RIGA

Se pare ca se transforma in obicei sa incep sa scriu inainte de a se decanta impresiile, sau chiar inainte de a se definitiva.

Am inceput aceste randuri intr-o dimineata cand nu puteam dormi, in hotelul Radisson Blue, unde am locuit in perioada cat am stat la Riga. (In treacat fie zis, hotel modern, cinci stele reale, dar scump).

Riga, capitala Letoniei, oras cu cca.700 de mii de locuitori, a fost din totdeauna si este si azi, cel mai mare si cel mai bogat (cultural, economic, architectonic, istoric) oras al tarilor  Baltice.

 

Putina istorie.

Asezarea care azi este orasul Riga, se spune ca a fost intemeiata de germani, care au gasit locul foarte potrivit pentru un port de legatura cu aceasta parte a continentului, fiind amplasat in golful Riga, care primeste apele marelui rau (aproape fluviu), numit Daugava.

Asa ca orasul a inceput sa se desvolte repede, incepand de prin anul 1200.

Dupa bunul obicei impamantenit inca din antichitate, lumea era impartita ca si acum, in puternici si mai putin puternici. Regula jocului era si este si in prezent, ca cei puternici sa se bata intre ei, pentru dreptul de a-si subordona pe cei mai putin puternici. Cum letonii faceau parte din a doua categorie, au fost permanent subjugati de unii sau de altii. La inceput au fost germanii, apoi polonejii, apoi suedejii, rusii, putina independenta dupa primul razboi mondial, din nou rusii, din nou nemtii, apoi Uniunea Sovietica.

Oricum, este de remarcat ca Riga a fost la sfarsitul secolului XIX unul din cele mai importante centre industriale, comerciale, culturale si de artizanat ale Rusiei. Insa lunga perioada de subordonare Rusiei, cele doua conflagratii mondiale din secolul XX si mai ales ultima „runda” de  cotropiri consecutive: rusi – nemti, sovietici – nemti si din nou  sovietici, au facut sa dispara intreaga stralucire a Rigai.

In 1991, Letonia si-a recastigat independent nationala.

Independenti fiind, n-a mai fost cazul ca cineva sa-i subordoneze, au fugit singuri sa se inscrie in Uniunea Europeana, care zic eu, se dovedeste in zilele acestea de criza, o asociatie de tari cu drepturi egale, dar intre care, unele sunt „mai egale” decat celelalte.

Dar nu asta e problema mea.

 

Orasul pe scurt

Orasul este amplasat in interiorul unei curbe a raului Daugava. Primele strazi, mai degraba ulite, ridicate prin secolele XIV – XVIII, formeaza actualul centru vechi al orasului. Cu stradute inguste, pavate cu bolovani de rau, sau maxim piatra cubica, strazi prin care abia treceau trasurile si caretele.

Cu timpul, s-au construit in aceasta zona ziduri de aparare, porti (poarta suedeza mai exista), palate de lux (azi parlamentul sau muzee), biserici (biserica luterana, biserica Sf. Petru), catedrala Rigai, cetatea, cladirea primariei, piata primariei, piata Livu, Casa mica a Breslelor.

Majoritatea acestor cladiri, s-au construit in secolele XVIII si XIX practic prin indesire, astfel ca intre cladirile mai vechi, prin mentinerea cladirilor si ulitelor asa cum au fost ele amplasate la vremea construirii lor, s-au adaugat cladiri noi, rezultand o retea de stradute si ulite cum da dumnezeu, dar total neadecvate unei capitale din secolul XXI, care trebuie sa asigure posibilitatile de transport si inca nu stiu cum s-a rezolvat problema utilitatilor municipale, avand in vedere constructiile de sute de ani, mentinute si presupun adaptate necesitatilor.

In secolul XIX si inceputul secolului XX, s-au construit cele mai multe cladiri care impodobesc orasul vechi, majoritatea in stilul „Art Nouveau”.

Acest centru al orasului, a fost renovat si rearanjat in ultimii ani. Probabil chiar prin demolarea unor vechi ruine fara importanta.

Acest oras vechi, a devenit mandria cetatenilor orasului. Este un loc mult frecventat de turisti si de tineret, cu locuri de distractie, restaurante de lux, dar si catedrale si biserici reinoite si reinstalate in drepturi, muzee.

Catedralele si bisericile in vremea puterii sovietice, au fost dezafectate si transformate in locuinte, scoli, birouri sau depozite, carora in ultimul timp li s-a redat dreptul de functionare si destinatia pentru care au fost construite.

Circulatia in orasul vechi este foarte anevoioasa. Edilii s-au straduit sa pastreze vechile strazi inguste, intersectii stramte si pavajul din bolovani de rau sau piatra cubica. Circulatia auto in aceste conditii este foarte deficitara, de-adreptul periculoasa.

Personal cred ca orasul vechi, ar trebui transformat in zona pietonala, dar cine sunt eu?

Parcarea in centrul vechi, in cazul ca veti gasi un loc, va va costa 4-5 euro/ora, dar nimeni nu poate garanta ca veti gasi acel loc.

Legat de parcări, cred că municipalitatea încă nu sezisează problemele care se vor ridica în cel mai scurt timp, pentrucă numărul mașinilor crește vertiginos, urmare creșterii puterii de cumpărare a populației. Așa s-a întâmplat cu toate marile orașe din fostele țări comuniste. Asa ca mai bine cautati o parcare in afara orasului vechi si vizitati-l pe jos.

Orasul vechi nu este mare, asa ca se poate vizita lejer in doua trei ore pe jos.

Si merita, pentruca aveti ce vedea. Cu multa munca, cu multa cheltuiala si cu multa dragoste fata de orasul lor, localnicii au  reconstruit ce a fost distrus, au reconditionat ce a mai ramas, au redat orasului stralucirea dinnainte de cel de al doilea razboi mondial.

Multe cladiri au fost si sunt rehabilitate cu aportul  financiar al Uniunii Europene (de exemplu Catedrala).

Nu uitati sa vizitati piata din Riga, care este amplasata in imensele hangare aflate in apropierea raului Daugava, hangare care au fost ridicate in timpul razboiului al doilea mondial de catre nemti pentru a adaposti in ele vestitele „zepeline”.

Orasul vechi este separat de restul orasului printr-un canal care serpuieste in mijlocul unor parcuri „Kronvalda”, „Vermanes”, „Esplanade”.

In interiorul acestor parcuri, sunt alei foarte ingrijite, flori, statui, zone de agrement si odihna dar si cladirile unor facultati, sala congreselor, opera, monumentul eliberarii.

In continuare spre nord est, se intinde orasul nou, modern, a carui constructii poarta insemnele secolului XX, incepand cu cladiri in stil „Art Nouveau” si terminand cu cladiri absolut moderne, beton si sticla.

Pentruca vorbim de „Art Nouveau” – in apropierea parcului Esplanade se afla cartierul ambasadelor, cartier cu foarte multe cladiri in acest stil, foarte bine intretinute, foarte scumpe si foarte cautate. Strada Alberta din aceasta zona este un spectacol in sine. Toata formata din cladiri in stil „Art Nouveau”, care fiecare in parte este o opera de arta ce merita sa fie vazuta, fotografiata si la nevoie studiata. Unele sunt inca in restaurare, dar putine. Probabil in doi trei ani, va fi cea mai frumoasa strada din Europa sau una dintre ele.

Din ce am auzit, surprinzator, in Riga este cea mai mare densitate de cladiri in stil „Art Nouveau” din lume (eu repet ce am auzit desi am unele dubii). Se vorbeste de un numar de peste 300 de cladiri. Vre-o 100 cred ca am vazut si intr-adevar n-am regretat.

Imi pare rau ca nu pot pune toate fotografiile pe blog. Mai intai ca prea multe plictisesc si apoi nici un aparat fotografic nu poate inlocui ochiul omenesc.

Din nefericire, cu cat ne indepartam de orasul vechi, se observa tot mai mult, ca au fost multi ani, in care nu s-a facut nimic pentru intretinerea si modernizarea orasului, fie din lipsa de interes (in perioada de ocupatie sovietica), fie din lipsa de bani, in perioada imediat urmatoare.

 

Reflexii economice

Letonia este o tara membra a Uniunii Europene, dar fara sa aiba o economie prea puternica. Desi letonii sunt un popor harnic, inteligent si foarte serios in ceiace fac, n-au un nivel de trai prea de invidiat. Mostenirea trecutului, atarna greu.

Riga a fost centrul Hi tech – ului Uniunii Sovietice. Se spune ca Rusii nu s-au retras cu mana goala cand au parasit Letonia, ci au demontat si evacuat si uzinele. Asa se face, ca pe malul stang al raului, acolo unde a fost zona industriala, se vad doar cladirile si vapoarele parasite ale fostelor intreprinderi.

Letonia a fost sub ocupatie Rusa si apoi Sovietica din secolul XVIII si cu mici intreruperi, pana in 1991, dar se vede cu ochiul liber, ca n-au nimic comun ca natiune. As indrazni sa spun si ca nici nu se prea agreeaza (cel putin letonii pe rusi) si asta desi au nume si denumiri rusesti, vorbesc ruseste si beau tot atat de zdravan ca rusii. Cu toate astea, n-am vazut oameni beti pe strada si din auzite politia este foarte activa in acest sens. Nu se poarta cu manusi.

Riga are 700 de mii de locuitori si numarul cetatenilor a scazut mult in ultimii ani nu numai in Riga, dar si in toata tara.

Este boala generala a tarilor fost socialiste care au intrat in Uniunea Europeana: tineretul si mai ales cei harnici si cei cu studii pleaca, in special in vest in cautare de locuri de munca si mai ales in cautare de un castig mai bun.

Patriotismul este o treaba buna, dar ei gandesc ca se traieste o singura data si au obligatia morala fata de ei insisi sa traiasca cat mai bine. Pot fi condamnati?

Mi s-a explicat ca salariul mediu in Lituania este undeva in jurul a 250 de lats, adica 350 de euro, ceiace este foarte putin comparativ cu tarile mai bogate ale Europei.

 

Cateva preturi in Riga.

Pentru cine calatoreste in Letonia este bine de stiut ca:

Sticla de apa 1.5 kg=0.8 lats, sticla 0.5 kg. = 0.45lats.

Cafea la bar 1-1.5 lats.

O bere 1-2 lats.

un fel de mancare la restaurant 8 – 12lats.

O ora parcare in centrul vechi 4-5 lats.

1kg. cirese 1.8 lats, 1 kg. capsuni 1.2 lats.

1lats = 1.4 euro

 

Privire spre trecut.

Nu trebuie uitat ca in timpul celui de al doilea razboi mondial, Letonia a fost teatrul unor evenimente care si-au lasat amprenta pentru totdeauna asupra istoriei omenirii. Ma refer la gettourile, lagarele de concentrare si lagarele de exterminare care au functionat ani de zile in Letonia si in special in jurul Rigai.

Multe mii de evrei, in special din Letonia, Germania, Polonia, Ungaria (inclusiv nordul Transilvaniei), dar si alte grupari etnice sau politice, care nu erau pe placul regimului hitlerist, au fost internati si in majoritate exterminati aici.

Este cunoscut faptul ca aceste lagare au fost infiintate si gestionate de trupele germane. Dar cu ocazia acestei vizite la Riga, am inteles ca trupele responsabile de programul de internare, de vanare la propriu, si mai ales de deposedare a miilor de evrei de bunurile lor, n-au trebuit sa se straduiasca prea mult, pentruca au avut un ajutor activ din partea populatiei locale letone.

Acestea s-au intamplat in anii 1940 – 45, adica acum 7o de ani, adica demult. Sunt adeptul ideii ca nu poti trai o vesnicie in ura si razbunare. Aceasta nu duce in nici un caz la transformarea acestui pamant intr-un loc mai prielnic omului.

Cred ca populatia Letoniei, sau a Germaniei, sau a Lithuaniei, sau a Ungariei, omul de pe strada, care nici n-a existat pe vremea cand s-au intamplat acele evenimente, nu este vinovat de cele intamplate atunci si nu am nici un motiv sa-l urasc.

Totusi…pentru a nu uita, pentruca asa ceva se poate repeta oricand in lumea asta nebuna si eu cred ca oricarui popor, nu numai poporului evreu, eliberati-va doua ore din vizita de placere la Riga si vizitati macar unul din lagarele de concentrare din regiunea Rigai: Ghettoul din oras, lagarul de concentrare Salispils, sau Rumbula.

Nu este o vizita prea placuta. Cel putin pentru mine nu a fost. Dar nu mi-a parut rau ca am vizitat aceste trei locuri pline de tristete.

Am revenit acasa si povestind despre aceste vizite, am avut surpriza sa aflu ca singura mea matusa in viata, a carei aniversare de 90 de ani am sarbatorit-o exact acum o saptamana, este o supravietuitoare a lagarului dela Rumbula.