Viitorul la Valencia

Initial mi-a fost in gand sa intitulez articolul „Monstrii viitorului la Valencia” dar pana la urma m-am gandit ca nu toata lumea vede ca mine si e bine sa fiu mai ponderat.

Observ ca acesta este al cincilea articol cu subiect Spania si cred ca nu mai este nevoie sa  amintesc toata istoria Spaniei inca odata. Valencia a avut dealungul istoriei aceiasi soarta cu celelalte orase spaniole Madrid, Toledo, Sevilla, Salamanca, cu mici deosebiri de culoare locala, care daca au avut importanta la vremea lor, nu schimba nimic in aprecierea de azi a Valenciei.

Deci, Valencia, oras port la Mediterana, exista de doua milenii, a trecut prin perioada vizigotilor,  romana, maura si in final Spaniola, cu urcusuri si coborasuri, cu lupte pentru suprematie si putere, constructii si reconstructii dealungul a sute de ani, care au ridicat orasul atat economic, cat si arhitectural, artistic si social.

Asa se face ca la Valencia ca in orice oras Spaniol, turistul poate admira cel putin o catedrala, cel putin niste ramasite de porti sau ziduri de cetate, influente de arhitectura si arta musulmana, cateva biserici frumoase, bulevarde, cartiere vechi, palate sau parcuri.

Valencia intra in secolul XX ca al treilea oras al Spaniei, cu peste 200 de mii de locuitori, un oras industrial. Orasul, asa cum apare in ochii turistului, este in majoritate construit de atunci. Dar asa se intampla peste tot. La Valencia insa, doua evenimente si-au pus amprenta asupra imaginii orasului si anume:

           -In razboiul civil, Valencia a gazduit guvernul republican si trupele nationaliste ale Generalului Franco, ajutate de vapoarele trimise de Musolini, au efectuat cca. 450 de bombardamente, care pe langa mii de morti, lasa in urma si un oras distrus.

           -Doua inundatii ale raului Turia, care traversa orasul prin centrul lui in drum spre Mediterana, una in 1949 si a doua mai puternica in 1957, duc la imense distrugeri si grele pierderi de vieti omenesti. Acestea obliga in final la devierea raului in afara orasului in spre sudul ei. Din nefericire, ani de-a randul Valencia a fost oropsita de guvernarea dictatorului Franco din cauza trecutului republican si nu prea s-a ocupat nimeni de refacerea orasului.

Abia dupa moartea dictatorului in 1975, Valencia si-a recastigat locul in atentia guvernului central, in primul rand prin recastigarea autonomiei in guvernarea orasului si a provinciei. Au inceput lucrari ample de renovare, de constructie de cladiri noi, sosele si bulevarde. Vechea albie a raului Turia s-a transformat intr-un imens  parc, populat cu stadioane sportive, locuri de odihna si agrement, locuri pentru activitati cultural artistice. Parcul practic strabate intreg orasul si este la andemana intregii populatii a orasului.

Paralel, noua albie a raului ce inconjoara orasul s-a regularizat pe toata lungimea, care dupa aprecierea mea are cca. 10 km. daca nu mai mult, pe cele doua maluri construindu-se cele doua sensuri ale Autovia V30.

Si pentruca „tortul sa aiba si moț”, in zona din apropierea marii, in vechea albie s-a construit ceia ce a primit numele de „Orasul Artei si a Stiintei”, o zona de cladiri muzeu, sport, distractie, restaurante, baruri, bazine aquatice, gradini, terenuri de joaca, parcari, toate intr-un stil mult mai apropiat de ceia ce citim, sau vedem in filmele de SF, decat de secolul nostru.

Constructii intr-adevar uimitoare, imense, sali de zeci de mii de metri patrati, coloane de peste 100 de metri, bazine cu apa deasemeni de zeci de mii de metri patrati, un avuariu considerat cel mai mare din Europa.

S-a investit foarte multă gândire inginerească și foarte multă artă. Toate astea, dublate de specularea gustului publicului pentru gigantism. Totul ca să spui „waw” când dai cu ochii de acest complex.

Cladirile au forme deosebite, spre exemplu una ca un ochi, care adaposteste un cinematograf IMAX si un planetariu.

Alta cladire parca ar fi o floare gata sa se deschida, care adaposteste patru Sali de spectacole si se numeste Palatul Artelor.

A treia in forma de schelet de dinozaur este Muzeul de Stiinta Interactiva a printului Filipe, impartit pe patru nivele.

Dar mai bine priviti pozele, ele sunt mai graitoare decat orice as putea eu scrie.

Am fost in Valencia in 1994 si mi s-a parut un oras cuminte, spaniol si placut. Vechea albie a raului era mai mult sau mai putin amenajata drept parc de agrement, desi nu la nivelul la care este azi. Dar „Orasul Artei si Stiintei”, inca nu exista. A fost inaugurat in 1998 si eram curios sa vad cum arata.

Cand vizitatorul da cu ochii pentru prima data de complexul de constructii, ii vine sa exclame „waw”. Este deadreptul impresionant. N-am spus frumos, pentruca mie nu-mi place, ci impresionant, este infricosator de imens si zic eu, ca cu toate gradinile si florile din jur este infricosator de rece.

Acesta este locul, care mi-a sugerat titlul pe care nu l-am dat articolului.

Nu pot critica nimic, totul este la cel mai inalt nivel al tehnicii, desigur, solutiile tehnice si tehnologice sunt si ele de varf si totusi, eu prefer o arhitectura mai cuminte, mai calda, mai omeneasca. Si nu stiu dece, am impresia ca si altii cred ca mine.

N-am intalnit multa lume in acest spatiu destinat distractiei si agrementului. Majoritatea vizitatorilor erau ori foarte tineri, ori turisti.

Am admirat „bomboanele” impachetate in steagurile diferitelor tari, am admirat claritatea apei din bazine si piscine, am admirat podul sustinut de acel stalp de 125 metri, forma cladirilor si uimitoarea stabilitate a unor parti de constructie practic suspendate.

Cladirile de locuit din vecinatate sunt si ele evident noi, arhitectonic mai apropiate de ceiace vedem in toata lumea in marile orase, cu zeci de etaje, cu splendide terase cu vedere directa asupra acestui complex al viitorului pentru care cred ca se plateste foarte mult  … si apoi am plecat spre orasul vechi, mai precis spre centrul ei.

N-am nici un fel de date, pur și simplu am o părere: și anume că exploatarea acestui complex se face în pierdere și va cântări tot mai mult în balanța economică negativă a țării.

Am trecut pe langa frumoasa cladire numita „Pagoda”,  am constatat ca intercalarea de constructii noi intre cele vechi nu dauneaza aspectului general ci dimpotriva.

Din nou sunt nevoit sa constat ca soselele, bulevardele si intersectiile denivelate sunt concepute fara economie, asigurand fluenta circulatiei, cel putin in zonele noi ale orasului. Valencia are in jur de un milion de locuitori si numarul masinilor este proportional cu numarul locuitorilor.

Mergand spre orasul vechi, am intalnit turnurile „Serranos”, ramasita a vechilor ziduri medievale, evident purtand amprenta arhitecturii maure, aceste turnuri reprezentau una din cele 12 porti ale orasului. Nu departe de acest turn, se afla si azi, o pravalie imensa care vinde numai bomboane de toate felurile si care m-a impresionat si acum 18 ani. Pravalia este numai bomboane si oglinzi.

Daca intri pe una din strazile inguste care duc spre centrul vechi, intalnesti o cladire foarte frumoasa desi sobra, numita Palacio de la Generalitat. Cladirea a fost inaugurata in 1978 si este un simbol al recuceririi autoguvernarii provinciei de Valencia. O alta strada ingusta, te conduce spre turnul  Sant Bartolomeo construit prin 1700. Mereu gasesti turisti circuland pe aceste strazi si admirand vechile cladiri.

Ajungi in sfarsit in „Plaza de la Virgen”, zona pietonala, cuprinzand Catedrala Santa Maria, Basilica, O arteziana, cateva restaurante cu mesele pe trotuare. Piata este placata cu placi de roca de culoare roz si alb, probabil marmora. Totdeauna poti intalni turisti de toate culorile si toate provenientele in piata. Desi locul este mult mai mic decat Orasul Artei si Stiintei, imi pare ca este mult mai cautat de turisti. Personal am fost odata, am vazut, am facut „waw” si mi-a fost deajuns.

In Plaza de la Virgen am fost si acum 18 ani si mi-a placut. Mi-a placut si acum 3-4 saptamani si ma gandesc si azi cu nostalgie la ea si nu la modernul complex al Orasului Artei si Stiintei. Si asta nu pentruca as fi bisericos, ci pentruca atmosfera este mai calda, locul mai primitor.

Catedrala, o constructie ce mie mi se pare deopebita fata de altele, si-a inceput existenta ca moscheie, peste care s-a construit actuala cladire, refolosind tot ce se putea refolosi. Bunaoara, fostul minaret a fost transformat in clopotnita si sfintita ca atare de ziua de Sf. Mihael, drept pentru care se numeste El Miguelete.

Catedrala s-a construit intre Secolul XII si XIV inceput in stil Gotic, dar are si elemente de baroc si influente romane si maure.

Alaturi de Catedrala s-a ridicat „Basilica de los Desamparados”, construita in secolul XVII, fiind prima biserica complet nou construita in Valencia, adica nu in locul unei biserici, moschei sau sinagogi vechi.

Fata in fata cu Basilica, sunt insirate pe trotuar, mese sub umbrele ale restaurantelor deschise pana noaptea tarziu ca oriunde in Spania, unde se serveste tapas, bere si fotbal.

Fuente del Rio Turia, arteziana din mijlocul pietei, este inaugurata in 1976. Intr-adevar este o lucrare care arata bine si se armonizeaza cu restul pietei.

Nu uitati sa faceti o vizita in Plaza de Toros si muzeul corespunzator, daca problema va intereseaza, care nu-i foarte departe de aici.

Ar mai fi de vazut in drum spre Plaza de Toros, Plaza de Ayuntamento, unde se afla primaria orasului si este cea mai mare piata din oras.

Era cat pe ce sa uit ca Valencia are o echipa de fotbal in Premier Ligue A inceput noul sezon si toata lumea este cuplata la acest eveniment. Simti asta in discutiile aprinse de pe la mesele restaurantelor fara sa cunosti limba spaniola. Ajunge sa cunosti echipe ca Real Madrid sau FC Barcelona. Daca ii faci sa inteleaga ca-ti place Roberto Soldado devii prietenul lor pe veci.

Cred ca cu asta am cam incheiat cu ceiace trebuie vazut in Valencia:

–        Vechea matca a raului Turia, azi parc de agrement

–        Plaza de la Virgen cu Catedrala, Basilica si Fantana

–        Turnurile Serranos

–        Orasul Artei si Stiintei

Cam asta e tot. Restul este ca pretutindeni si va trebui sa asteptati cateva sute de ani,sa devina atractii de nivel mondial.