Introducere scurta

Pun pariu ca majoritatea celor ce citesc aceste randuri, la fel ca si mine la vremea aceia, se gandesc la un loc extrem de exotic, extrem de incitant, ceva care-i duce cu gandul la Jules Verne sau Alexandre Dumas.

Da… e un loc destul de deosebit, dar nici chiar asa. Este o bucatica de Spanie, asezata pe niste insule, la o distanta de cca. 1000 de km. de patria mama si cu asta am cam incheiat partea cu exotismul.

Cateva date geografice

Insulele Canare, sunt un grup de insule in Oceanul Atlantic, la 100 km. vest de coastele Marocului.

Din cele 12 insule, sapte sunt mai mari si dintre astea, patru care conteaza: Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria si Tenerife. Le-am enumerat de la est la vest.

Insulele Canare sunt Teritoriu Autonom, sub coroana Spaniei. Titlul de capitala a tarii este impartit frateste de orasele Santa Cruz de Tenerife si Las Palmas, capitala insulei Gran Canaria. Totusi …Santa Cruz este fratele mai mare.

Suprafata totala a insulelor este de cca. 7500 kmp., cea mai mare fiind Tenerife, urmata de Fuerteventura, Gran Canaria si Lanzarote.

Populatia insulelor este de cca. doua milioane o suta de mii de locuitori, cele mai populate fiind Tenerife urmata de Gran Canaria cu 900 si respectiv 850 de mii. Restul insulelor sunt mai putin populate, in special din cauza climei acestora. Lanzarote si Fuerteventura fiind cele mai apropiate de coastele Africii, au o clima mult mai arida si sunt bantuite de vanturile purtatoare de nisip din Sahara. Pe cand Gran Canaria si mai ales Tenerife se afla la o distanta de pana la 3-400 de km. de Africa, departe de vanturile aride, in schimb sub influenta Gulf Streamului racoros si benefic vegetatiei. Ca urmare Gran Canaria si in special Tenerife au o vegetatie bogata mult apreciata de turisti, fiind cele mai cautate.

Climateric, insulele sunt un paradis al verilor placute si vesnice. Diferentele de temperatura vara-iarna sunt de 4-5 grade.

Insulele Canare sunt de origina vulcanica si activitatea vulcanica nu a incetat nici acum. Ultima mare eruptie a avut loc in Lanzarote in anii 1730 si 1736, cu urmari catastrofale.

In Tenerife se afla vulcanul Teide de 3700m. inaltime si in jurul lui, parcul national omonim, vizitat anual de milioane de turisti.

Cateva date istorice

Despre existenta oamenilor pe insulele Canare, se povestesc multe. Se spune ca si Romanii au fost in zona, asta inseamna inaintea erei noastre sau la inceputurile ei.

Se vorbeste de stramosi ce se numeau „aborigeni”. In ce ma priveste nu sunt istoric si nici antropolog, sunt un simplu turist, n-am cercetat, spun exact ce mi s-a spus dar …ma mir.

In insulele Canare mi s-a spus de „aborigeni” si tot de „aborigeni” mi s-a spus si in Australia. Distanta este de mii de km. si vorbim de inceputurile erei noastre in Canare si secolele XV – XIX in Australia. In ce ma priveste, nu vad nici o legatura logica. Dar cine sunt eu?

In Australia am vazut un muzeu al aborigenilor si am auzit o intreaga istorie a lor. I-am intalnit in carne si oase. Ei exista inca.

In insulele Canare am renuntat si la muzeu si la povesti. De ce? Pentruca nu pot sa cred ca poate fi vorba despre aceiasi oameni. Si daca nu sunt aceiasi, nu cred ca pot fi numiti la fel. Parerea mea este ca pe undeva se incearca sa se umple un gol in cunoasterea trecutului cu o inventie. Daca acceptam ca nu pot fi aceiasi aborigeni la o distanta de cateva secole si de cateva mii de kilometri, logica ne indeamna sa credem ca „facatura” se intampla in legatura cu trecutul populatiei insulelor Canare. Dar inca odata: cine sunt eu? Poate am inteles gresit. Asa ca va las pe voi sa scoateti la lumina dedesubturile acesei povesti. Aveti o statuie a aborigenilor in Fuerteventura, un muzeu al aborigenilor in Gran Canaria, altul in Tenerife, articole pe net, ghizi autorizati si ghizi auto autorizati, gata sa va ajute in lamurirea problemei. Eu ma declar incompetent in acest sens.

Deci au fost aborigenii (daca au fost), apoi au venit cartaginezii care spuneau ca insulele sunt de nelocuit, apoi berberii din Africa de nord, comerciantii arabi, urmati prin secolul XIV de marinari din Majorca, Portughezii si in secolul XV Castilienii.

Incepe o perioada de prosperitate, arhipelagul devenind punct de transfer intre Europa si America de sud.

Sigur au mai fost si turcii, apoi olandezii isi incearca si ei norocul, inainte ca amiralul Nelson sa-si piarda bratul in luptele pentru Tenerife.

In secolele XVIII si XIX, se emigreaza in masa in America Latina. Insulele Canare decad.

Secolul XX aduce insa bananele si tutunul, alaturi de trestia de zahar si englezi. Populatia creste exploziv, de la 350 de mii in 1900, la 2,100 de mii in 2010. Aceasta dupa ce lumea si mai ales englezii declara Insulele Canare un rai al turismului. In 1982 se declara autonomia.

Insulele Canare azi

Azi, Insulele Canare sunt foarte moderne, foarte europene si foarte liberale, cu adevarat un rai al turismului. 12 milioane de turisti anual nu-i de colo. Este baza bunastarii populatiei. Desigur, la asta se adauga si zahar, banane, tutun, si un pic de legume. Si ca membra a Uniunii Europene, se mai adauga si investitiile facute de aceasta in infrastructura insulelor. Bunaoara intre 2000 si 2007, Europa a investit 11 miliarde de euro in insule: modernizarea porturilor  (sapte la numar), construirea si modernizarea aeroporturilor (patru la numar), completarea si modernizarea soselelor din insule.

In treacat fie zis, aeroportul international din Gran Canaria este cu adevarat impresionant. Nu ma prea pricep eu la aeroporturi, ci doar facand comparatie cu cele vazute in alte zeci de aeroporturi internationale, sunt inclinat sa cred ca acesta a fost usor supra dimensionat. In mod similar, daca ma uit la reteaua de sosele din insule, comparativ cu alte tari, cu un alt trafic si o alta suprafata locuita, mi se pare de asemeni usor supra dimensionata. Este pur si simplu o impresie a mea, dar cand s-au gandit edilii prin 2000 la modernizarea infrastructurilor, probabil si-au spus ca asta e momentul sa faca ceva mare, de viitor, pentruca Europa da credite acum si cine stie ce va mai fi in viitor. Cum si cand vor fi returnate aceste credite, viitorul va decide. Se pare ca acest viitor este aici. Criza economica a Spaniei, datoria ei externa, cred ca include si aceste investitii in infrastructura, ca sa nu mai vorbim de miile de vile si zecile de hoteluri noi, goale sau mai rau, cu lucrarile oprite. Returnarea creditelor este legata direct de afluxul de turisti si acesta pare-se ca nu creste in ritmul prevazut ci dimpotriva.

Cum se ajunge in Canare

Este o problema.

Se poate ajunge cu vaporul din Spania de regula, dar asta inseamna 2-3 zile pe mare un drum, ceiace poate fi foarte placut pentru cine are timp berechet, dar poate fi si scump si plictisitor pentru turistul cu zilele de concediu numarate.

Cu avionul se zboara la Roma, Frankfurt, Madrid, Londra sau orice alt aeroport si de aici in Tenerife, Lanzarote sau Grand Canaria. Intre insule de asemeni se poate zbura cu avioane mici, sau se poate calatori cu vapoare sau ferriboat-uri. Avioanele mici fac intre 20 si 40 de minute intre insule, vapoarele intre 1.5 si 6 ore.

Este complicat, scump, dar se poate daca vrei neaparat.

Doua saptamani in Insulele Canare

Mi-am planificat vizita pentru luna aprilie. Problema nu era simpla, pentruca voiam sa vad totul, cu minimum de cheltuieli si cu minimum de timp. Adica patru insule la distante de cate 90 – 150 km. intre ele, avand oferte de hotel cate o saptamana in Grand Canaria si Fuerteventura si programe de zbor sau navigatie intre insule, destul de rigide, ca date si preturi. Si eu zic ca mi-a reusit. Puteti incerca si voi ori aceiasi schema, ori alta asemanatoare, functie de timp, bani si preferinte.

Eu mi-am gandit planul in felul urmator: Zbor de noapte Tel Aviv – Madrid, in continuare Madrid – Las Palmas de Gran Canaria si dimineata un al treilea zbor scurt de o jumatate de ora pana in insula Fuerteventura. Am inchiriat la aeroport o masina si am mai calatorit inca 40 de kilometri pana in localitatea cea mai nordica: Corralejo. Total 16 ore nu usoare.

Aeroportul este la 10 km. sud de Puerto del Rosario, capitala insulei, asa ca in drum spre Corralejo, am trecut si prin capitala, care capitala este un mic orasel, cu cateva mici cartiere de locuinte ale populatiei permanente ale insulei, cu cateva mici cartiere de vile de vacanta, vandute sau inchiriate unor turisti sezonieri sau de lunga durata si cateva hoteluri, restaurante, cafenele, locuri de distractie, dar si banci, mici intreprinderi de servicii, transport, depozitare si comercializare.

Si cu asta am cam terminat descrierea capitalei. Atmosfera nu este de loc de capitala ci mai degraba de sat mai mare.Aceasta poate si pentruca nu prea vezi lume pe strazi, este mereu cald, mereu soare si mereu o adiere de vant, cand mai slab, cand mai puternic.

Odata iesit din Puerto del Rosario spre nord, in partea dreapta a soselei ai oceanul, iar in partea stanga dune de nisip pe toata distanta de 30 de km. In spre interiorul insulei, inaltimile cresc repede pana la peste 600 de metri si fara vegetatie

Fotografiile in majoritate sunt cele ce le-am postat la vremea aceia prin „Picasa”, altele mai noi nu am. Dar accept orice ajutor.

Corralejo este cel mai nordic punct al insulei si cel mai turistic tot odata.

O zona portuara, un fel de downtown, cu case vechi cu un singur cat, renovate cu pastrarea stilurilor initiale, cu restaurante una dupa alta, buticuri si magazine, care se intind pana pe plaje. Plaja este destul de goala, poate de unde inca este aprilie, poate din cauza crizei.

Cartiere de vile de vacanta, inchiriate sau vandute, dar si goale ce-si asteapta cumparatorii, precum si constructii incepute si in mod evident intrerupte din cauza crizei.

Sunt cateva resorturi de vile, in administrarea unor organizatii internationale de tipul RSI sau Interval International, care aduc in mod regulat sute de familii de turisti din clasa medie a societatii, posesori a cate unui apartament pe saptamana in fiecare an, contra unor sume destul de substantiale. Terenurile lor sunt adevarate parcuri, cu flori, palmieri, piscine pentru mari si mici, terenuri de tenis si golf, cu baruri si restaurante langa piscine, personal de serviciu, tot confortul.

Deasemeni, sunt cateva hoteluri noi multietajate, construite direct pe plaja, oarecum in afara localitatii, moderne si scumpe, cu piscine, baruri, restaurante si casinouri.

Turistii, cei mai multi sunt englezi, germani, spanioli si rusi si chiar o pereche de romani am intalnit, profesori pensionari din Bucuresti.

Zilele urmatoare am plecat sa colindam insula cu masina. Sunt trei sosele nord – sud, FV1 este cea mai importanta, care leaga Corralejo de capitala si de portul sudic al insulei Moro del Jable. Langa capitala care este si cel mai mare port, am mai amintit aeroportul insulei. Tot langa capitala se afla Clubul de golf Caleta de Fuste.

In rest, insula este aproape goala. Cateva grupuri de case care formeaza sate micute, putine, inaltimi de pana la 600 metri, total sau aproape total lipsite de vegetatie.

Trebuie sa amintim deasemeni, putinele oaze de verdeata, in majoritate mentinute artificial si cu eforturi de catre localnici, pentru a putea cultiva cate ceva: banane, tutun, legume.

In aceasta ordine de idei trebuie amintita localitatea Betancuria, un orasel cochet, unde se produce si se vand pe loc, uleiuri si creme de aloe vera, foarte apreciate medical si cosmetic.

Pentru a vizita insula Lanzarote, va puteti inscrie la o excursie care se organizeaza de regula in fiecare miercuri. Se pleaca cu vaporul din portul Corralejo la Playa Blanca, cca. 12 km. de navigare, poate o jumatate de ora si apoi cu autobusele spre parcul national Timanfaya,

zona vulcanica unde au avut loc ultimele eruptii si care arata ca suprafata unui astru necunoscut.

Sumedenie de turisti sunt purtati cu camile, cu piciorul, cu autobusele, li se arata ca activitatea vulcanica nu inceteaza nici in prezent, ca pamantul este cald, ca aceasta caldura poate aprinde niste paie uscate, sau sa prajeasca niste pulpe de pui, asftel ca ajungi sa crezi ca izbucnirea unei noi eruptii este o problema de minute.

Toata aceasta demonstratie este foarte interesanta tocmai prin faptul ca nimic nu este trucat. Intr-adevar pamantul are resurse energetice nebanuite si care pot izbucni oricand.

Dupa ce te plimba pe zeci de kmp. de lava racita, dupa o masa comuna intr-un satuc mic si degustarea unui vin facut de localnici, cam aspru dupa gustul meu si vandut intr-o pravalie sateasca, vizitezi „Tunelul Atlantidei”, un tub orizontal de lava intarita in lungime de 1500 metri si care a avut 6000 sub pamant si 1500 in ocean.

Acest tub s-a format urmare a exploziei craterului vulcanului in spre lateral pe orizontala, explozie care a format acest tub pana in interiorul  oceanului, aceasta in urma cu 3-5 mii de ani.

Urmele se vad si acum si oameni ingeniosi, folosesc ramasitele tunelului pentru a construi o sala de concerte, un restaurant, o piscina splendida si un intreg parc stiintific, un institut de studiere a fenomenelor vulcanice din insula si care mi se pare da de lucru la un numar destul de mare de specialisti. Asa un fenomen este sigur ca nu se intalneste in fiecare zi si in fiecare loc.

Se spune ca institutul are multe lucrari interesante si valoroase. Am vazut si un muzeu care explica pe larg fenomenele vulcanice care au avut loc si chiar previziuni de viitor.

Pacat ca locul este atat de departe de Europa, America sau orice alt loc care ar putea furniza artistii, spectatorii si consumatorii necesari. Probabil acesta este motivul ca mi s-a parut oarecum parasit.

In rest, Lanzarote nu difera de Fuerteventura decat prin puterea mai mare a vantului de est, din care cauza localnicii trebuie sa apere plantele pe camp, prin ziduri de piatra. Acelasi teren arid, aceleasi plaje, aceleasi case de vacanta, hoteluri, restaurante, baruri si cluburi de noapte, dar fara prea multi clienti deocamdata.

Dupa o saptamana, am zburat din nou in Gran Canaria.

Am inchiriat o alta masina la aeroport si am calatorit pana la Costa Taurito in sudul insulei,

cca. 50 km., unde aveam urmatoarea rezervare.

Soseaua, de fapt autostrada noua, urmareste coasta si trece pe langa principalele statiuni turistice, pe care le-am vazut ulterior urmarind soseaua veche ce trece prin interiorul statiunilor. Nu are rost sa amintesc numele lor, pentruca se pronunta destul de greu si se retin si mai greu. Adevarul este ca si sa le descriu este inutil, pentruca toate seamana intre ele, adica asa cum am explicat pentru Fuerteventura, sunt cartiere intregi de case de vacanta, vile, resorturi, hoteluri, parcuri de distractie pentru copii mari sau mici, tematice sau pur si simplu, toate concentrate in jurul unor golfuri cu adevarat frumos amenajate, cu sute, poate mii de sezlonguri si umbrele, aranjate in adevarate parcele de diferite culori, cat vezi cu ochii. Si ca oriunde in lume, multime de baruri, terase, tarabe si vanzatori ambulanti.

Asa este pe toata lungimea coastei dela Palmas de Gran Canaria in nord, pana la Playa de Mogan in sud. Singura deosebire este ca pe masura ce avansam dela  Palmas spre sud, cladirile sunt mai noi, astfel ca in sud, la un moment dat sunt numai vile si hoteluri noi, moderne, ceiace arata modul cum s-a desvoltat in timp zona, devenind prin anul 2000, un fel de centru mondial al turismului. Din pacate, criza economica a venit sa dejoace in parte visurile grandioase ale localnicilor, in prezent fiind destul de multe lucrari de constructie care stagneaza si cartiere intregi care sunt nelocuite.

Insula este de asemeni de provenienta vulcanica, muntoasa, cu inaltimi de pana la 1600 de metri spre centrul insulei. Are mai multa vegetatie decat Fuerteventura, dar scoarta de lava solidificata este prezenta peste tot. Vegetatia este mai prezenta in vest, unde se afla si Parcul national Tamadaba, verde cu adevarat, cu culturi tropicale, cu hectare de sere, chiar cu ape curgatoare, iar in centrul insulei sunt si cateva lacuri de munte.

Spuneam ca insula este muntoasa, prapastioasa, din care cauza nu sunt multe asezari in interiorul insulei si nici drumuri prea multe de acces cu automobile. In schimb, sunt  multe trasee turistice pentru iubitorii de turism „per pedes”. Fracturile de teren, pun in evidenta straturi multicolore de roci care arata spectaculos.

La capatul nord vestic al Parcului Tamadaba, se afla portul Las Nieves, port mare, langa orasul Agaete, de unde se exporta produsele canariene si de unde se poate face si o scurta incursiune in Insula Tenerife.

La vremea cand faceam planul calatoriei mele, m-am zbatut mult sa schimb Fuerteventura cu Tenerife. N-am reusit. N-am gasit gazduire convenabila in timp. Dar ulterior, mi-am dat seama ca nu-i nici o nenorocire. Si aceasta pentruca eu nu ma duc pentru cluburile de noapte, pentru plajele insorite si pline de tineret libertin si nici macar pentru partidele de pescuit rechini sau alti monstri marini, care se organizeaza contra 45 de euro de persoana.

Eu ma duc sa vad natura. Si pentru asta, se fac diferite excursii de catre organizatori locali, cum am facut si din Fuerteventura la Lanzarote. Se poate merge si neorganizat, cu masina pe ferriboat si in Tenerife te descurci. Sunt de vazut:

  • Loro Park, un parc zoologic foarte bine dotat, cu animale bine intretinute, gorile,tigri, jaguari, crocodili, spectacol cu delfini si o vegetatie bogata si apoi,
  • Parcul Teide, parc conceput in jurul vulcanului cu inaltimea de 3700 metri, o adevarata lectie de geologie de neuitat.

Aceste doua parcuri pot fi vazute intr-o singura zi, cu o agentie specializata. Se pleaca din Gran Canaria la 8:30 dimineata cu ferriboatul, drumul este o ora pana la Santa Cruz de Tenerife, o jumatate de ora cu autobusul pana la Loro Park, inainte de masa se viziteaza, e drept cam in viteza, parcul zoologic si dupa masa se viziteaza Teide Park.

Se urca pina in varf cu cablul, sus se face o plimbare de neuitat mai intai urmare a imaginilor absolut inedite si apoi datorita mirosului persistent de sulfuri care atesta faptul ca activitatea vulcanica nu a incetat.

Vaporul pleaca in cursa inapoi la ora 19:00. Cine are mai mult timp si placere, poate inchiria o camera peste noapte si ziua urmatoare sa viziteze plajele – e drept – putine, cu nisip negru local, sau cu nisip auriu importat, dela Los Cristianos, sau Playa de Las Americas, cele mai renumite plaje ale insulei.

Ca sa concluzionez:

  • Excursia renteaza, daca poti vedea cel putin aceste patru insule.
  • Se poate compacta si la o saptamana sau zece zile, dar devine foarte obositoare si la un moment dat capul refuza sa asimileze atatea informatii.
  • Este o excursie grea, cu multe zboruri, cu multe asteptari in porturi si /sau aeroporturi.
  • Este o excursie scumpa care devine tot mai ieftina cu cat stai mai mult. Sunt unii care se duc pentru doua saptamani si raman toata viata.
  • Indiferent pentru cat timp, dar este EXCURSIA ce cu certitudine nu o vei uita niciodata.