3. O vizita la Muntele Athos

Dupa publicarea articolului despre Bad Gastein, intrebarea care mi s-a pus (si asta din partea ficei mele), a fost sa explic cum am ajuns sa descopar aceasta statiune. Am explicat ca n-am descoperit eu statiunea, ca ea exista de sute de ani, numai ca nu toata lumea a auzit de ea.

Aceasta intrebare, mi-a intarit convingerea ca ceiace fac eu, este o treaba buna, pentruca informez pe cititorii mei, multi, putini,  despre locuri  interesante, care merita sau nu sa fie vazute.

Cred ca la fel se va intampla si cu acest articol. Probabil voi fi intrebat  dece Muntele Athos? Asa ca vin in intampinarea intrebatorilor sa le explic ca interesul pentru acest loc mi-a fost starnit de unul din cele mai inedite si totodata controversate personaje ale Romaniei de azi, domnul Gigi Becali.

Domnul Gigi Becali, oier multimilionar, europarlamentar, posesor al unui palat si al unei echipe de fotbal in Bucuresti, omul care ne-a obisnuit cu cel putin o declaratie surprinzatoare pe saptamana, in domenii foarte variate, puternic mediatizat de protv international si prosport, este in acelasi timp un om credincios (nu stiu daca si cu frica lui Dumnezeu), care nu pierde nici o ocazie sa faca o vizita pe muntele Athos, sa se roage si sa faca danii manastirilor.

L-am vazut si auzit de cateva ori la televizor vorbind despre vizitele lui si m-a facut curios. Ca unul care mai tine minte cate ceva despre istoria religiilor si care a mai fost de cateva ori in Grecia, stiam ca sunt multe manastiri si biserici ortodoxe, dar nu stiam prea multe despre muntele Athos.

Domnul Becali mi-a starnit interesul, dar apoi am aflat ca nu este chiar asa usor, pentru un muritor de rand sa ajunga pe muntele Athos. Pentru asta e nevoie de o autorizatie speciala care se elibereaza destul de greu, o planificare a vizitei si trebuie sa nu fi …femeie. Toate aceste amanunte mi le-a dat o foarte buna si veche cunostinta a mea din Cluj, doctorul Mircea Divin, care a umblat si el mult in lume, dar si mai mult a citit, astfel ca poate fi considerat linistit o enciclopedie ambulanta.

Am inceput sa strang date legate de Muntele Athos si m-am gandit sa vi le impartasesc. Mie mi s-au parut destul de interesante.

Muntele Athos, cu o inaltime de 2000 de metri, se afla pe o peninsula, o limba de pamant ce intra in mare cca. 60 de km., cu o latime de 8-12 km., in nord estul Greciei. Asezamintele monahale au inceput sa se infiinteze de cca. 1200 de ani. Dupa secolul XV, odata cu caderea imperiului Bizantin si expansiunea imperiului Otoman, s-a incercat acapararea si desfiintarea acestor asezaminte monahale, fara succes insa, acestea fiind sprijinite deopotriva de romanii din Moldova si Valahia, de imperiul Rus, de Macedoneni si de greci.

Regiunea este declarata stat monastic si administrat autonom, de catre manastirile din peninsula, sustinute de ajutorul politic si financiar al bisericilor ortodoxe din Romania,Serbia, Bulgaria, Rusia si patriarhul dela Constantinopol.

Azi, sunt 20 de manastiri si 12 schituri, asezate de-alungul malurilor estic si vestic ale peninsulei Halkidiki.

Peninsula este toata impadurita si este un rai al pasarilor. In apropierea manastirilor s-au destelenit terenurile necesare agriculturii cu care se ocupa monahii, in timpul liber ce le mai ramane intre rugaciuni. Daca ne uitam la dimensiunile terenurilor destelenite, prea multa agricultura nu fac, fiind vorba de 1500 de monahi in total pe un teren de cca. 350 de kmp. si care au si un calendar foarte bogat in culoarea rosie.

In titlu am scris ca este vorba de o vizita la muntele Athos si nu pe muntele Athos.

 Accesul pe peninsula este permisa numai cu feribotul dela Ouranoupolis pentru partea vestica si dela Ierrisos pentru partea estica.

Pentru a putea vizita manastirile, trebuie sa ai un permis semnat de secretarii a patru manastiri importante plus acordul patriarhului dela Constantinopol. Si daca asta nu-i de ajuns, o lege care se respecta cu sfintenie din secolul XII, interzice „VIETATILOR” de sex femenin intrarea in aceasta regiune autonoma. Nu este nici o gluma, nu se permite intrarea nici animalelor de sex femenin, cu exceptia (daca am retinut bine) pisicilor si a gainilor.

Avand in vedere aceste limitari draconice pe deoparte si faptul ca nu am venit in pelerinaj ci doar sa-mi satisfac curiozitatea omeneasca, mi-am zis ca pot linistit renunta la escaladarea muntilor si sa privesc manastirile din afara si sa-mi fac o parere despre acest loc. In consecinta, ne-am dus pana in satul Ouranoupolis, de unde in fiecare zi la ora 9.45, pleaca un feribot pe langa malurile peninsulei, ducandu-i pe monahi la diferite manastiri, sau pe vizitatori cu permis, sau persoane care se duc la manastiri sa lucreze, pentruca la toate se face cate ceva, fie reparatii, fie instalatii, fie completari de constructii.

Ouranoupolis este un sat pescaresc la 100 km. de Thessaloniki, cu o populatie de cca.1000 de locuitori, care poate fi numita poarta de intrare pe muntele Athos. Locuitorii sunt organizati sa primeasca si sa ofere gazduire turistilor de toate natiile, care vin sa viziteze muntele Athos pentru cateva ore ca noi, sau celor care vin in pelerinaj si au un permis sa debarce si sa-si petreaca cateva zile sau chiar mai mult prin manastiri.

Feribotul face cca. 3 ore pana la capatul peninsulei si se opreste numai daca este nevoie pentru a cobora sau a urca ceva sau pe cineva. In rest, pluteste undeva la 3 -500 de metri de mal, astfel ca poti admira atat peisajele, cat si manastirile pe langa care trece vasul si zic eu, impresia pe care ti-o formezi este mai completa, pentruca ai o vedere generala a locului. Desigur, nu poti vedea ce este in manastiri, in bisericile lor, icoane, carti si altele, dar toate astea le voi vedea la alte manastiri asemanatoare, bunaoara la Meteora unde urmeaza sa mergem.

Deci ne-am inceput calatoria cu o imbulzeala la casa de bilete, desi nu era multa lume,dar in bunul spirit de organizare balcanic, localnicii nu se grabeau, nimeni nu stia daca se va deschide casieria dela compania de navigatie sau se vor da bilete direct pe vapor, asa ca totul a inceput cu o alergatura pe 200 de metri dela compania care era pentru moment inchisa si debarcader.

In sfarsit a aparut casierul care si-a terminat treaba in 10 minute, pentruca nu erau prea multi calatori. Un bilet dus-intors 30 de euro.

La casierie am observat ca erau un grup de vre-o 12-20 de tineri, care vorbeau romaneste si care n-au luat bilete dus-intors. Deasemeni erau catva calatori care aratau a meseriasi care se duc sa-si faca treaba ca ceva obisnuit. Tot romaneste vorbeau.

 Apoi pana la urcarea pe feribot, am mancat o placinta cu branza macedoneana si am baut o cafea. Bune amandoua.

Calatoria am inceput-o dela turnul Bizantin, care turn a fost ridicat de Andronikos (n-am aflat era si ce facea) pentru a se apara de pirati. Nu stiu exact cand s-a ridicat, dar daca i se spune bizantin si este bizantin, atunci are cateva sute de ani si atunci arata bine pentru varsta lui. Oricum, actualmente este muzeu de istorie.

Pe partea vestica sunt 10 manastiri, incepand cu Manastirea Zografou, apoi inca cinci manastiri, printre care Dochiariou, Xenophontos, Panteleimon.

Urmeaza apoi portul Daphne unde se opreste vaporul, pentru a da posibilitatea pasagerilor care au aici treaba, a se debarca sau imbarca.

DSC_5985DSC_5988Dupa Daphne, vaporul continua inca vreo  10 -15 km. pana in dreptul manastirii Gregoriou, apoi Dionysou si in final Sf. Pavel.

Face intoarcere de 180 de grade si revine pe acelasi drum la portul de plecare.

DSC_5992DSC_6002Ceiace este de remarcat, ca aceste constructii imense, au fost facute in decursul zecilor si sutelor de ani, de oameni foarte simplii, calugari sau sateni, care nu au avut nici calificarea, nici uneltele necesare. Si totusi, au ridicat cladiri impresionante si aici si le vom intalni si la Meteora. Singurul „utilaj” folosit, a fost catârul, care dacă nu avea o zi proastă, îl ajuta pe săracul om. Acum se construiește mult mai lejer, camioane , macarale, constructori români…

Deasemeni, este de remarcat faptul ca in toate aceste complexe, se lucreaza. Se fac renovari, se adauga cladiri noi, debarcadere noi, drumuri, biserici. Daca va uitati la imaginile pe care le-am luat cu un teleobiectiv, veti vedea ca in fiecare este cate o parte de cladire imbracata in schele.

Iti pui intrebarea: de unde atatia bani? Lumea este in criza, Grecia este in supercriza si pe peninsula Halkidiki, un loc cu 1500 de locuitori, sunt mai multe santiere in functiune decat in Shanghai.

Au dreptate cercurile feministe din Grecia, care cer anularea restrictiei existente de vizitare a Muntelui Athos de catre femei. 50% din banii pentru constructii si reconstructii provin din impozitele produse de femei. Dar astea sunt subiecte pe care nu vreau sa le comentez.

Mai bine sa va spun ca la intoarcere din calatoria cu feribotul, puteti intra in unul din multele restaurante din Ouranoupolis, sa mancati orice si la orice pret, dar mai ales peste si fructe de mare.

Daca locul vi se pare pitoresc si atragator (si este), faceti numai un semn cu mana si veti gasi oricate hoteluri, sau camere de inchiriat, cu mancare, fara mancare, cu barca, fara barca, cum doriti si sa va continuati concediul in zona.

In concluzie:

  • O vizita pe muntele Athos poate fi un scop pentru un ortodox credincios aproape la fel de important ca o vizita la sfantul mormant. Se poate atinge cu oarecare eforturi si nu costa o avere.
  • Pentru cineva care este doar curios, ca mine, cred ca ajunge o plimbare cu vaporul, dar urmata imediat de o vizita la manastirile dela Meteora.
  • Cine nu are nici veleitati si nici curios nu e, poate merge la Ouranoupolis si inoricare alt sat pescaresc din zecile care sunt in zona si sa petreaca un concediu minunat, cu mancare simpla de tara, cu mare, cu soare, cu padure, fara sofisticariile unor hoteluri stil Coasta de Azur si bine –nteles mult mai ieftin.
Anunțuri