DSC_5906Thesaloniki sau mai pe scurt Salonik, este al doilea oras ca marime al Greciei cu un total de cca. 800 de mii de locuitori.

Amplasat in nordul tarii, orasul are o istorie de peste 2300 de ani. Oras port, oras industrial, commercial, universitar si foarte heterogen.

Populatia este greaca, turca, macedoneana, aromana, bulgara. Inaintea celui de al doilea razboi mondial, avea si o comunitate de 70 de mii de evrei, dar …asta a fost. Azi se reduce la o mie, poate o mie cinci sute.

Dealungul istoriei, Salonik a fost sub stapanire romana, araba, bizantina, macedoneana, germana si desigur greaca.

Din fiecare din aceste perioade au ramas unele semne, fie in comportamentul populatiei, fie in limba vorbita, influente asupra portului si desigur vestigiile arheologice, ruinele unor ziduri de cetate, unele manastiri si vestigii de cult care functioneaza si azi si sunt ingrijite cu multa daruire. Grecii sunt un popor religios si acorda respectul cuvenit tuturor religiilor, fie crestin-ortodox, fie catolic, musulman sau mozaica.

Dintotdeauna, cand spui Grecia, te gandesti la vapoare, comert, universitati si olimpiade. Salonik le are pe toate astea. Este orasul cu cea mai mare universitate din balcani, portul este mare si bine utilat, banci multe si companii comerciale, o clasa muncitoare numeroasa pe care am vazut-o in actiune, terenuri sportive si participare activa la evenimente sportive la nivel european si mondial. O echipa de fotbal Aris Salonik.

Am ajuns in Salonik la inceputul lunii mai, cum nu se poate mai rau pentru a-ti face o parere despre oras. De ce? Presupun ca ati ghicit: criza economica in care se zbate Europa dar mai ales Grecia, isi pune amprenta pe tot ce se intampla si in acest oras.

Aveam o camera retinuta la un hotel pe strada Egnatias, strada in care hotelurile se gaseau la tor pasul, cam in formatia: un magazin, un hotel – un restaurant, un hotel. Intr-un cuvant, eram in plin downtown, dupa masa la 5, cand ar trebui sa viermuiasca asa un oras si cand colo: nimic. Restaurantele goale, magazinele cam inchise sau in lichidare, reduceri de preturi, holurile hotelurilor goale, ici colo cate un functionar dormiteaza la receptie si asteapta sa-i treaca rondul, pentruca clienti nu prea crede ca vor veni.

Hotelul unde aveam camera retinuta, nu mi-a placut, nu prea stiu dece, dar nici receptionerul nu s-a mirat. Pentruca pe 100 de metri aveam 10 hoteluri si destul de goale, am ales altul, care mi-a oferit o camera curata, cu baie, aer conditionat, televizor, mic dejun si parcare in garaj, la pretul de 55 euro/noapte. Dimineata la micul dejun am constatat ca si altii au ales acest hotel pentruca avea un aer mai viu, mai activ. Hotel mic, pe 6 etaje dar numai 10 camere pe etaj. Restaurantul nu functiona decat pentru micul dejun. Am stat trei nopti in acest hotel si mi-a placut.

Am lasat bagajele si am iesit in oras. Receptionerul, un baiat tanar, cu o engleza de buna calitate si bine informat, (sau poate bun psiholog), ne-a indrumat spre cel mai bun restaurant (din punctul nostru de vedere) pentruca n-am mai mancat dela Turnu Severin. Visam de mult o musaca adevarata cum am mai mancat cu vreo 10 ani in urma la Nafplio si aici am avut parte de ea.

Intre timp s-a facut intuneric si am plecat la o plimbare de seara prin centrul  orasului. N-as spune ca am fost impresionat in mod deosebit. Era luminat, curat, restaurantele si cafenelele si-au scos mesele pe trotuare, dar n-as zice ca erau toate ocupate. Tineretul, mai degraba statea cu cate o cutie de bere si o tigare pe bordurile de beton ale rondurilor de flori si discutau. Nu stiu despre ce, dar discutiile erau decente si nu tin minte sa fi vazut zarva sau exagerari in comportament.

A doua zi dimineata, am parasit hotelul cu gandul de a colinda orasul si a vedea ce este mai interesant de vazut, in conformitate cu cele descrise in diferite ghiduri.

Prima surpriza, autobuzele nu circulau. Era greva generala.

DSC_5921A doua surpriza, peste tot pe strazi, grupuri de cetateni, probabil muncitori, se deplasau in coloane cu steaguri si lozinci, sau asteptand in grupuri sa le vina randul sa se incoloneze. Credeam că visez. Vedeam străzile orașului copilăriei mele, cu mitingurile și demonstrațiile de atunci.

DSC_5923DSC_5891In aceste conditii, am fost nevoiti sa devenim excursionisti adevarati, adica sa luam in picioare orasul, pentruca transportul public nu functiona, iar pentru a circula cu o masina personala intr-un oras ca Salonik nu cunosteam suficient orasul.

Dar problema este mai simpla decat pare. Orasul nu este foarte mare si nici foarte complicat. Si apoi, nu are sens sa te plimbi prin cartierele de locuit, care sunt la fel oriunde in lume.

Am inceput prin a cauta zidurile vechiului oras, pe care le-am gasit, inclusiv turnurile si vechile porti.

Am facut o plimbare in lungul golfului pe bulevardul Leoforos Nikis, care pe o parte are digul marii, iar pe cealalta parte cladiri moderne de 10-20 de etaje, cu apartamente scumpe, companii comerciale, banci, restaurante sau magazine cu pretentii.

Bulevardul se intinde din dreptul portului pana la Turnul alb pe cca. un kilometru si jumatate. Am trecut pe langa Elefterias Square, apoi Aristotelous Square. A trebuit sa remarcam in tot lungul acestui frumos bulevard, gramezile de gunoi si tomberoanele pline, neridicate din cauza grevei probabil.

Turnul Alb, este o structura de piatra si care reprezinta un simbol al suveranitatii Greciei asupra Macedoniei

Actualul turn a inlocuit turnul construit in secolul XII de otomani ca turn de aparare si mai apoi inchisoare si loc de executii.

DSC_5898DSC_5899Dupa 1912, turnul a fost refacut si este vopsit in alb, de unde isi trage si numele. Are 27 metri inaltime si 23 metri diametru, impartit in 6 etaje legate printr-o rampa circulara, asemanatoare cu cea dela muzeul Vatican. Deasupra, are o terasa circulara cu latime cam de 5 metri, de unde se vede foarte bine aceasta parte a orasului, portul si toata faleza care masoara peste 3 km..

Turnul actualmente este un muzeu in mare parte arheologic, nu foarte mare si poate tocmai de aceia placut.

Un bilet de intrare era 3 euro. Pentru un turist, care se gândește că nu în fiecare zi vine la Tesaloniki, nu este chiar mult.

Bulevardul Nikis, continua cu bulevardul Leoforos Megalou Alexandrou, care desigur se leaga de numele lui Alexandru cel mare, al carui statuie equestra  este postata in parcul de alaturi.

Bulevardul continua paralel cu digul, la cca 100 metri de mare, intre mare si  bulevard formandu-se o zona verde cu alei, cu banci, cu gradini de vara, ici colo hoteluri, diferite productii artistice, moderne sau clasice, dar care fac frumos.

Am remarcat printre altele statuia fostului prim ministru si apoi presedinte al Greciei Karamanlis, precum si o constructie de umbrele, nu ma pricep la arta moderna, dar mi-a placut.

A doua zi, a venit a venit randul lacaselor de cult, pentruca sunt si din astea si inca destul de multe in toata Grecia.

Am vizitat biserica Cyril si Methodius, care am aflat ca au fost doi frati nascuti in secolul IX in Salonik si au fost calugari misionari slavi care se presupune ca au avut ideia infiintarii unuia dintre alfabetele vremii ( nu stiu precis care si nu vreau sa induc in eroare).

Foarte bine ingrijita biserica, ca de altfel si urmatoarele pe care le-am vazut, adica  Agia Sofia, Agios Dimitrios, O veche capela bizantina, Agia Varvara, Muzeul Culturii Bizantine. Toate. fara deosebire, bogat ornate, proaspat renovate, curtile adevarate gradini, iar interiorul adevarate muzee de arta.

S-ar parea ca puternica criza economica care afecteaza si Grecia, sa nu aiba influenta asupra lacaselor de cult.

Dupa o zi intreaga de colindat prin biserici, capele, catedrale si alte obiective culturale de acelasi gen, am considerat ca meritam o recompensa cu adevarat turistica si anume o hoinareala in parcuri si magazinele de pe cea mai comerciala strada din Thessaloniki, care este strada Egnatias pe care este si hotelul nostru.

Nu sunt un mare amator de cumparaturi, asa ca ma voi feri sa dau sfaturi, dar

daca vreti, puteti gasi orice pe aceasta strada. Bani sa fie.

Anunțuri