Putina geografie si un pic mai multa istorie

Toledo este un oras care azi numara in jur de 80 de mii de locuitori si se afla la 70 km. sud de Madrid.

Daca ai reusit sa scapi de aglomeratia Madridului, distanta este o joaca de copii. Intr-o ora esti la Toledo. Si noile autostrazi te ajuta sa faci azi acest drum fara probleme, fie cu o masina inchiriata, fie cu autobusul. Dar daca trebuie sa si strabati, sau sa ocolesti intreg orasul, mai adauga o ora. Mai ales in orele de dimineata.

Asa ca mai degraba as propune turistului grabit sa ajunga la Toledo, sa se foloseasca de trenul de mare viteza numit AVE si care pleaca din doua in doua ore din gara Atocha si face 35 minute pana la destinatie. Acest tren functioneaza din 2005 si sunt 10 curse pe zi.

Orasul Toledo, este asezat intr-o zona deluroasa, inconjurat de raul Tajo din trei parti, iar orasul se ridica cca. 100 de metri deasupra raului. Este ca o calota sferica, baza fiind raul. Acesta este motivul pentru care in oras nu prea veti intalni zone orizontale, ci mai degraba toate strazile sunt in panta.

Trebuie sa stiti ca Toledo a fost capitala Spaniei pe vremea Vizigotilor. In secolul VIII, a fost cucerit de mauri, au infiintat califatul de Cordoba la care era atasat si Toledo.

Sub mauri, a fost o perioada de inflorire a orasului si azonei in general, urmare unei carmuiri intelepte, care a incurajat coexistenta si conlucrarea intre musulmani, crestini si evrei. Aceasta convietuire comuna, a durat pana in secolul XI si aceasta formula a fost preluata si de alte teritorii ocupate de mauri, ca spre exemplu Granada.

Toledo se face cunoscut prin scolile infiintate, oamenii de cultura si stiinta pe care i-a produs, traduceri din araba si ebraica, opere de arta, pictura, arhitectura si sculptura.

In Toledo si-a desfasurat activitatea ultimilor ani de viata, pictorul El Greco, a carui casa inca sta in picioare.

Toledo se face cunoscut prin vestitele sabii si armuri, lucrate de marii mesteri locali si vandute pana in zilele noastre de toate magazinele din Toledo. In ce ma priveste, nu sunt un specialist in oteluri, dar nu m-as mira sa aflu ca azi aceste arme si armuri sunt mai degraba  folosibile drept recuzita de teatru si chiar sa fie…import din China.

Mesterii aurari evrei din Toledo, pana in ziua de azi, fabrica bijuterii, platouri si farfurii splendid gravate, din aur si argint, sau placate cu aur, vandute cu mii de euro in magazinele aflate la tot pasul. Atentie la cele mai ieftine. Pot fi falsificate si atunci sa se dovedeasca totusi foarte scumpe.

In vremurile maurilor si chiar dupa cucerirea spaniola o buna perioada de timp, toleranta fata de evrei si musulmani a continuat, cu foloase petru toate partile. Evreii ocupau posturi importante in administratie, mai ales ca oameni de afaceri, bancheri si pana la postul de ministru al finantelor.

Nu mult timp insa, pentruca in 1492 au fost expulzati din Spania evreii, iar in 1502 musulmanii.

Nu voi intelege niciodata dece aceasta „cooperare” care a dat un imens impuls desvoltarii societatii de-alungul a sute de ani, a trebuit abandonata si inlocuita cu rivalitatea, ura, si intoleranta. Cu atat mai putin inteleg dece aceasta intoleranta continua de alte sute se ani, desi lumea se considera mai evoluata si mai cultivata.

Filip al II-lea, la sfarsitul secolului XVI transfera capitala la Madrid si cu aceasta incepe declinul orasului Toledo. Incet incet, Toledo este intrecut de alte orase atat prin importanta strategica, prin importanta economica cat si ca dimensiuni. Azi, Toledo are in special istorie si nimic sau aproape nimic mai mult. Si totusi sau poate tocmai de aceia, Toledo este cel mai vizitat oras din Spania: 50 de milioane vizitatori pe an. Inca odata se dovedeste ca spaniolii se pricep „sa-si vanda” istoria.

Orasul nu este mare. Cel putin partea care intereseaza pe turisti, este un cerc cu raza de cel mult 500 de metri. Ca sa vezi orasul cu cele mai importante obiective turistice, este suficienta o zi. Daca insa vrei sa studiezi in amanunt fiecare obiectiv, istoria orasului in detaliile ei, va trebui sa stai cel putin o saptamana. Dar nu este o problema, pentruca orasul este pregatit pentru asa ceva. Zecile de hoteluri abia asteapta sa te gazduiasca si zecile de restaurante sa te ospateze.

Prima data am fost la toledo in 1994, cu o masina inchiriata la Madrid. Era un Fiat 1300, care s-a dovedit foarte mare si incomoda pentru stradutele din Toledo, unele avand mai putin de 2 metri in latime. Asa ca am abandonat-o repede pe una din strazi, care s-a dovedit sa fie pe o latura a cladirii Alcazar. Pe atunci nu prea erau parcari publice, mi-am gasit masina cu o amenda lipita pe parbriz, pe care n-am platit-o nici pana azi.

Alcazarul este o veche fortareata care a folosit drept palat roman in secolul III, asezat in cel mai inalt punct al orasului. In secolul XVI a fost restaurat. Mai apoi in timpul razboiului civil din vremea lui Franco, a tinut piept asediului republicanilor, devenind un simbol al nationalismului spaniol.

Acum 18 ani, Alcazarul era era inchis. A fost din nou restaurat si din 2009 adaposteste  un muzeu al armelor. Poate fi vizitat contra cost.Cladirea este atat de mare si stradutele orasului atat de dese, incat nu poate fi vazuta in intregime decat dela distanta si asta datorita faptului ca este mai la inaltime decat strazile si restul cladirilor.

In actuala vizita in Toledo, am plecat din Madrid cu autobuzul, urmand „Autopista Madrid Toledo”. Am ajuns intr-o ora. De pe „Autopista” am intrat pe Paseo de la Rosa, sosea care face stanga si continua pe langa raul Tajo, pe malul lui drept, un arc de cerc de cca. 180 de grade, apoi peste apa pe Avenida dela Cava pana la parcarea autobuzelor, pentru mine noua, de langa Puerta Bisagra.

Am continuat pe jos, pe stradute si trepte, spre Plaza de Zocodover, care este piata orasului, apoi in continuare pe stradute, una mai ingusta decat cealalta, combinate sau nu cu trepte, pana in Plaza del Ayuntamiento, unde se afla intrarea principala in Catedrala si cladirea primariei. Este probabil cea mai mare suprafata orizontala din aceasta zona a orasului, existand si o portiune de zona verde.

Catedrala Catolica, este alta cladire care mi-a fost imposibil sa o cuprind in totalitate, din cauza dimensiunilor ei, decat de dincolo de rau. Aceasta cladire s-a construit in secolele XIII – XV peste o fosta moschee maura, care la randul ei, s-a construit peste o fosta biserica crestina a vizigotilor.

Actuala catedrala este in stil gotic, cu elemente de baroc in interior. Exista si un muzeu al catedralei. Pe vremuri, catedrala era deschisa publicului, ca toate lacasele de cult.

Azi, catedrala este cuplata cu muzeul si vizita costa bani. Acest sistem este tot mai folosit in lume, si mai ales in Spania.

Am continuat sa colindam pe stradutele inguste ale Toledoului, minunandu-ne cum de totusi in unele locuri ajunge cate o masina, privind la obiectele expuse in vitrine, sabii, armuri, bijuterii, obiecte din aur si argint lucrate manual sau nu.

In ce priveste preturile, spaniolii sunt destul de corecti. Nu trebuie sa te avertizeze cineva. Preturile in general sunt corecte. O imitatie nu va avea un pret de mii de euro, dupa cum nici chilipiruri nu veti gasi.

Am vazut deasemeni multe obiecte din piele si multa, multa ceramica, uneori frumoasa dar nu ieftina. Si asta se repeta in toata Spania.

Va veti uita la toate, le veti admira, fiecare dupa gust sex si inclinatii, dar nu veti cumpara nimic. La urma veti spune ca e scump, ca nu mai are loc in casa, ca bagajele sunt oricum o problema, mai ales daca zburati cu avionul. Asa ca in final, veti cumpara doi magneti, care sa se adauge la multimea de magneti care va impodobesc frigiderele voastre sau ale prietenilor. Asa facem toti.

Orasul este plin cu restaurante micute, bufeturi si baruri. Deasemeni, sunt foarte multe hoteluri. N-as zice ca preturile, atat in restaurante cat si in hoteluri ar fi mici. Si nu mi s-a parut ca turistii se calcau in picioare. Era totusi septembrie, probabil cea mai buna luna pentru turism. Discret, am incercat sa ma uit la oameni. Majoritatea erau locali, care stateau cam degeaba, fie ca erau pe strada, fie vanzatorii in pravalii, sau in restaurante.

Am aflat ca somajul in Toledo, este cu mult peste restul tarii. Se se vorbeste de peste 60%. De altfel. Toledanii traiesc exclusiv din turism. Nu exista alte surse de venit. Si in perioade de criza, turismul este de regula prima victima.

Dupa ce m-am plictisit sa ma uit la chioscuri, pravalii, restaurante, hoteluri si oamenii din jur, am inceput sa ma uit la cladiri si la caldaram. Desi curat, dar nu e Madrid. Madridul are „style”, pe cand aici gasesti destule cladiri reparate de nepriceputi, carpeli, zugraveala veche sau executata functie de bani ce-i avea proprietarul, caldaramul fara exceptie cu bolovani de rau, cum s-a nimerit, intr-un cuvant, curat dar saracacios.

Am continuat colindatul pe strazi, dupa ce am mancat un sandwich si am baut o bere asa „la botul calului”.

Am vizitat casa lui El Greco si am vazut pictura intitulata „Inmormantarea Contelui de Orgaz”, expusa intr-o biserica. Trei euro intrarea.

Am vizitat vechiul cartier evreiesc, strazile vehi cu litere ebraice in ceramica sau metal, incastrate in caldaram, strazi cu nume evreiesti, strada, casa si biserica lui Samuel Halevi care se pare ca a fost un nume la mare cinste in oras, are si o statuie, nu departe de fosta biserica care azi e muzeul Sefard. De altfel in ziua de azi, multe familii de evrei poarta numele de „Toledano” pe toate meridianele lumii. Ei isi au originile in orasul Toledo.

Am vazut si Teatrul Rosu construit in prima jumatate a secolului trecut, dar n-am reusit sa aflu daca se tin sau nu spectacole aici. Mi s-a parut prea ermetic inchis. Deasemeni, amobservat la tot pasul influentele artei musulmane asupra constructiilor mai vechi. Acele turnuri maure cu crenele, specifice cetatilor si chiar cladirilor cu alta destinatie, intalnite in nordul Africii, la Granada, Sevilla, Cadiz, sau chiar biserica mare evreiasca din Budapesta.

Fara sa-mi dau seama, au trecut vreo sase ore. De picioare sa nu mai vorbim. Am pornit incet spre podul San Martin, unde era convenita intalnirea cu autobuzul. In drum, am intalnit Manastirea Sant Juan de los Reyes, manastire franciscana din secolul XV, amestec de stil gotic, spaniol si flamand si ornamente murale.

Am ajuns in final la podul San Martin (400 mii euro bani europeni renovarea) si am trecut pe jos pentruca podul este doar pentru pietoni.

Deci vizita la Toledo cu drum cu tot, este de o zi. Si ajunge. Daca am inteles bine, seara nu prea ai ce face decat sa stai intr-un restaurant, sa mananci si sa bei. Nu prea este viata de noapte, nici loc nu prea e. Este foarte „stramt” locul. Deci inapoi la Madrid, sau dupa gust, mai departe spre sud.

Oricum vizita merita sa fie facuta. Toledo este o bucatica de istorie a Spaniei si a lumii. Asa saracacios cum este orasul in aceste zile, are farmecul lui, care te „prinde”. Impresioneaza.