Cateva date initiale despre Spania

Toata lumea stie de Spania. Pentru unii e fotbal, pentru altii Don Quixote, iar pentru altii Don Juan. Azi pentru toata Europa, Spania inseamna „criza financiara”. Nu si pentru spanioli insa. Dar s-o luam metodic.

Spania si-a inceput existenta in istoria lumii, ca o provincie a imperiului roman, prin secolul V i.e.n., dela care au mostenit limba. Apoi in secolul V e.n. odata cu caderea imperiului roman apar Vizigotii, care nici ei nu au liniste deplina (in limite istorice desigur), pentruca pe la inceputurile secolului VII, maurii din nordul Africii incearca sa cucereasca teritorii in Spania. Lucrul acesta le si reuseste pe ici si colo, infiintand cateva state arabe, printre care califatul de Cordoba, sau Granada, care de altfel, a ramas maur si musulman pana in 1492, cand au fost alungati si din acest ultim cap de pod. Pana in 1580, s-a realizat unificarea intregii Spanii, incluzand si Portugalia.

A urmat expansiunea spre alte taramuri, Africa, „lumea noua” adica cele doua Americi,  Filipine si mai stiu eu ce alte teritorii.

In secolul XVI Spania se poate considera cea mai puternica si bogata tara din lume. Bogatiile care au curs timp de sute de ani din colonii spre metropola, au alimentat bunastarea Spaniei, orgiile si   orgoliile nobilimii, comploturile si razboaiele fratricide pentru succesiune.

In final, dealungul istoriei, cu aportul generos al bisericii si inchizitiei, in contextul luptelor pentru suprematie dintre puternicii lumii, Spania pierde rand pe rand coloniile, pierde chiar parti din tara mama: Portugalia, Gibraltarul, pierde autoritate, ajungand la ceiace este azi, adica a cincea tara din Europa dupa suprafata si numarul populatiei, cu peste 500 de mii de kmp. si 46 de milioane de locuitori.

Este membra a Uniunii Europene si ocupa pozitia de a doua „oaie neagra” a ei dupa Grecia, cu imense datorii in stanga si in dreapta si cu probabil cel mai inalt procent al somajului, adica 25% in octombrie 2012.

Am fost in Spania in cateva randuri, prima data in 1994, ultima data acum o saptamana.

Prima constatare: Spania a stiut sa-si foloseasca drepturile de membru al Uniunii Europene.

Desi cu economia la pamant, are in prezent peste 15 mii de km. de autostrazi si este pe primul loc in Europa.

Legat de spanioli, am cateva observatii personale:

–        Spaniolii mi se par oarecum altfel croiti decat ceilalti europeni: poate este o impresie proprie, dar imi par cu un corp normal, picioare mai scurte si un cap mai mare.

–        Barbatii sunt mai ingrijiti si mai eleganti decat femeile.

–        Spaniolul desi corect, nu este simpatic ci dimpotriva: arogant si orgolios.

–        Spaniolul nu se omoara cu munca. Siesta e siesta si fiesta e fiesta. Cand iese dela serviciu, spaniolul, femeie sau barbat, intai se duce cu colegii la un restaurant sau bar, bea ceva, mananca un „tapas” si abia dupa aceia se duce acasa.

–        Daca n-are bani, traieste din imprumut ca si tara.

Madrid

Capitala Spaniei, este amplasata aproximativ in centrul tarii, la o altitudine de cca. 600 metri, clima continentala, uscata, vara cald, iarna rece si vant.

Orasul a fost construit pe locul unei cetati maure de catre Filip al II – lea de Habsburg in secolul XVI. De atunci a trecut mult timp si multi regi s-au preumblat prin Madrid.

Cum a ajuns un Habsburg sa domneasca in Spania, ce s-a intamplat in general de atunci si pana acum, va las sa cititi singuri istoria. Eu voi trece direct la zilele noastre.

Madridul are aproape 4 milioane de locuitori si este unul din cele mai frumoase orase din lume, unul din centrele culturii si civilizatiei mondiale.

Madridul este clasificat intre primele 10 orase ale lumii „unde merita sa traiesti” si pe locul 12 in Europa din punct de vedere al spatiilor verzi.

Am vizitat Madridul in trei randuri, ultima data acum doua saptamani, asa ca am impresii destul de proaspete. Voi incerca sa folosesc fotografii cat mai recente, dar se va intampla sa folosesc si fotografii mai vechi, pentruca nu poti in cateva zile sa vezi si sa surprinzi in imagini un oras de talia Madridului, cu istoria ei de o jumatate de mileniu. Asa ca fac si eu ce pot. Scurt, cuprinzator si numai ce se poate si cred ca trebuie vazut intr-o vizita scurta de cateva zile, sa zicem o saptamana.

Nu sfatuiesc pe nimeni sa mearga cu masina personala in Madrid. Nu se va descurca, nu va vedea mare lucru, se va umple de amenzi si va cheltui o mica avere pe parcari. Aceasta in cel mai bun caz. In schimb metroul din Madrid, are una din cele mai desvoltate retele din toate orasele lumii si ajungi cu el cel mai rapid in orice punct al orasului. De altfel obiectivele care vi le propun, le gasiti pe o suprafata foarte mica relativ la dimensiunile orasului, mai precis intre palatul regal si parcul Retiro. Eu le-am vazut pe jos.

Indiferent daca sositi la Madrid cu trenul in statia Atocha, care este in centrul orasului, sau cu avionul la aeroportul international Barajas, aflat la 13 km. de centru, metroul va poate duce in orice punct al orasului.

Legat de alegerea hotelului, este greu de dat sfaturi. Numai in centrul orasului sunt peste 400 si evident, cele mai apropiate  de punctul zero, au tarife mai mari, cele mai indepartate fiind mai ieftine. Asa ca depinde de banii din buzunar. Preturile pot fi intre 40 si 150 de euro pentru o camera.

Printre pasionatii turismului, nu am intalnit nici unul, care sa-si permita sa nu se uite la bani. Pe de alta parte, turistul nu se duce intr-un anume loc ca sa admire hotelul.

Ultima data, am stat la hotelul Confortel Alcala Norte, patru stele, 5 km. de centru, nou, surprinzator de urat arhitectonic, dar confortabil, cu metroul la doi pasi.

Impresia mea este ca indiferent de oras, pentru turist nu prezinta interes decat  acea parte a ei, care poate face diferenta dintre orase, constructii care sunt simbolice, eventual unice. Si Madridul nu duce lipsa de asemenea simboluri. Chiar as spune ca are ceva in plus fata de celelalte mari capitale europene: Londra, Paris, Viena, Moscova. Are in plus influenta culturii maure, islamice, care se vede in motivele arhitecturale ale cladirilor, spre exemplu cladirea primariei, sau biserica San Jeronimo, sau Sfanta Tereza. Si aceasta influenta se simte mult mai puternic pe masura ce coboram spre sud vestul peninsulei Iberice.

Deci incepem vizita Madridului de ori unde. Sa zicem ca coboram din metro in Plaza de Espania. Parc mare, arteziana, grup monumental care atrage atentia oricui, cu Don Qixote dela Mancha si scutierul sau Sancho Panza dadaciti parinteste de sus, de creatorul lor marele Cervantes. Lume multa, copii cu mamici si bone, excursionisti. Restaurante si baruri, totdeauna pline si in 1994 si in 2009 si in 2012 in plina criza.

Pe o latura se vede biserica Sfanta Terezia cu arhitectura ei iesita din comun.

Coboram spre palatul regal, in fata cu aleia statuilor regilor Spaniei, alaturi cu Catedrala Almudena. In ultimii ani, s-a construit un tunel de trecere care permite ocolirea zonei cele mai aglomerate a orasului si in apropierea palatului regal, din tunel se intra intr-o parcare subterana mare, unde pot parca zeci de autobuze cu turisti sau sute de masini, personale.

Daca doriti, puteti vizita palatul regal, salile cu arme si armuri, precum si muzeul Catedralei si osuarul. Desigur contra cost, cu ghizi vii sau electronici in diferite limbi. Se poate pierde o zi intreaga.

De aici, veti putea continua pe Calle de Atocha, Calle Mayor, Calle de Alcala, Gran Via, pe oricare dintre ele, dar pana la urma le veti strabate pe toate, inclusiv strazile laturalnice, pentruca fiecare cladire este o opera de arta si merita nu sa fie vazuta ci admirata. Majoritatea cladirilor sunt construite in secolul XIX si inceputul secolului XX, in vremea cand inca regatul Spaniol era bogat si au fost renovate in ultimii ani, probabil cu credite europene si muncitori romani.

Plaza Mayor, este o piata dreptunghiulara cu coloane spre interior, in centru statuia regelui Filip al III. Pe vremuri aici erau executati condamnatii. Toate cel patru laturi sunt restaurante una dupa alta, care sunt pline de la pranz si pana noaptea la 2. Numai dumnezeu stie cati bani se invart in aceasta piata, pentruca mereu este plin de lume, de artisti mai mult sau mai putin ambulanti, de vanzatori de amintiri si alte nimicuri, de hoti de buzunare.

Plaza Mayor a fost construit pri secolul XVI si de atunci „functioneaza”. De altfel fiecare oras spaniol care se respecta, are o Plaza Mayor.

Continuand spre est pe Calle Mayor, dai de o alta piata renumita a Madridului: Puerta del Sol, unde in fiecare seara artisti ambulanti se produc in speranta ca vor fi descoperiti de cineva si unde puteti admira simbolul capitalei: ursul care mananca capsuni din copac, iar vis-a-vis, veti vedea pe jos semnul „kilometrului zero”, de unde se masoara toate distantele in Spania.

Calle de Alcala, in continuarea lui Calle Mayor, este una din cele mai frumoase bulevarde, la concurenta cu Gran Via si care ambele ajung in Plaza de la Cibeles, dominata de splendida cladire a primariei si fantana arteziana cu acelasi nume. Piata a fost adoptata de fanii echipei de fotbal Real Madrid si aici se sarbatoresc toate succesele echipei: cum ar fi castigarea campionatului national, a cupei regelui sau cupa campionilor europeni. De obicei zeita care sade in caleasca fantanii arteziene, este infasurata cu un drapel al clubului Real Madrid.

Calle de Alcala duce in continuare spre Puerta de Alcala si de aici se poate intra in Parcul Retiro.  Acest parc, este o adevarata oaza de frumos. Un lac mare nu departe de intrarea de Nord,  dominat de statuia regelui Alfonso XII. Sumedenie de alei umbrite de copaci purtand numele tarilor latine din America de Sud – Paseo de Argentina, de Paraguai, de Venezuela.

Flori, fantani arteziene, statu, regi, generali, doua palate, unul al lui Velasquez, celalalt Palatul de Cristal, splendid, complet transparent, pe malul unui al doilea lac, palat in care se tin expozitii, iar lacul plin cu mici broaste testoase. Gradini de flori, minunate, legatura cu gradina Botanica Regala si Observatorul Astronomic.

In Parcul Retiro ai ocazia in unele dupa amieze seri si nopti, sa intalnesti mii daca nu zeci de mii de oameni, cu ocazia diferitelor si multiplelor sarbatori, toate motive de „fiesta”, cu muzica, dans, mancare si bere, multa bere, tonete cu tot ce vrei si nu vrei. Am prins asa o fiesta in 2009. Culmea ca desi erau mii de participanti, totul a decurs fara incidente huliganice.

Din plaza de la Cibeles spre nord se ajunge la Plaza Colon, un alt loc renumit si drag Madrilenilor, iarasi fantani, parcuri, statui, restaurante si baruri, in plus, in apropiere se afla Muzeul figurilor de ceara, pe care l-am vizitat in 1994 si am fost foarte impresionat. Dar de atunci am fost la Londra la Madame Tussauds Wax Museum. Oricum sunt convins ca si azi merita o vizita.

Spre sud dela Plaza de la Cibeles, se intra pe Paseo del Prado, spre Muzeul Prado si in continuare Muzeul Thyessen – Bornemisza, doua muzee de renume mondial, al doilea exclusiv muzeu de arta, destul de scumpe, plictisitoare pentru unii, dar mie mi-au placut si se poate pierde cate o zi in fiecare.

In trecere, se poate vedea si biserica Sfantul Jeronimo. Si daca timpul va permite, aruncati o privire si in gara Atocha, sa vedeti o gara-gradina. In gara Atocha, a avut loc atacul terorist cu bombe in iunie 2004, care a omorat 191 de calatori care se indreptau spre locurile de munca si a ranit alti 1800.

Nu uitati sa aruncati o privire pe Gran Via, bulevard elegant, cu zeci de cladiri splendide, cu magazine ale diferitelor firme, restaurante si hoteluri, baruri, cinematografe.

Nu veti putea ocoli Teatrului Regal, precum nici magazinul El Corte Ingles. Deasemeni Puerta de Toledo, a fost iesirea spre sud din oras. Azi este doar un ornament ce da bine.

Madridul abunda in cladiri cu o arhitectura iesita din comun. Dar veti intalni si cladiri noi, mai ales in zonele mai indepartate de centrul intoric, cladiri cu o arhitectura indrazneata cum sunt cele doua banci din Paseo de la Castellana, sau multe altele si care nu in totdeauna sunt pe gustul meu.

Daca aveti timp, se poate vizita stadionul Santiago Bernabeu (10 euro turul).

Puteti merge si la o lupta cu tauri daca va face placere.

In baruri,sau cafenele, este obiceiul sa se arunce hartiile si servetelele pe jos si raman acolo pana la inchidere. Este un semn ca locul este cautat de clienti.

Specialitatea de baza este jambonul de porc special preparat (jamon). Veti vedea pravalii unde sunt afisate sute de jamboane atarnate. Pentru a taia din ele, sunt fixate intr-un suport metalic special. Oriunde poti manca un sandwich cu jambon si sa bei o bere cu 2-4 euro.

Madridul este un oras in totdeauna aglomerat, pentruca este statia de transfer a pasagerilor intre Europa si America de Sud si nu numai. Fiecare pierde cateva zile la Madrid.

Nu uitati sa faceti un tur al obiectivelor ce le-am descris, noaptea. Noaptea este altfel, alta atmosfera.

Observati vanzatorii ambulanti, de regula de origina africana, cu cata dexteritate isi strang marfa in cateva clipe cand apare politia. Dar evitati sa cumparati dela ei.

Ar mai fi multe de spus, multe fotografii de aratat, dar atunci pentru ce sa mai mergeti la Madrid? Desigur glumesc. Nimeni nu poate reda atmosfera Madridului. Nimeni nu poate sa-si faca o impresie pentru altcineva.

Spaniolii sunt orgoliosi, ingamfati, nesimpatici, petrecareti, chiar lenesi, dar in acelasi timp sunt curajosi, corecti, curati, pretentiosi cu ei insisi, se pricep la fotbal si sport in general si au o mostenire culturala de varf.

Vizitati Madridul. Nu va va parea rau nici de timp nici de bani. Mai mult: veti reveni.