Cordoba dintr-o privire

Calatorind dela Sevilla la Malaga, mi-am zis ca nu se poate sa treci atat de aproape de Cordoba si sa nu arunci macar un ochi.

Atat de aproape, este un fel de a spune, pentruca distanta dela Sevilla la Malaga creste dela 200 la 300 de km., daca ocolesti prin Cordoba. Dar daca vii dela mii de kilometri, intr-adevar 100 de km. nu inseamna mare lucru, mai ales pe autostrada.

Asa ca am urcat pe E5 si intr-o ora am fost la Cordoba.

Am mai fost la Cordoba in 1994, dar singurul lucru ce mi-am mai adus amine este ca erau multe pravalii cu produse de pielarie de buna calitate.

Acum eram hotarat sa stau doar vre-o 2-3 ore si sa ma ocup numai de turism si nu de comert, ceiace mi-a reusit in mare parte. Adica am reusit sa ma ocup exclusiv de turism. Cu timpul a fost mai greu, pentruca Cordoba nu este un sat, ci un oras de peste 300 de mii de locuitori si cu o istorie de doua milenii, ca orice alt oras spaniol. Asa ca a trebuit sa-mi aleg cu grija obiectivele, putine si nu la mare distanta una de alta.

Nu va voi mai plictisi cu geografie si istorie, pentruca in definitiv toata Andaluzia, inclusiv Cordoba are acelasi trecut si pe care l-am descris cand am vorbit de Sevilla, sau Toledo, sau Granada, sau in viitoarele descrieri.

Deci am ajuns pe malul stang al raului Guadalquivir, acelasi care trece si prin Sevilla, la Podul Roman, care este numai pentru pietoni. Am lasat masina si pe o caldura de peste 35 de grade, in 16 septembrie, am strabatut cei 250 de metri de pod, care pana acum jumatate de secol, a fost singurul pod peste rau. Si aceasta pentru mai mult de 12 secole (inainte probabil nu era nici unul). Acum sunt sapte poduri. Deci podul a fost construit de romani. Dupa cum arata, eu as spune ca a fost inaugurat ieri. Este deosebit de solid, cu piloni puternici din zidarie de piatra si cred ca ar putea linistit sustine si traversarea unor tancuri, nu numai al unor pietoni. Dar nu eu decid.

Cordoba, orasul vechi, se vede inca de pe malul stang.

Podul mi-a fost indicat inca dela Sevilla ca punct de incepere a vizitei.

Podul spre capatul de intrare are un turn numit Turnul Calahorra si la capatul opus, are o poarta numita Puerta del Puente. Ambele, au avut probabil sarcini precise de aparare a intrarii in oras. Azi sunt obiecte de muzeu, dar bine intretinute.

Dincolo de poarta, intri in Plaza del Triumfo, o piateta in care se afla amintita poarta pe care unii o numesc Arc de Triumf. Nu prea stiu despre ce triumf este vorba, dar am inteles ca s-a construit in secolul XVI in locul vechii porti. Oricum, face frumos si impresioneaza pe vizitatori. Nici nu cred ca a avut vreodata alt scop. Sau poate nu stiu eu. Oricum tine umbra turistilor, mai ales într-o zi așa călduroasă. De altfel, în Cordoba poate fi cu câteva grade mai cald decât la Malaga spre exemplu.

Piateta este insa plina de culoare, mai ales datorita cladirilor ce apartin diferitelor stiluri si perioade, a coloritului acestor cladiri, a coloanei ridicate in cinstea Sf. Rafael, protectorul orasului. In Cordoba sunt zece statui ridicate in cinstea Arhanghelului Rafael, acesta de langa Poarta Podului este cea mai renumita si cea mai reusita.

Din Piata Triumfului, ajungem intr-o strada marginita de ziduri vechi de piatra in dreapta si pravalioare in mod evident pentru tentarea turistilor, in stanga.

Zidul gros din dreapta, este zidul celei mai renumite cladiri din Cordoba, pentru vizita caruia vin la Cordoba anual sute de mii de iubitori de istorie, de arta si credinciosi atat musulmani, cat si crestini.

Se numeste Mezquita si este fosta Marea Moscheie din Cordoba, transformata ulterior in Catedrala catolica.

Inainte de a fi Moscheie, a fost un templu pagan care insa a fost distrus.

Cladirea moscheiei si a catedralei impreuna, acopera o suprafata de vre-o 4 hectare si este inconjurata de patru strazi.

Ceiace este cel mai interesant, ca s-a construit Catedrala, alaturi de Moscheie, fara a o distruge pe cea din urma. Catedrala este ca o prelungire a Moscheiei, fiecare pastrandu-si specificul arhitectonic.

Astfel, Moscheia are 857 de coloane din jasp, onyx, marmora si granit, (cum se vede si in poze, culorile difera) si intre ele sunt sute de arcade cu desene si inscriptii arabe.

Toata aceasta arhitectura musulmana, sta foarte bine alaturi de coloanele, altarele, statuile si picturile apartinatoare noii Catedrale catolice.

La inceput am ramas uimit de aceasta „intelegere” pasnica dintre religii si asta mai ales ca pana la Cordoba n-am intalnit asa ceva. Dar dupa primul soc, m-am gandit ca dece nu? Dece sa nu poata coexista pasnic cele doua religii?

Dar se pare ca solutia propusa de mine au propus-o si altii si nu este prea simpla.

Populatia musulmana din Cordoba incearca in prezent fara succes sa faca presiuni asupra bisericii catolice sa li se dea voie sa-si tina slujbele in partea de Moscheie (care este nefolosita), paralel cu slujbele catolice ce  se tin in zona Catedralei. Pana una alta, nu primesc aprobare nici dela conducerea spaniola a bisericii catolice si nici dela Vatican.

Oricum, trebuie sa gandim pozitiv si cred ca acesta va fi viitorul. Religiile se vor intelege, pentruca asa e firesc.

Intregul complex este imens si necesita el singur cel putin doua ore sa-l vezi pe indelete.

Mai este si frumoasa gradina a Catedralei si turnul in care te poti urca daca ai picioare bune sa vezi de sus imprejurimile (Nu are ascensor).

Catedrala are si un magazin desigur, unde se vand diferite amintiri.

Am parasit Catedrala si am inceput sa colindam stradutele din apropiere. Cartierul alipit Catedralei, este fostul cartier evreiesc, in care mai stau si azi cateva familii.

Stradutele sunt extrem de inguste, dar foarte bine conservate, impodobite cu gust, cu ghivece de flori care cand sunt rosii cand sunt schimbate in albastre, depinde de anotimp.

Casele, ca orice casa spaniola care se serpecta, au cate o curte interioara – patio – si ele ingrijite si ornate, unele fiind transformate in mici restaurante, unde se poate manca si chiar am mancat. Nu foarte scump, in schimb foarte gurtos.

Si uite asa au trecut nu doua ci cinci ore si n-am mai avut timp sa vedem altceva in Cordoba, nu Universitatea, nu bulevarde, ci ne-am grabit sa trecem podul in sens invers, sa ne urcam in masina si sa plecam spre Malaga, sa ajungem inca pe lunina.