Maria Alm

Am scris deacum cred, doua articole despre locuri din Austria, dar sunt locuri atat de frumoase in aceasta tara, incat as putea scrie zeci. Poate si din cauza ca eu am crescut si am trait mai mult de jumatate din viata mea la munte, dar si pentruca austriecii stiu cum „sa-si vanda” imaginea turistilor care le viziteaza tara.

Austria este o tara de dimensiuni mici spre medii, cu cca. 85 mii kmp. si o populatie in jur de 9 milioane, vorbitori de limba germana si catolici.

Majoritatea tarii este deluroasa si muntoasa, din care cauza s-au orientat pe cresterea de animale, prelucrarea lemnului si mai ales turism.

Lantul muntilor alpi, strabate practic Austria dela est la vest, inaltimea lor crescand practic pe masura ce ne indreptam spre Elvetia.

Statiunile montane bine utilate pentru turism si sport sunt fara numar. Cu certitudine, cel putin in Europa, nu exista tara mai dotata, nici macar Elvetia sa poata concura cu Austria. Si majoritatea s-au nascut in ultimii 20 de ani.

Am colindat in ultimii 20 de ani Austria, in special zona dintre Murau si St. Anton, unde in fiecare an au aparut noi si noi statiuni, cu instalatii performante, cu hoteluri si case de vacanta cu sutele, construite in specificul stil local, din lemn sau combinatie de lemn si zidarie, vesele si neaparat impodobite cu balcoane din lemn, si cu flori, multe flori.

Maria Alm, este un sat, aflat la distanta de cca. 50 de km. sud vest de orasul Salzburg si 15 km. de doua statiuni mai vechi Zell am See si Kaprun.

Se poate ajunge la Maria Alm, cel mai simplu zburand la München, unde se poate inchiria o masina in aeroport si apoi urmarind autostrada A8 si in continuare B164 se ajunge in doua ore si jumatate la destinatie. Total 200 km.

Daca mergi din Romania, trenul te duce la Salzburg, de unde sunt 50 km. cu autobusul sau aceiasi masina inchiriata.

Am trecut de multe ori prin Maria Alm si am petrecut pentru prima data un sejur aici acum vre-o 10 ani. Inainte de asta, chiar ca era un mic sat de munte fara importanta.

Acum 10 ani, am stat in hotelul „Alpenland Sport Hotel”, care era plasat cumva la iesirea din sat, spre est. Acum am stat in acelasi hotel, in care trebuie sa spun ca nu s-a schimbat nimic, decat ca s-a imbogatit cu o piscina indoor si o sala de fitness. Dar hotelul nu mai este marginalizat ci se afla spre centrul satului.

Asta nu inseamna ca s-a mutat hotelul, ci ca s-au construit altele in jur, inclusiv zeci de case de vacanta sau case de oaspeti cum le spun austriecii. Desigur, toate din lemn sau cu lemn, cu decoratii de lemn cioplit, cu balcoane colorate de flori si portiunile de zidarie pictate de artistii localnici care trebuie recunoscut ca sunt talentati si plini de fantezie.

Bogatia fanteziei localnicilor se poate constata si urmarind decoratiile uneori comice din curtile caselor.

Hotelul in care am stat este de patru stele, cum sunt inca cateva in sat, cu camere mari, mobilate cu mobila noua, baie confortabila si tot ce trebuie sa te simti bine. Hotelul are restaurant, bar, piterie, dar asteptand sa ne primim camera, am intrat in vorba in hol cu o familie din Miami si care ne-au spus ca daca nu ne-am platit si cheltuielile de masa sa n-o facem, pentruca restaurantul nu-i grozav. Le-am multumit pentru informatie, dar am evitat sa le spunem ca nu suntem destul de bogati sa platim 100-120 de euro pentru trei mese pe zi pentru doua persoane.

Pentruca noi cunoastem bine zona si obisnuim sa ne descurcam cu mancarea dela restaurantele si piteriile din sat care sunt in numar mare, sau cu mancarea care se poate cumpara la un pret modic in magazinul Merkur, sau la rotisorul de alaturi, care se afla in Saalfelden, la 5 km., de Maria Alm. In felul acesta poti iesi din 30-35 euro pe zi, la doua persoane.

Maria Alm, nici nu stiu cum sa-i spun: sat sau statiune, sau poate muzeu, este mic. Daca are 30-50 de cladiri concentrate in jurul bisericii si a cimitirului satesc. In rest, mai sunt vre-o 30-50 de gospodarii taranesti (nume inpropriu dupa mine), care pe langa locuinta proprietarului, are si 2-3 etaje cu camere sau apartamente de vacanta de inchiriat, de regula in pensiune, uneori mai frumos si mai eficient mobilate si decorate decat ai acasa. Servesc de regula doua mese pe zi, mancare suta la suta bio.

Biserica si cimitirul, sunt fiecare in parte un muzeu. Merita o vizita. Atat in biserica cat si in cimitir, este o curatenie exemplara. De altfel, curatenia pare sa fie o boala nationala a austriecilor. Dar ce se intampla in Maria Alm, intrece orice imaginatie. Uitati-va la casele lor, la curti, la jardinierele cu flori de culori diferite sau la fel, dar neaparat asortate. Uitati-va la stradutele lor, putine si inguste, dar maturate si fara pic de praf, atat dimineata cat si seara. Oare cand fac curatenie?

Am facut cateva excursii pe trasee usoare pe dealuri si pe munte. Toate sunt insemnate cu placi indicatoare cu directia, culoarea traseului si distanta in ore si minute. Zeci de trasee pentru toate varstele si toate posibilitatile fizice.

Cat este satul (sau, ma rog) statiunea de mica, are un birou de turism in centru, adica langa biserica, unde poti primi informatii, harti si planul traseelor, in cateva limbi si desigur gratis si cu zambetul pe buze. Austriecii stiu sa-si vanda marfa: adica aerul curat si frumusetile locurilor.

Austriecii sunt ei insisi mari iubitori de natura si excursionisti pe orice anotimp. Totusi, afluenta mai mare de turisti este iarna si vara.

Iarna toate dealurile intre altitudinea de 800 de metri cat are Maria Alm si 1600 de metri sunt pline de partii pentru schiori, si sunt cateva instalatii cu cablu, scaune si gondole, in fiecare an mai multe, care deservesc aceste partii. Partiile sunt impartite in „usoare”, „medii” si „dificile”, si sunt insemnate ca atare pe harti cu culori: rosu, albastru si negru.

Peste tot functioneaza scoli de invatat schii pentru copii si oameni mari, dotate cu instalatii corespunzatoare si instructori antrenati.

Vara aceste partii sunt transformate in pasuni pentru animale, asa ca sunt folosite la maximum. Vara se fac excursii pe trasee alese functie de varsta si antrenamentul fiecaruia. Spuneam ca am facut cateva excursii pe trasee mai usoare, pana la altitudinea de 1200 de metri si pana la 4-6 ore de mers. Potecile pe dealuri si prin padure sunt foarte bine intretinute, banci pentru odihna din loc in loc, izvoare de apa, cosuri de gunoi, ca sa nu mai vorbim de aerul curat si privelistile minunate.

Am trecut pe langa gospodarii de munte. Casele, se vede in poze, curate, cu flori, cu etaje intregi de inchiriat.

Gospodaria de asemeni aranjata, cu acareturi fara cusur, cu utilajele aliniate si curate. Am vazut un fel de magazie deschisa spre poteca pe care circulam. Nimeni nu s-a gandit ca poate veni vreun hot sa fure ceva. M-am uita din usa. Totul aliniat, sters, curat. Mi-au atras atentia niste greble pentru fan, atarnate pe pereti. Erau opt, din lemn, nici un dinte rupt, asezate in ordine crescatoare de sus in jos, ca soldatii. Atata ordine ca incepe sa te doara capul.

M-a surprins stapanul casei, care a sosit acasa probabil din oras (Saalfelden este la 5 km.),

un om la vreo 60-65 de ani, cu sotia, intr-un Passat ce stralucea. M-am retras, el nu a spus nimic, doar ne-am salutat. Ne-am continuat traseul pe deal, paralel cu soseaua principala, dar la vre-un km. distanta, mai catre munte. Dupa vreo 10 minute, ne-a ajuns din urma aceiasi pereche intr-un Opel mai vechi si mai inalt. Ne-au salutat din nou si si-au vazut de drum. I-am vazut dupa vreo doua ore intr-o curte stand pe banca cu o alta pereche. In mod evident au venit in vizita. Ceiace m-a frapat pe mine, este faptul ca una este masina cu care merge „la oras” si alta masina cu care merge pe drumuri neasfaltate de munte. Acesta e Austriacul.

Eu mi-am adus aminte de bancul acela cu americanul si rusul cu masinile. Il stiti?

Cica discuta un rus cu un american, fiecare vrand sa se laude ce masini are fiecare: Americanul explica rusului ca el merge la serviciu cu Chevroletul toata saptamana, iar duminica cand merge in vizita la prieteni, merge cu Cadillacul.

Rusul in schimb ii spune americanului ca el merge la servici in fiecare zi cu Pobeda, dar la prieteni se duce cu tancul.

Concluzie:

  • Maria Alm este un loc incantator, mic, bine dotat pentru orice anotimp.
  • La 5 km. poti gasi orice magazin doresti
  • Este destul de scump, dar nu la acelasi nivel cu celelelte statiuni austriece consacrate, Kaprun, Radstadt, Saalfeld sau Kitzbuhel.
  • Un loc minunat pentru odihna si „spalarea ochilor”.