitati, dar ele sunt doar o problema de denumire, pentruca nu exista nici o diferentiere, de parca ar fi vorba de acelasi oras.

In spatele acestei faleze, se intinde orasul Sliema, a carei delimitare este deasemeni ceva formal.

Siema, ca toate celelalte, are strazi inguste si intortochiate, cu case mai degraba vechi decat noi, ingrijite, cu balcoane specific malteze si obiceiuri locale, care fac „casa buna” cu cladirile moderne. La parterul caselor de locuit sunt pravalii si butiquri, care vand tot ce se vinde oriunde in lume.

Intr-o straduta am intalnit un grup statuar simpatic din bronz. Mi-a adus aminte de statui stradale similare intalnite la Triest sau de Brusselles. Dar intr-una din zile am avut neplacerea unui vant foarte puternic care te impiedica sa circuli pe strada si care arunca jerbe imense de apa pe promenada, care alunga pe pietoni pe trotuarul de langa hoteluri.

Valletta este si ea o limba de pamant inconjurata de Mediterana din trei parti, indreptata spre Sicilia. Orasul exista din 1566, dupa numele marelui Maestru al Ordinului St. John din Ierusalim.

Este unul din primele orase din lume conceput dupa o retea perpendiculara de strazi.

Orasul propriuzis are numai 7.000 de locuitori. O descriere a pozitiei orasului nu este usoara in cuvinte. Trebuie vazuta fie pe o harta, fie pe viu.

Asa ca am pornit direct la o plimbare prin oras, incepand cu terminalul autobuselor, care se afla la „Triton Fountain”. Pornind spre dreapta, ajungem la „Upper Barracca Gardens” de unde avem o priveliste generala asupra portului. Gradina, una din putinele existente este frumos intretinuta, cu alei, si cu statui de buna calitate. Strazile sunt foarte inguste si circulatia cu masinile este destul de anevoioasa, mai ales ca se circula pe stanga si strazile sunt atroape toate in panta. Dar nici circulatia pietonala nu este mai usoara, pentruca trotuarele sunt foarte inguste si destul de inalte, asa ca esti obligat sa fii cu ochii tot la picioare.

La un nivel mai jos, este aranjata o linie de tunuri vechi, iar cu unul dintre tunuri in fiecare zi la pranz se va trage un foc, de regula cel din stanga.

Atmosfera este foarte placuta in acest parc si in general pe toata faleza. Desi nu e sezon, turisti sunt destui. Lumea se plimba, soarele este destul de cald, fara sa fie suparator. Si asta la numai o zi dupa o furtuna si un frig care era cat pe ce sa ne goneasca din Malta.

Privind spre Nord, se vede un vas cum intra in port si fortificatiile ridicate dealungul timpului pentru apararea orasului, ulterior transformate in locuinte, cu stradute etajate, asigurand cu greu accesul auto in zona.

Coborand in spre Nord, vedem casele vechi, strazile in panta ocupate de parcari pe o parte, chiar o masina cu „gene” amuzante. Vizavi, in stanga si in dreapta, vedem Marele Port, cu forturile din jur, St. Michael, Ferry terminal, St. Angelo, Intrarea in port si Fortul Ricasoli.

Intorcandu-ne fata spre oras, intalnim „Lower Barracca Garden” cu monumentul inchinat lui Sir Alexander Ball, conducatorul insurgentei malteze impotriva francezilor si care a devenit primul guvernator britanic al insulei.

Multe palate, cu nume sonore, fosta resedinta a marelui maestru, castele ale fostilor cavaleri, azi ocupate de ministere si muzee.

Strazile sunt drepte, inguste si toate spre mare, cu pante serioase.  In centru, vizitam Catedrala St. John, bem o bere intr-una din gradinile de vara de langa catedrala si continuam sa admiram arhitectura specific malteza, cu balcoane caracteristice, cu solutii ingenioase de imbinare a vechi si nou cu mult gust si cheltuieli minime, cu strazi in trepte, cu poduri noi metalice intre ziduri de sute de ani pentru treceri auto.

Iata inca o strada dreapta, in panta abrupta spre mare, foarte ingusta si lunga de peste un km.

De altfel strada principala se numeste Str. Republicii, dreapta, in panta, ingusta si totusi plina de restaurante si pravalii scumpe ca orice strada principala din orice capitala a lumii.

Nu am amintit, dar sunt multe biserici in Valletta, raportat la poputatie. Sunt impresionante si bine intretinute, ca de exemplu St. Publius desi, maltezii nu mi se par prea religiosi, sau poate ma insel eu.

Strazile sunt pline de lume, mai ales turisti (anual sunt un milion doua sute de mii, adica de trei ori populatia tarii), se mananca, se bea, se cumpara, se traieste bine.

Dupa o zi de hoinareala „per pedes”, ne-am intors sa vedem portul noaptea. Este frumos si romantic.