Sevilla – Capitala Andaluziei

Veneam de la Lisabona. 450 de km. si am si pornit tarziu. Din acest motiv, n-am prea ales la hoteluri. Desi am mai fost de doua ori la Sevilla, mi-ar fi fost destul de greu sa ma orientez si sa gasesc un hotel corespunzator, inainte de lasarea intunericului.

La granita de vest a orasului, langa complexul comercial „Carefour II”, la opt km. de centru, se afla hotelul Alcora, patru stele, mare, restaurante, baruri, piscina. Desi septembrie, mi se parea destul de gol. Am oprit aici, probleme de parcare nu sunt, o trecere prin camera de baie si am iesit in oras. Am avut surpriza ca hotelul pune la dispozitia clientilor din ora in ora un microbus, sau autobus dupa necesitati, gratuit pana la Plaza de Espania si inapoi. Frumos din partea lor. Daca scapi acest „shuttle”, taxiul te costa 15€.

Sevilla este un oras mare, asezat pe malul drept al raului Guadalquivir, la 80 de km. de varsarea acestuia in Oceanul Atlantic.

Sevilla a fost oras inca din secolul I-II i.e.n., infiintat de imperiul roman.

In perioada cuprinsa intre secolele VII si XIII, adica 600 de ani, a fost sub stapanire maura, ca multe alte teritorii din peninsula iberica. Aceasta stapanire a lasat o puternica amprenta asupra societatii, a mostenirii cultural istorice, asupra artei si arhitecturii, asupra desvoltarii intregii peninsule.

La fel ca si in alte orase vechi ale peninsulei: Madrid, Tarragona, Cordoba, Granada, Valencia, Lisabona, Toledo, gasesti influente de cultura, arhitectura si in general civilizatie romane, musulmane si evreiesti. Combinatia acestor influente dealungul secolelor a reusit sa se transforme in ceiace se poate defini ca specificul civilizatiei spaniole, ceiace deosebeste orasele spaniole de restul oraselor Europei.

Dar istoria nu se opreste in secolul XIII. Maurii sunt alungati si Sevilla incepe sa creasca vertiginos, mai ales datorita apropierii de mare, ceiace ii permite sa monopolizeze transporturile transoceanice, care se desvolta mult in viitoarele secole.

Pana in secolul XVIII, toate bogatiile trimise din teritoriile de peste mari spre tara mama, treceau exclusiv prin Sevilla si vorba romanului: cine umbla cu miere, se linge din cand in cand pe degete. Asa ca Sevilla se desvolta ca un oras frumos si puternic.

Perioada de aur, incepe in secolul XV, odata cu calatoria lui Cristofor Columb. Populatia orasului creste pana la aproape un milion.

Tot atunci se construieste si Catedrala, in stil gotic, una din cele mai mari din lume.

Dar la sfarsitul secolului XV, isi incepe activitatea in Sevilla si Inchizitia, care devine atot puternica.  Sunt alungati evreii, mii sunt omorati in pogromuri, obligati la convertire sau obligati sa fuga.

Dar nimic nu tine o vesnicie. Vasele cresc in dimensiune, patrunzand tot mai greu pe raul Guadalquivir a carui dimensiuni: latime si adancime fiind limitate. In acelasi timp, portul Cadiz, aflat direct pe malul Atlanticului si care s-a desvoltat ca port la nivelul cerintelor vremii, reuseste sa sparga monopolul Sevillei si astfel practic inlocuindu-l in legatura transoceanica a Spaniei.

Se spune ca o nenorocire nu vine niciodata singura. In secolul XVI izbucneste epidemia de ciuma care a ramas in istorie ca Marea ciuma de Sevilla, care a secerat 6-700 de mii de vieti pe malurile Africii de nord si sudul peninsulei. Nu se stie exact cati au pierit in Sevilla, dar dupa 25 de ani a izbucnit o a doua epidemie de ciuma, e drept nu de dimensiunile primei, dar destul ca orasul sa piarda jumatate din populatia ei in perioada epidemiilor si sa nu-si mai revina pana la inceputurile secolului XIX.

Din secolul XVIII incepe industrializarea timida: fabrica de tutun care intr-o vreme era cea de a doua cladire in marime in Spania actualmente, mai precis din 1950, adaposteste rectoratul Universitatii Sevilla.

In secolul XIX incepe pavarea strazilor. Se construiesc cladiri fie de locuit fie administrative, dar cu certa valoare arhitectonica ca spre exemplu spitalul Caridad, apare calea ferata, apoi electricitatea si tramvaiul. Se darama vechile ziduri ale orasului permitand desvoltarea orasului.

In 1929 in Sevilla are loc Expozitia Ibero Americana, fiecare tara construind cate o cladire care sa o reprezinte.

Cladirile, palatele si parcurile construite in vremurile acelea, sunt si azi cele mai cunoscute si indragite ale orasului: Plaza de Espania, Parcul Maria Luiza, Teatrul Lope de Vega, Universitatea, Biblioteca publica si desigur podurile peste rau.

O cat de scurta vizita in Sevilla, trebuie sa  cuprinda Plaza de Espania, cladire care intr-adevar impresioneaza, prin dimensiuni si grandoare.

Utilitatea ei actuala insa mi se pare cel putin ciudata. Cateva birouri ale primariei si intreprinderi auxiliare ale ei si cam atat. Asa a fost si acum noua ani cand am mai fost in Sevilla. Ma asteptam si cred ca am dreptate, ca aceasta cladire sa adaposteasca cel putin un muzeu de istorie, daca nu a Spaniei cel putin al Sevillei. Cladirea a fost renovata in ultimii ani si emblemele de faianta ale fiecarei provincii, care sunt expuse in nise dealungul cladirii,au fost deasemeni completate.

Parcul Maria Luiza, este cea mai cunoscuta zona verde a orasului. A fost conceput ca o gradina in stil maur, bine ingrijita, cu arbori, flori, fantani arteziene placate cu mii de metri de faianta colorata, alei, locuri de joaca pentru copii. Adaposteste cateva cladiri interesante, ca: pavilionul Argentinei, Braziliei, Columbiei, Mexicului, Statelor Unite, Marocului, precum si ceva muzee.

In continuare spre vestul orasului, intalnim Arena luptelor cu tauri, care in ciuda impotrivirii societatilor iubitorilor de animale din lumea intreaga, este inca functionala in Sevilla si nu numai.

Am vizitat arena si muzeul in 2003, fara sa asist la vre-un spectacol de lupte cu tauri. Nu cred ca mi-ar face placere. Dar de curiozitate am vizitat muzeul si arena. Nu am gasit nimic foarte interesant. Doar de cultura generala.

Catedrala Sf. Maria, se vede aproape de oriunde din oras si daca nu cladirea propriuzisa, atunci clopotnita numita Giralda, care isi are povestea ei. Original a fost un minaret si catedrala fiind construita peste vechea moscheie, minaretul a fost modificat in clopotnita, pastrand aproape intacta partea de jos cca. doua treimi, inclusiv motivele arhitectonice tipic musulmane.

Spuneam ca aceasta catedrala este una dintre cele mai mari constructii gotice din lume atat in dimensiuni cat si in volum. Este foarte bogat ornamentata in interior, desigur cu mult aur. Interiorul este sigur cel mai incapator din intreaga Spanie si refoloseste unele coloane ale vechii moschei.

Pot fi admirate splendide altare lucrate din lemn cu sau fara aur, orgi mai mari sau mai mici, capele vreo 80 la numar, mormintele unor ilustri cetateni ai Sevillei, ai Spaniei sau ai lumii, dintre care spre rusinea mea n-am recunoscut decat numele lui Cristofor Columb. Catedrala este construita alaturi de palatul Alcazar, astfel ca par una si aceiasi cladire imensa, inconjurata din patru laturi de patru strazi care sunt permanent pline de turistii care asteapta in restaurante, baruri si cofetarii sa le vina randul sa intre sa viziteze catedrala, sau care abia au iesit si se racoresc sau se intremeaza dupa lunga si obositoarea vizita.

Altii, dupa vizita catedralei, fac cate o plimbare cu caleasca (care nu este ieftina), casca gura la tonetele cu amintiri, sau isi continua vizita prin Sevilla. Catedrala si noaptea este frumoasa, datorita mai ales iluminatului foarte studiat si a luminii galbene. Doar caldarâmul din jur parcă ar mai trebui renovat.

Deasemeni, trebuie vizitate vechile și romanticele stradute ale orasului, care au format cartierul evreiesc. Azi toate aceste stradute sunt renovate si zugravite. Poate că culorile sunt prea puternice, așa cum nu prea cred ca erau in secolul trecut, dar da bine pentru atragerea turistilor.

Pe malul raului, la nici 100 m. de Podul San Termio se ridica Turnul de Aur, care si el isi are povestea lui. A fost construit in secolul XIII pentru a controla vasele care ar putea sa vina pe rau spre oras.

Cu trecerea timpului, functia sa zicem militara a turnului s-a diminuat pana la disparitie. A functionat o perioada ca inchisoare, apoi s-a pus problema dezafectarii lui,dar a devenit deja un simbol pentru Sevilla, asa ca cetatenii s-au opus. S-a pus problema vanzarii turnului, dar si aceasta idee a fost respinsa. Azi, gazduieste un muzeu naval.

Nu departe de turn, se afla debarcaderul, de unde se fac plimbari cu vaporul, cu sau fara bautura, plimbare de o ora care mi se pare destul de plicticoasa, dar este o posibilitate sa-ti mai odihnesti picioarele obosite (15-25 €).

Seara, puteti merge sa vedeti un spectacol de Flamenco de Andaluzia, care se spune ca difera dela zona la zona. Este interesant tot ca o experienta. Sa va spun sincer? M-am dus ca sa nu mor prost, pentruca eu n-am gasit nici o deosebire fata de ce am vazut la Granada, sau la Benalmadena cu alta ocazie. Daca aveti timp si va mai tin picioarele, puteti face un tur al orasului noaptea, strazile si cladirile fiind iluminate nu intamplator ci astfel incat efectele sa fie cat mai favorabile. Desigur, gradinile si berariile sunt deschise pana noaptea tarziu, ca oriunde in Spania. Berea si „tapas” sunt la moda si in Sevilla.

Cine este interesat, sa aiba in vedere ca Sevilla are un casino mare si frumos, numit „Gran Casino Aljarafe”, plasat in vestul orasului, cu sali de jocuri, restaurante, evenimente, unde se poate pierde o seara, o noapte sau chiar mai multe, se pot pierde cativa euro sau mai multi, sau chiar …pantalonii, fiecare dupa pofta si placerea lui.

In incheiere, Sevillia este un oras mare, foarte primitor, cu mult verde, cu multe obiective turistice demne de a fi vazute, unele cu valoare istorica, altele doar pentruca sunt frumoase.

Sigur, ar fi multe inca de vazut si de spus despre Sevillia, dar acesta este in definitiv un blog si nu o carte de istorie.

Anunțuri