Principatul Andorra.

De ce tocmai Andorra?

Eram in toiul povestilor despre Grecia, cand m-am gandit ca ar trebui sa-mi fac timp si pentru locuri mai indepartate si mai mici, care totusi pot fi interesante. Aceasta  pentruca spre exemplu am intalnit o persoana care zic eu este destul de umblata, care a auzit despre Andorra ca exista, dar nu prea stia unde se afla, despre ce este vorba si mai ales ce-i cu ea.

Pentruca am fost in Andorra, am colindat-o in lung si in lat, mi-am format convingerea ca a ignora acest loc, este o pierdere in primul rand al celor care o ignora si numai al lor.

Localizare, date generale si istorie. Am spus ca am colindat Andora in lung si in lat, ceiace nici nu este greu de realizat, pentruca Andorra este un stat, sau mai degraba mini stat, cu putin peste 450 de kmp., plasat in muntii Pirinei, intre Spania si Franta, cu cca. 100 mii de locuitori, 35% andorrieni (cred ca asa se spune), 35% spanioli (mai degraba catalani), portugheji, franceji si ce o mai da domnul.

Limba oficiala este catalana, dar vorbesc cel putin la fel de bine spaniola si franceza.

Este stat independent din secolul XIII, democratie parlamentara.

Nu este membra a Uniunii Europene, dar cu toate astea, moneda de facto in circulatie este Euro. Curios, pentruca eu cunosc cateva tari membre ale uniunii care nu folosesc aceasta moneda (Lithuania, Letonia, Ungaria, Romania, Croatia si altele).

Andorrienii, traiesc in principal din turism si comert, dar va asigur ca traiesc foarte bine.

Am citit undeva despre un PIB de peste 53,000 $/cap, ceiace inseamna odata si jumatate PIB-ul Israelului, sau de sase ori PIB-ul Romaniei. Si asta din turism facut ca la carte, daca ne gandim la cei 10 milioane de turisti anual care se perinda prin Andorra si lasa niste bani acolo, desigur in schimbul unor servicii, a caror calitate nu mai necesita demonstratii.

In ce priveste latura comerciala, nu ma pricep in mod deosebit, dar Andorra este cunoscuta si recunoscuta nu de ieri de azi, pentru statutul ei de paradis fiscal. Nu prea stiu ce inseamna asta si nici nu stiu daca are vre-o legatura cu lunga istorie, uneori sangeroasa a contrabandei cu diferite produse intre Franta si Spania.

Poate ca au fost numai povesti, dar poate ca nu. Oricum, s-a povestit de tigari, alcohol, arme, droguri si chiar oameni, si toate astea dealungul a sute de ani. Dar cine stie ce-i adevarat si ce-i legenda.

Azi, imediat ce ai intrat in Andorra din Spania pe sosea, la 500 de metri, ai un magazin mare numit Punt de Trobada si la inca 500 de metri inca unul numit River Centre Comercial, ambele plasate pe stanga cum intrii in Andorra, unde gasesti tot ce-ti doreste inima, dela alcohol la unt, si dela pantofi sport la calculatoare si aparate de fotografiat, probabil la preturi mai acceptabile decat oriunde in alta parte.

Despre originalitatea unor produse nu ma pot pronunta, pentruca eu nu cred ca un produs original se vinde undeva la jumatate de pret. In schimb cred in zicala ca „Dumnezeu a facut cerul si pamantul si restul il fac chinejii”.

Relief, localitati, drumuri de acces.  Vorbeam de o tarisoara mica, cu dimensiunile de cca. 25/20 km., care in partea de sud-vestica este marginita de Spania si in cea nord-estica de Franta.

Totul se intinde la inaltimi cuprinse intre 1200 si 2800 de metri. Relieful este accidentat, mai degraba muntos, vai strabatute de paraie si torenti. De campii nici vorba. Altitudinea medie este undeva in jurul a 2000 de metri. Multe pasuni dar nici o agricultura.

Soseaua principala intra din Spania in partea sudica urcand pe langa malurile raului Gran Valira, dela o inaltime de 950 metri la intrare in Andorra, la 1100 in capitala Andorra la Vella, 1600 la Canillo si 2200 metri la El Pas dela Casa, unde drumul intra in Franta. Deci asta este o vale sud nord-est de cca. 40 km. In rest, orice punct este mai inalt, ajungand la peste 2000 de metri, oriunde in tara.

In afara acestui drum, mai exista un acces spre La Massana, dela care o bifurcatie spre vest la Arinsal si una la nord spre Ordino si El Serat. Drumuri asfaltate foarte bine intretinute, care asigura accesul la instalatiile si partiile aflate in nord si vest. In partea de est, accesul este asigurat dela El Pas dela Casa.

Nu exista tren, nu exista aeroport. Vrei sa ajungi in Andorra, trei ore cu automobilul dela Barcelona, sau acelasi timp dela Toulouse. Dar merita.

Impresii personale dezordonate despre Andorra

  • Curatenia este de-a dreptul o boala nationala. E drept, n-am vazut, dar cred ca se matura soselele si traseele de excursii. Sa nu mai vorbim de localitati, totul este curat, ingrijit, lustruit si nu prea stii cand se face, pentruca nu vezi multa lume niciunde, poate cu exceptia capitalei Andorra la Vella (cca. 20 de mii de locuitori).
  • Oamenii sunt locuitori ai muntelui. Fara fasoane, sobri, fara prea mult simt al umorului, dar seriosi, cinstiti si respectuosi.
  • N-am vazut oameni beti, nu stiu daca au politie sau nu ca n-am vazut nici o uniforma, nici o firma in acest sens. Toata activitatea atat in capitala cat si in celelalte localitati se desfasoara in deplina liniste, o liniste care deranjeaza pe un meridional.
  • Am stat in Canillo, localitate la 5 km. de capitala si am fost cred in fiecare zi in oras. Orasul este mic, 20 de mii de locuitori. Este ciudat sa-i spui capitala, dar este.

Strazile sunt inguste, numai doua fire de circulatie. Nu se prea poate parca pe langa trotuar, dar sunt parcari organizate foarte judicios. Nu au paza ca nu au dece. Omul vine cu masina, se duce la automat si-si scoate tichetul. Un euro ora. Nimeni nu controleaza si cred ca nimeni nu fura.

  • Majoritatea constructiilor sunt din piatra, asa ca toate cladirile sunt gri inchis. Deasemeni nu se poate vorbi de arhitectura, totul fiind construit in unghiuri drepte, cuminti, fara prea multe proeminente si desigur in panta pentruca asa e terenul. Poate in capitala sa putem vorbi de ceva arhitectura, dar totul foarte modern. Cred ca n-am vazut nici o cladire dinainte de 1900.
  • Foarte mult verde peste tot, dar nu gradini sofisticate. Verde natural, cu foarte putine flori. Uneori sunt la balcoane ca in Austria, dar putin.
  • In Andorra nu exista taxe vamale, acesta este pare-se motivul preturilor reduse. Pentruca desi conditiile pe care le ofera turistilor in orice anotimp sunt excelente, preturile sunt moderate. Un turist poate foarte bine sa iasa din 50 de euro/zi, fara sa se simta stramtorat.
  • Desi inaltimea medie este de cca. 2000 de metri, clima este destul de blanda. Asta atat iarna cat si vara. Trebuie avut in vedere totusi ca un locuitor de pe malul marii s-ar putea sa aiba probleme de respiratie dupa cateva zile la Canillo spre exemplu, unde inaltimea este 1600 metri. Eu am avut.
  • Partiile de schii sunt pentru toate gusturile, varstele si indemanarile. Este de retinut ca lungimea totala a pistelor din cele 9 resorturi de schii, este de peste 360 de km. Resortul cel mai mare, cel mai variat si cel mai cautat este Les Escaldes, care se afla la cateva sute de metri de capitala.
  • Prima zapada cade in decembrie, dar cu mijloacele tehnice de azi, sezonul de schii se prelungeste pana la sfarsitul lui aprilie si uneori chiar mai.
  • Vara si toamna se pot face excursii pe trasee ce ajung pana la 2800 de metri. Nu este nici prea frig, nici prea cald. Zilele cu soare sunt cam 300 pe an.
  • Toamna este deasemeni minunata, cu nenumarate nuante de galben, verde, maro si pana la negru.
  • Din primavara si pana in toamna, soselele intortochiate si cu diferente mari de nivel dar bine intretinute, sunt un paradis al ciclistilor de regula profesionisti, care se antreneaza pe aceste trasee.
  • Sa nu fiti surprinsi de lipsa brazilor si in general a copacilor. Este din cauza altitudinii. Peste 1500, 2000 de metri, nu prea mai cresc copaci.