OXFORD

Orasul turnurilor visatoare.

Oricine, de oriunde din lume si mai ales din Europa, a auzit de Oxford.

Oricine a trecut vreodata prin scoala, a auzit de colegiile, unde educatia pe care o primesc studentii, este printre cele mai bine vazute in lume si asigura viitorului absolvent nu un loc de munca, ci un anumit statut in societate si posibil, o cariera stralucita.

Desigur, au fost si sunt milioane care din lipsa de mijloace financiare, nu au ajuns sa invete intr-un colegiu Oxfordian, totusi, cand aud de dictionarul Oxford, diploma de Oxford, engleza de Oxford si multe alte expresii de genul acesta, le fuge mintea la ceva select, respectabil, demn de consideratie.

Si atunci cand turistul, European sau de aiurea, tanar sau batran, ajunge sa viziteze Marea Britanie, va incepe desigur cu Londra, care-i va lua un minim de 3-5 zile pentru a-si face o prima impresie, dar dupa care se va gandi nu la Manchester si Liverpool (afara de cazul ca e fan football), ci la Oxford si Cambridge, cele doua centre universitare de renume mondial. Si va hotara ca trebuie sa le dedice macar cateva ore ca sa-si faca o impresie cat de vaga. Cum spun unii: sa nu moara prost. Si va incepe cu Oxfordul, care este considerat mai „cool”.

Randurile de fata  nu-si propun sa devina un ghid al Oxfordului. Puteti gasi pe net, sau in librarii, zeci de ghiduri foatre complete si sfatuiesc pe toti cei ce vor sa fie foarte documentati, sa le citeasca.

Aceste randuri, sunt doar impresiile unui turist sa zicem standard, adica de varsta medie, cu cunostinte si nivel de pregatire medii, cu buzunarele …medii si cu pofta de cunoastere medie, care viziteaza Oxfordul din simpla curiozitate turistica si nu-si propune sa faca o pasiune din aprofundarea acestui subiect ci pur si simplu se vrea avizat.

Cateva date generale despre Oxford. Trebuie stiut ca raportat la Londra, Birmingham, Liverpool, Leeds sau chiar Manchester, Oxford este un oras nu prea mare. Este strabatut de raurile Tamisa si Cherwell, care se unesc la sud de centrul orasului .

 Cu o populatie in jur de 150 – 160 de mii de locuitori, are o zona centrala nu foarte intinsa, in care sunt plasate edificiile importante ce merita sa fie vazute.

Istoric, Oxfordul se pare ca exista de peste 1,000 de ani. Oricum, ca locul unde s-a infiintat prima scoala de limba engleza (cum le place lor sa spuna) se aminteste din secolul 12. De atunci incoace, fiecare rege sau membru mai proeminent al curtilor regale, a tinut sa adauge cate un nume de colegiu, sau sa sustina unul sau altul dintre ele, contribuind astfel la cresterea numarului sau renumelui orasului universitar.

 Numarul vehiculat al colegiilor este de peste 40, al caror nume nu are rost sa le amintesc. Printre cele mai vechi si mai renumite se numara Queens College, Pembroke College, Trinity, Hartford, Worchester si desigur sa nu uitam Balliol si Merton College, care isi disputa titlul de cel mai vechi colegiu al Oxfordului.

In afara colegiilor, sunt Centre Recunoscute de Studii : Budhiste, Ebraice, Hindu si Islamice.                                                                                       In general, sunt facultati si scoli pentru cam toate domeniile ce se studiaza in lume ca: limbi, istorie, filozofie, medicina, stiintele naturii, arte, cinematografie, afaceri, politica, muzica, inginerie si multe altele, domenii mai comune, sau mai ciudate.

Desigur exista cursuri pregatitoare, examene de admitere, de absolvire, de obtinere de licente si de diferite titluri academice.

Pana in secolul 19, biserica avea un cuvant greu in modul de desfasurare a invatamantului, dupa cum pana in anul 1920, femeile nu puteau obtine titluri academice la Oxford.

Am auzit si m-a uimit: dupa 3 ani de studii se primeste titlul de licentiat Bachelor of Arts (BA). Pentru master, titlul de Master of Arts (MA), nu sunt necesare examene suplimentare. Orice licentiat (BA), contra 5 lire primeste in mod automat titlul, la 7 ani dela admiterea in universitate.

Mult timp Universitatea din Oxford ocupa locul intai in clasamentul mondial al universitatilor si sunt unii care cred ca si acum este la fel, desi in 2010, pe locul intai era Cambrige, iar Oxford abia pe locul cinci.

Numarul de studenti ce se avanseaza, este intre 17,000 si 21,000. Oricum, pentru turist, ordinul de marime conteaza.

A face studiile la Oxford nu este foarte ieftin. In anul universitar 2011-2012, se vorbeste de o suma ce variaza intre 20,000 si 32,000 lire/an, functie de faptul ca studentul este cetatean englez, sau strain si functie de ce studiaza. Taxele cele mai mari sunt pentru medicina. Sumele de mai sus contin si cheltuielile de subzistenta.

Marea majoritate a colegiilor s-au construit pana in secolul 18. Toate cladirile sunt din piatra gri-bej, cu respectarea stricta a arhitecturii vremurilor.

 Deasemeni, orice colegiu care se respecta, are cel putin un turn.  Oxfordul este supranumit „the city of dreaming spires” sau

pe romaneste, orasul turnurilor visatoare.

 Cat timp dureaza o scurta vizita si cum se ajunge la Oxford. In general, in cursul unei zile, se poate face drumul dela Londra spre exemplu, de vizitat tot ce este interesant pentru turistul mediu si de a reveni pana seara la Londra pentru a prinde vre-un spectacol de teatru sau meci de fotbal, dupa preferinte.

Distanta dela Londra este de 50 mile (80 km.) care pot fi strabatuti lejer cu autobusul, sau cu o masina inchiriata in doua ore. Desigur se poate si cu trenul, dar turistul strain se descurca mai greu cu garile si cumpararea de bilete. (autobusul si trenul cam acelasi prêt 18-20 lire dus-intors)       Cu masina se merge dela Londra spre vest pe M40, la intersectia nr.8 se intra pe A40 spre Oxford si se poate continua pana la centura orasului, ceiace nu se recomanda pentru un turist strain. Inaintea soselei de centura se afla spatii de parcare – Park and Ride – in numar de cinci. Din A40 cel mai indicat este de a intra in perimetrul P+R denumit Thornhill. Este primul in calea spre Oxford, suficient de mare si care este gratis pana la 72 ore. Aurobusul spre oras circula intre 06:00 si 23:30 si costa 2.20 lire, copii gratis.

Autobusul m-a adus pana in centru, undeva pe strada St. Giles’ langa Martyrs’ Memorial.

Prima imagine care mi-a aparut in fata ochilor a fost monumentul  martirilor si aruncand o simpla privire de jur imprejur, mi-am si format  prima impresie: sunt intr-un oras medieval.

Oriunde te uiti, constructii specific vechi de cel putin doua secole, turnuri peste tot, ziduri inalte crenelate, ornamente cu care in secolul nostru, nimeni nu-si pierde timpul. In acest décor medieval, te astepti sa intalnesti cavaleri in zale calari si trasuri sau calesti cu domnite in spatele perdelelor. In loc de aceasta, tineret evident de ambele sexe in blugi artistic rupti in fund si T-shirt, traditionalele autobuze rosii, masini moderne si multe, multe biciclete. Pentru turistul strain este de-adreptul socant contrastul dintre aerul medieval al cladirilor si cosmopolitismul populatiei intalnite.

Orasul poate fi vizitat sub indrumarea unui ghid profesionist, care costa 100 lire/ora pentru un grup de 25persoane (walking tour) – 3ore, cu autobusul (hop on, hop of), biletul pe o zi 15 lire. Dar eu sfatuiesc pe oricine, cine stie putina engleza si are putina experienta in vizitarea de locuri noi, sa se plimbe singur prin oras si sa caste ochii. Pentruca oricum este greu de retinut tot, sau macar o parte din ce un ghid povesteste si nici nu e necesar.

Pentru o vedere generala a orasului, sunt doua locuri bune de vizitare: cea mai buna vedere este din Carfax Tower cu 99 de trepte – 2.20 lire intrarea si se afla la intersectia strazilor St. Aldate’s, Cornmarket, Queen si High Street, sau din cupola lui Sheldonian Theatre de pe Broad Streeet, cu mai putine trepte si intrarea 1.5 lire. Personal am ales aceasta cupola si nu am regretat.

Am plecat hoinar pe strazi, pe o raza de cca. 500 metri: spre nord pe St. Giles’ pana la Saint Annes’ College, spre sud pe St. Aldate’s pana la Speedwell st., spre est pe High street pana la Saint Hilda’s College si spre vest pe Beaumont st. pana aproape de gara.

Strada Cornmarket este inchisa circulatiei masinilor, este destul de ingusta ca mai toate strazile in zona centrala. Este si firesc sa fie asa. Centrul orasului nu a fost proiectat ieri si nici nu a fost sistematizat vreodata. De altfel se vede foarte clar peste tot stradania si interesul edililor de a pastra nu numai stilul architectonic, dar si cladirile asa cum au fost concepute si construite cu sute de ani in urma. Priviti casa dela intersectia dintre Sheep si Cornmarket street. Cu certitudine ca mentinerea ei in starea in care se afla, costa mai mult decat construirea unei noi case in loc. Dar noua casa nu al avea 3-400 de ani.

Trebuie remarcat, ca toate cladirile sunt bine intretinute, zugravite cu gust dar sobru. Chiar daca o cladire are o suta sau doua sute de ani si e zidita din piatra cioplita evident in anii aceia, are geamuri  termopan.

Trotuarele sunt din dale de piatra, fara denivelari, asfaltul strazilor deasemeni in stare buna, ceiace arata ca orasul este bine gospodarit si nu pe bani putini.

Colegiile in majoritatea lor sunt in perimetrul amintit. Spre exemplu pe High Street veti intalni Oxford Lincoln College, University Church, All Souls College, The Queens College si asa una dupa alta. Le veti recunoaste cu siguranta dupa infatisarea lor care aduce mai degraba a biserica decat institutie de invatamant si in special dupa turn. Sa nu uitam: fiecare colegiu care se respecta cat de cat, are cel putin un turn.

Pe strada St. Aldate’s veti intalni mai degraba cladiri ale municipalitatii: primaria, muzeul, tribunalul, posta, desigur banci si altele asemenea, desigur si colegii cu intrare directa din strada, sau stradute inguste care duc la ele.

 Plimbandu-va in interiorul perimetrului amintit, veti intalni majoritatea colegiilor. Intrarea in colegii nu este permisa decat in unele, la anumite ore si de regula contra cost (3-5 lire). Chiar daca nu intrati, merita sa arunci un ochi in curtile interioare ale colegiilor.

Sunt foarte curate, cu gazon cum nu gasesti decat in Anglia si uneori, cladirile cu 1-2 etaje sunt in totalitate acoperite cu plante agatatoare, de regula iedera.

Pe strazi nu veti vedea multa verdeata. Cel mult, cosuri discrete de flori agatate pe pereti sau pe stalpii de iluminat (care si ei au mult bun gust). Culoarea generala a orasului este …fara. Totul foarte corect, foarte sobru, gri, maro, bej, negru, fereasca dumnezeu de ceva rosu sau portocaliu. Numai semafoarele si autobuzele au aceleasi culori ca oriunde in lume. Nici nu trebuie sa te gandesti, iti dai seama din culoarea locului ca te afli in Anglia.

In schimb terenurile de sport (si sunt multe), sunt de un verde de invidiat. Parcurile deasemeni verzi si ingrijite, apele curate.

O caracteristica generala este curatenia. Curatenie si in parcuri si pe strazi si in magazine si in bar-uri sau pub-uri, fara sa vezi pe cineva facand curatenie. Pur si simplu se pastreaza.

Apropo de mancare: sunt tonete la tot pasul unde poti cumpara un carnat, zeci de bistro-uri, cafenele si bar-uri unde se poate manca ieftin, studenteste un „fish and chips” (7-8 lire) si un pint de bere (2-3 lire).

Berea este bautura cea mai populara in Oxford. Beraria Morrell’s s-a infiintat in 1743, iar in 1874 existau 9 fabrici de bere in Oxford.

Deci iata-ne la sfarsitul acestei descrieri. Ce trebuie sa tii minte ca viitor vizitator al Oxfordului sunt urmatoarele:

  • O zi este suficient pentru o vizita de cunoastere.
  • Vizita o recomand a se face pe jos, pentruca nu tot Oxfordul trebuie vizitat.
  • Cu un buget redus, te poti descurca destul de bine, fara sa fii nevoit sa cheltuiesti pe tururi, ghizi sau restaurante scumpe.