Scurta vizita de cunoastere

Nu am avut timp pentru o vizita cum se cade in Salamanca, dar nici nu am putut trece pe langa Salamanca fara sa ma opresc macar pentru cateva ore. Asa ca am facut ce am putut, fara sa-mi para rau.

Am plecat din Madrid spre vest, spre Portugalia pe A50. Salamanca se afla la 200 de km., adica doua ore dupa ce ai scapat de aglomeratia Madridului, adica in total doua ore si jumatate. Se merge comod, autostrada, ca peste tot in Spania.

Drumul urca incet, incet, pana la altitudinea de 800 de metri si pe masura ce ne indepartam de Madrid, incepe sa se vada vegetatia, din ce in ce mai multa, pana la aparitia unor paduri adevarate. Desi, fata de padurile adevarate pe care eu le stiu, cele de aici sunt un pic mai decolorate. Dar altfel decat imprejurimile Madridului.

Salamanca, este unul din marile orase ale Spaniei, cu o populatie de cca. 190 de mii. de locuitori. In acelasi timp, este si unul din cele mai vechi orase ale Spaniei.

Salamanca este plasata pe malul raului Tormes, care ajunge pana in Portugalia. De altfel orasul se afla la 80 km. de granita cu Portugalia.

Spuneam ca este un oras vechi. El a fost infiintat de romani, undeva in secolul III. In secolul VIII a fost ocupat de maurii veniti din Africa de nord.

Se pare ca pentru mult timp, raul Tormes a fost un fel de granita intre navalitorii mauri si populatia autohtona, razboaiele tinandu-se lant, astfel ca orasul a fost parasit.

In secolul XI zona a fost recucerita definitiv de autohtoni si a inceput repopularea orasului.

Odata cu edictul de infiintare a universitatii din Salamanca dat de Alfonso al IX in secolul XII, pozitia orasului se intareste si devine cunoscut si recunoscut ca un centru universitar European. In secolul XVI, numarul studentilor ajunge la peste sase mii, la o populatie de 24 de mii de locuitori.

Tot in secolul XVI incepe constructia noii catedrale.

Prin secolul XVII apare o decadere a orasului, pentruca in secolul XVIII sa urmeze o reinviorare, perioada in care se termina si constructia catedralei noi, odata cu terminarea constructiei Plaza Mayor, in forma in care am gasit-o eu.

A venit 1812, batalia de la Salamanca, Welington duce la victorie trupele britanico-portugheze impotriva lui Napoleon, batalie care se termina cu distrugeri imense al orasului, dar si cu peste 20 de mii de morti de ambele parti.

Acest razboi a fost important pentru eliberarea definitiva a peninsulei.

Alt razboi important pentru Salamanca a fost razboiul civil din 1936, cand orasul a trecut imediat de parte nationalistilor Generalului Franco si intr-o perioada a fost chiar capitala Spaniei nationaliste.

Cu certitudine, Generalul Franco nu a uitat aceasta mana de ajutor primita.

Azi, Salamanca aste cel mai important oras universitar al Spaniei, cu peste 30 de mii de studenti Spanioli si straini, in majoritate din tari vorbitoare de limba spaniola dar nu numai.

Al doilea motor al economiei orasului este turismul, apoi comertul si transportul, la care se adauga si putina agricultura ce se practica in zona.

In principiu 85% din populatie isi castiga existenta in servicii. Despre industrie nu am prea auzit.

Desigur, toate aceste date sunt culese din diferitele ghiduri turistice, pe care le puteti procura si voi, daca va intereseaza.

Nu am mai fost niciodata in Salamanca si as fi vrut sa stau mai mult. Nu s-a putut. Asa s-a nimerit. In oras am stat vre-o patru ore, si am circulat in principal in orasul vechi, cartierele de locuinte nu prea intra in circuitul turistic in nici un colt de lume.

Prima constatare: cu cat o zona a orasului este mai veche, cu atat mai inguste si eventual mai in panta sunt strazile. Desigur, in aceiasi masura, nici de parcari nu poate fi vorba.

Am oprit in apropierea a Plaza Mayor si am plecat pe jos spre acest punct, pentruca inca  de la Madrid stiam ca Plaza Mayor cea mai frumoasa in Spania este la Salamanca.

Intr-adevar, este foarte frumoasa. Daca la prima vedere seamana cu cea dela Madrid, la o privire suplimentara, observi bogatia ornamentatiilor, sratuete, motive florale, balcoane, arcade artistic prelucrate.

Dela sine inteles, piata are o forma patrata si pe una din laturi, la mijlocul laturii are doua etaje foarte inalte (in rest trei etaje normale), ocupate de birourile primariei Salamanca. Alaturi de primarie, terasa cafenelei Novelty, fondata in 1905.

In rest desigur toate arcadele sunt ocupate de restaurante, cafenele, baruri si cofetarii, in majoritate goale, poate ca era prea devreme, desi erau turisti in piata.

Am facut turul pietei. La fiecare colt exista cate o poarta prin care se patrunde sau se iese din piata si prin care am putut vedea imprejurimile si chiar sa fac cateva fotografii.

Cat timp m-am invartit prin piata Mayor, am fost cu gandul la un bar din afara ei, unde la un geam se vindeau niste sandwichuri extrem de apetisante: o franzela de cca. 40 de cm., taiata pe orizontala, unsa cu unt si umpluta cu jambon de al lor afumat, frumos, curat, cu benzi de slanina pe margini si pe care l-am mancat cu deosebita placere, in ciuda tuturor teoriilor pe care le-am auzit despre mancare sanatoasa, colesterol si altele (3euro/buc.).

Am continuat spre Universitate, un alt punct turistic cu greutate in Salamanca.

Spuneam ca universitatea Salamanca s-a infiintat in secolul XII, dar cursurile s-au tinut pe unde apucau, pentruca nu era o cladire a ei. Abia in secolul XV a inceput constructia ei.

Universitatea are cateva cladiri surprinzatoare prin arhitectura lor.

Sa luam spre exemplu „Iglesia de la Clerecia”. A inceput constrictia ei prin 1600 si s-a lucrat la ea 150 de ani. Arhitectura in stil baroc cu splendide decoratii, fatada din trei corpuri, doua turnuri gemene si un dom. Azi adaposteste Universitatea Pontificala.

Daca n-ar scrie pe cladire ca este o universitate, pentru mine, ar fi dela sine inteles ca este o biserica. Daca stai sa te gandesti mai profund, o cladire a stiintei, poate fi mai degraba un lacas de cult.

Desi cladirea are aproape 500 de ani, arata ca noua. Desigur, a trecut prin lucrari de restaurare serioase care au costat multi bani si a dat de lucru la multi meseriasi.

Peste drum, este „Casa de las Conchas”, adica casa cu scoici, in stil gotic, aceasta fiind ornata cu cca. 350 de scoici, semn al Ordinului de Santiago.

Se evidentiaza ornamentele ferestrelor si usilor. Cladirea de 500 de ani, adaposteste azi biblioteca publica.

Mai departe, trec prin curtea universitatii, admir fatada splendid ornamentata in stil tipic spaniol numit „Plateresque”, care din pacate nu poate fi fotografiata in totalitatea-i splendoare din cauza lucrarilor de restaurare.

Vizitam aule, sali de curs pentru diferite discipline stiintifice, alte ornamente vechi.

Parasesc Universitatea Pontificala si ma indrept spre Noua Catedrala, care asa noua cum e, are 500 de ani de cand a fost inceputa si la care s-a lucrat 300.

Este o cladire impunatoare, frumos ornamentata atat in exterior, cat si in interior. A fost serios deteriorata de cutremurul din 1755, urmele lucrarilor de restaurare se vad si azi.

Interiorul este deasemeni impunator (nu gasesc alt cuvant), spatios, surprinzator de  bine iluminat natural, un lacas de cult cu adevarat spaniol, mandru, arogant si … increzut.

Catedrala este construita in stil baroc si gotic cu elemente in stil plateresque, care devine un stil folosit exclusiv in Spania si tarile de limba Spaniola. Nu stiu cum se numeste in romaneste, dar „plata” in spaniola inseamna argint.

Sunt foarte multe ornamente bogate in aur, fier forjat artistic, stucco. Ani si ani de munca. Unii spun ca numai asa poti sa-l multumesti si sa-l preamaresti pe Dumnezeu. Cine stie, poate ca au dreptate, poate nu. Eu zic ca numai asa poti lasa ceva posteritatii.

Ma mai invart putin prin orasul vechi, mai bag de seama cateva obiective care ar fi fost interesant de vazut, dar nu prea mai am timp.

La Salamanca merita de revenit odata si odata. Imi inchipui viata trepidanta de noapte, daca ne gandim ca 20 % din populatie sunt studenti.

Insa daca nu cunosti limba spaniola, este destul de greu sa te descurci. Lumea, localnicii, nu vorbesc engleza si uneori nici nu o inteleg, chiar si in restaurantele din Plaza Mayor. Inca odata se dovedeste ca spaniolul este mandru si orgolios: lui ii ajunge limba spaniola. Desi raporturile in lume s-au cam schimbat. Economic, spaniolii depind in mare masura de vorbitorii de alte limbi. Poate ca cu timpul sa inteleaga si ei.