Rodos sau Rhodes

N-am mai fost in Rodos din anul 2000, adica 12 ani. Acum am stat 5 zile si m-am intors saptamana trecuta, cu un sac de impresii.

In acesti 12 ani, am circulat foarte mult in lume. In multe locuri am revenit de mai multe ori si peste tot, am intalnit schimbari. E si firesc, lumea nu sta pe loc si schimbarile sunt sezisate mai ales daca timpul dintre doua vizite este mai lung.

Asta mi s-a intamplat si in Rodos, desi numai in parte. Pentru a putea explica la ce ma refer, va trebui sa descriu pe rand impresiile din anul 2000 si apoi impresiile de acum.

Rodos impresii din anul 2000.

Era in Septembrie, excursie organizata de compania la care lucram, pentru salariati si familia. Am locuit la Rodos Palace Hotel, cinci stele, ”all inclusive”, hotel aproape nou, la patru km. de orasul Rodos.

Eram cu 12 ani mai tanar si stiam ca drumurile in Rodos nu sunt grozave, asa ca am inchiriat un jeep Suzuki Vitara, 50 $ pe doua zile.

Am vizitat orasul Rodos, portul, o parte a orasului vechi, casinoul din parcul orasului, unde ca oaspeti de onoare am fost serviti cu o cina de-adreptul regala si unde sotia mea a jucat si desigur a pierdut …10 $. Cred ca pe undeva am si acum card-urile de membru a casinoului pe care ni le-au facut la intrare.

Am vizitat valea cu fluturi, o vale care se afla la cca. 15 km. de oras, se merge spre aeroport, se depaseste cu cca. 2-3 km., dupa care se face stanga in spre valea fluturilor. Este intr-adevar uimitor ce cantitate de fluturi se afla in acea vale intre Iunie si Octombrie. Exista si un restaurant (acum s-ar putea sa fie mai multe), unde se poate bea o bere sau o cafea. Oricum, se pot petrece cateva ore placute in acea vale, unde mereu este umbra si racoare, iar relieful nu solicita prea mult. Valea are cca. 2 km. in lungime.

Am urcat in continuare pe malul marii Egee in spre Nord-Vest cat am avut sosea, adica vre-o 35-40 de km. apoi am intrat in interior spre muntele Atavayos, cel mai inalt munte din insula 1215 m.

Am vizitat biserica Agios Nicolaos, construita in sec. XVI, Agios Isidoros (1860), Saint Peter & Paul.

Voiam sa inconjor insula, dar din lipsa de drumuri in continuare spre nord, am revenit in sud si a doua zi am urcat pe malul sudic al Mediteranei de data asta, pana la Lindos. La intoarcere, am oprit intr-un sat de pescari si am facut o baie in Mediterana desi in septembrie nu mai e foarte calda apa.

Impresii din vremea respectiva? In primul rand, aveam senzatia ca timpul nu are valoare in Rodos. Lumea nu se grabeste, nu prea iti dai seama ca cineva munceste in insula asta si totusi nu pare ca cineva duce lipsa de ceva.

Una peste alta, aveam impresia ca toata insula este un sat, acelasi sat, cu case mici, destul de rudimentar construite si fara prea mare imaginatie, vopsite in alb si albastru. Oarecare deosebire facea centrul Rodosului, care s-a construit in jurul fortaretei vechi. Aici sunt cateva cladiri mai orasenesti sa spunem, nu prea multe si nu prea impunatoare. In continuare ies in evidenta cladirile vechiului oras din interiorul fortaretei, palatul Marelui Maestru, o biserica crestina, una doua moschei, casinoul din parcul orasului si teatrul. In rest, Rodos era un orasel cu strazi inguste, nu grozav de bine intretinute, dar cu care locuitorii sunt multumiti. Comertul stradal era la mare cinste, peste tot este cate ceva de vanzare, desigur totul gandit pentru turisti.

In restul insulei la fel. Cateva zeci de case in jurul unei bacanii, sau carciumioare, sau bisericute, ulicioare cat sa incapa un magar si avem un sat.

Aceiasi oameni linistiti, imbracati simplu, femeile in negru, barbatii cu mustata si fumatori desigur, case mici si simple.

Exceptie localitatea Lindos pe malul Mediteranei, care este un pic mai mare si are o fortificatie numita si ea Acropolis, care este in reconstructie si este punctul de atractie al turistilor, din care se pare ca traieste tot satul.

Lumea prietenoasa, binevoitoare, saritoare, fara aroganta si fara fasoane.

Insula linistita, nu prea bogata, fara prea multe drumuri asfaltate si fara circulatia Europei. N-am vazut nici un agent de circulatie si nu mi s-a parut ca sunt necesari.

Principala distractie era marea si plaja. Seara se putea gasi in Rodos un bar (nu cred ca mai multe) cu muzica greceasca, unde sa bei o bautura si sa asculti muzica care mie sa spun sincer nu mi-a placut. Nu prea avea nimic artistic. O trupa de tineri, care eventual au vazut baruri in alte parti si s-au gandit ca s-ar putea exploata in Rodos lipsa acestora. Sa nu uitam ca eram in 2000. Un loc simpatic, numai bun de odihna, cuviincios, chiar rustic care nu se evidentiaza prin nimic in mod deosebit. Scump.

Rodos, impresii recente. 2012.

Mai 2012, inca sezonul turistic nu a inceput, Grecia este in criza (paraseste, nu paraseste zona Euro), manifestatii, alegeri, se asteapta hotarari cruciale la Summitul dela Chicago, asta pe de-o parte, pe de alta parte excursie la Rodos, cinci zile, patru nopti „all inclusive” in hotel  patru stele, zborul inclus, total 270 $/persoana.

Hotarat lucru – „Țara arde și baba se piaptana”. Dar poti sa refuzi? Asta-i o oferta fara bani. Și apoi nu noi vom salva Grecia.

Duminica dimineata, avion Boeing 747, 400 de pasageri, zbor scurt o ora si zece si iata-ne pe aeroportul din Rodos, care nu s-a schimbat prea mult in ultimii 12 ani, as spune chiar ca de loc.

Ajungem la hotel, care este in apropierea hotelului in care am stat cu ani in urma. Are 160 de camere, pe 4 nivele, desigur restaurant, bar, piscina cu bar separat, sala de jocuri. Soseaua dela aeroport spre oras trece prin fata hotelului, pe langa plaja de pe malul marii Egee. Pe plaja umbrele si paturi de inchiriat 8 euro/zi.

In hotel curatenie ca in laborator. Lenjeria imaculata si scumpa. Personalul disciplinat, curtenitor si eficient. Iata un episod ce trebuie sa-l povestesc: televizorul nu mergea in camera. Am anuntat la receptie, au venit imediat cu un televizor nou, care nici acesta nu mergea, pentruca de fapt era defecta priza. Am primit o alta camera si ne-am mutat (toate astea in 5 minute), dar am uitat sa ne luam cele doua sticlute cu apa de baut ce le-am pus in frigider sa fie la rece in vechea camera. A doua zi cand am revenit din oras, ne-am gasit sticlele in camera asa cum le-am pus in frigider: una plina si una inceputa. Noi de mult am uitat de ele.

La restaurant, era cu autoservire, dar erau fara exagerare zeci de posibilitati, ca daca nu esti de meserie nici nu poti sa-ti imaginezi atatea feluri de mancare. La care trebuie adaugate prajiturile, inghetatele, sucurile de toate felurile si culorile, vinurile alb si negru si berea. Totul fara masura. Singura masura era ceasul. Doua ore fiecare masa.

Dimineata functiona piscina si barul dela piscina pana la ora 18, cu bauturi racoritoare, coctail-uri, sandwich-uri, prajiturele si inghetata pentru copii, iar dupa ora 18 pana noaptea, functiona barul hotelului. Totul inclus in pret cu o mica corectie: cafeaua expresso si bauturile de alta provenienta decat grecesti, se plateau.

Desi sezonul abia incepe, hotelul era ocupat in proportie de 60-70 %: nemti, rusi, cehi, poloneji, ceva nordici, vre-o 8 israelieni si chiar patru romani. Am inceput prin a face cunostinta cu locul. Ne aflam la cca. 4 km. de oras, in zona numita Iskia.

Am recunoscut imediat locurile unde am umblat cu 12 ani in urma. De fapt, cred ca nu s-a schimbat nimic. Aceleasi hoteluri, poate unul, doua in plus. In schimb pe dealuri se vad sumedenie de case si vile, noi si facute cu gust.

Soseaua este mai bună, se vede că în ultimul timp s-au făcut reparații.

In lungul soselei, sumedenie de restaurante si baruri, nu pline, dar cu destul de multi clienti, desi sezonul este la inceput. Ce va fi aici peste o lună.

Am vizitat a doua zi portul vechi si portul nou, fortareata Rodos cu toate stradutele ei, palatul Marelui Maestru, o biserica crestina, una musulmana, sute de dughenecare vand tot si nimic, apoi am vizitat orasul nou din afara zidurilor fortaretei.

In orasul vechi, la o prima vedere nu s-a schimbat nimic. Era si firesc. Ca doar nu era sa se darame vechile ziduri ale fortaretei. Nu s-a schimbat nimic si totusi, peste tot se vede ca s-au renovat zidurile, s-au completat, s-au reparat drumurile, s-au reconstituit usi, geamuri, trepte, caldaramuri, s-a canalizat tot orasul vechi ceiace nu a fost niciodata. Nu este vorba de carpeli, s-a facut o reconstructie in stil profesionist si probabil cu cartile de istorie in fata.  Se vede ca s-au cheltuit multi bani, si scrie de fapt peste tot, cu cifre de milioane de euro, cu cat a contribuit lumea la pastrarea acestui patrimoniu istoric si cultural. E bine. Stiu locuri în lume, unde s-au cheltuit milioane și nu se vede nimic.

Si comertul care se face aici s-a schimbat. Nu mai e vorba de tarabe. Tarabele s-au redus la maxim 10% din comert. Restul sunt butiquri sau de-adreptul galerii de arta. Nu se poate spune acelasi lucru si despre produsele ce se vand. Nu sunt de specialitate, dar ce se vinde acolo, mai mult imi face impresia de produse mestesugaresti, contrafaceri si …chinezarii decat lucrari de arta sau antichitati. Preturile insa sunt la nivelul unor adevarate opere de arta.

Desi este numai luna Mai, desi lumea se zbate in cea mai teribila criza financiara, in Rodos este daca nu plin, atunci  oricum sunt foarte multi turisti. Desigur straini si desigur limba vorbita este engleza.

Restaurante sunt la tot pasul: racoritoare, inghetata, bere, mancare traditionala greceasca sau internationala. In comparatie cu restaurantele ce au fost cu 12 ani in urma, deosebit mi s-a parut mai ales sistemul foarte agresiv de abordare a posibililor clienti. Aproape ca trag de tine sa intri in restaurant. Si cum in majoritatea strazilor restaurantele sunt unul dupa celalalt, nu poti strabate o strada in liniste pentruca mereu cineva trage de tine si trebuie sa-l refuzi.

Orasul nou, este ca orice oras in Europa, cu magazine cochete, Gucci, Boss, Marks & Spencer, cafenele Illy, Lavaza, Restaurante, parcuri. Orasul nu prea mare, desi a mai crescut, strazi nu prea late dar curate, ca peste tot lipsesc locurile de parcare si tot ca peste tot in tari nu foarte desvoltate, semnele de circulatie si trecerile de pietoni, sunt mai degraba facultative pentru soferi. Totusi, n-am vazut politisti sau agenti de circulatie dar nici accidente (poate ca populatia pietonala s-a obisnuit sa se fereasca).

Sunt cateva edificii recunoscute ca importante cum ar fi Primaria, Teatrul, Capitania Portului si desigur vechiul port, a carui intrare a fost strajuita de renumitul Colos din Rodos, statuie de 31 metri inaltime, una dintre cele 7 (foste) minuni ale lumii antice, dar care s-a prabusit in urma unui cutremur, Asa ca a ramas numai povestea si unele desene care nu se stie de cand sunt. Poate că cineva, cândva, va reconstitui și acest colos. Cum adică pe ce bani? Pe bani europeni desigur!

Am mai facut o excursie pe malul sud – vestic al insulei dela Rodos la Lindos si in drum am intrat pe o vale foarte asemanatoare cu valea fluturilor de acum 12 ani, dar fara fluturi ci „La 7 izvoare”. Bine ‘nteles si aici este un restaurant in padure unde se poate manca sau bea intr-un cadru natural placut. Este si un tunel de vre-o 200 metri care trece pe sub sosea prin care curge o apa foarte rece. Exista si o poveste cum ca daca strabati acest tunel dela un cap la altul, intineresti cu 20 de ani. Trebuie avut grija sa n-o strabati de mai multe ori sa nu intri in minus.

Lindos chiar ca nu s-a schimbat deloc in acesti 12 ani. Acelasi sat in vale cu case albe si stradute in panta inguste cat sa incapa un magar, aceiasi (sau poate alti) magari care cara turistii din sat pana pe Acropolis in schimbul a 5 euro (numai dus), acelasi Acropolis la care in acesti 12 ani restauratorii i-au mai adaugat cateva pietre si un bilet de intrare de 6 euro. Ritmul reconstructiei este …elen sută la sută. Probabil lucrarile nu se vor termina niciodata.

In Lindos fiecare usa este o pravalie de nimicuri. Preturile insa sunt pana la Dumnezeu. Cred ca toti sunt milionari. Turisti sunt multi. Magari sunt vre-o 30 care sunt permanent in miscare pe o distanta de vre-o 500 metri. Deasemeni dela piațeta cu magari pana la punctul unde opresc autobuzele turistilor (alti 500 metri) sunt vre-o 8-10 taxiuri (Mescedes negre), care in schimbul a 8 euro te transporta pana la autobus.

Deci, daca faci calculul, o excursie civilizata din Rodos la Lindos costa: 22 euro autobus dus-intors, 10 euro magarul dus-intors, taxiul 8 euro, intrarea la Acropolis 6 euro, total 46 euro. Daca mai adaugi 10 euro o gustare, 4 euro un suc de portocale, 20 euro un pranz, ajungi la 80 euro.

La intoarcere spre Rodos, am oprit intr-un sat de pescari parca Stegna Beach, care este exact unde ne-am oprit si acum 12 ani, dar care sat intre timp a ramas numai cu numele sat de pescari, care de fapt este o plaja cu vile cu apartamente de inchiriat, cu mici restaurante si toata suflarea lucreaza in turism. De pescuit au uitat.

Tot drumul inapoi spre Rodos, cred ca vre-o 20 de km., i-am strabatut intre hoteluri noi, unele inca nedeschise si vile cu apartamente de inchiriat, luxoase, cu pretentii, cu sutele daca nu cu miile. Oare sa fie atat de bogata Grecia? Din ce? Din doua capre, trei maslini, o istorie veche si bogata si amintirea lui Onasis si Nana Moskuli? Sau aici trebuie cautata explicatia actualei crize economice a Greciei (si poate si a altora nu numai a ei).

De fapt asta este cea mai puternica impresie. Rodos (si anul trecut am vazut si restul Greciei), traieste si simte criza altfel decat restul lumii. Parca nu este treaba lor. Rodos construieste vile si hoteluri luxoase, traieste viata tumultuoasa a unei statiuni infloritoare, chiar mai infloritoare decat acum 12 ani cand Grecia era in plin avant economic dinaintea olimpiadei. Un popor plin de optimism (unii spun ca asa a fost de 5000 de ani). Numai bazele acestui optimism (eu cel putin) nu le vad.

Dar asta este o alta problema, pentru economisti.

Pentru turisti, recomand cu toata caldura Rodos. Placut, curat, oameni deschisi, cinstiti, scump dar face.