Stanca Gibraltarului

La capatul sud-vestic al Europei, se prelungeste in Marea Mediterana o peninsula cu lungimea de cca. patru kilometri si latimea de maxim doi km. Cam pe la mijlocul ei rasare o stanca, un monolit de calcar, o proeminenta cu inaltimea maxima de 426 de metri.

Daca aceasta proeminenta nu s-ar afla in cel mai sudic punct al Europei si la numai 15 km. ce coastele Africii, nimeni nu s-ar fi ocupat de ea. Dar asa, stanca Gibraltarului, „The Rock” cum i se spune, de doua milenii este un motiv de lupte armate si diplomatice pentru stapanirea acestei „gâlme” de calcar. Si aceasta pentru simplul motiv, ca de la inaltimea stancii, se poate vedea totul in jur, inclusiv pe coastele Africii si se poate controla tot traficul vaselor care intra sau ies din marea Mediterana, mai ales daca bateriile de tunuri sunt destul de puternice.

Asa se face ca dealungul istoriei, cine stapanea Gibraltarul, era „portarul” Mediteranei si manca o paine alba din asta. Sa nu uitam ca pana la construirea canalului de Suez, stramtoarea Gibraltar era singurul acces pe mare spre sudul Europei si nordul Africii.

Aceasta stanca a fost in stapanirea maurilor din Africa de nord vre-o 700 de ani, iar dela inceputul secolului XV, a intrat in stapanire spaniola pana la inceputul secolului XVIII.

In anul 1703, profitand de razboiul de succesiune din Spania, forte anglo olandeze ocupa Gibraltarul.

Era perioada cand coroana engleza era practic cea mai mare putere in lume si punea mana pe tot ce apuca, pe toate meridianele lumii. Asa ca din 1713, in mod oficial Gibraltarul este recunoscut ca teritoriu de peste mari, apartinand coroanei.

Englejii au transformat Gibraltarul intr-unul din cele mai puternice si mari baze navale.

Despre rolul Gibraltarului ca principal punct de comanda a Marinei Regale in cel de al doilea razboi mondial, s-au scris multe carti. De aici au fost lansate sumedenie de atacuri asupra flotei italiene si a flotei spaniole, iar vasele engleze avand domiciliul aici, actionau ca scutieri ai convoaielor navale din Atlantic si Mediterana, care faceau transporturi de arme si alimente in serviciul armatelor aliate.

Gibraltarul a suportat de asemeni sumedenie de atacuri aeriene si de artilerie, in special din partea aviatiei italiene si franceze.

Dar despre toate astea puteti citi in carti, sau sa vedeti filmele ce s-au turnat cu subiecte din acele timpuri si locuri.

Cert este ca dupa razboi, Gibraltarul, a devenit o stea de prima marime a turismului mondial si al finantelor. Serviciile portuare si de transporturi maritime, politica de liberalizare a comertului, politica bancara, au facut din Gibraltar un loc in care banul se inmulteste repede, in concluzie, un loc in care merita sa traiesti.

Probabil ca si-a pierdut in acest secol din importanta strategica, dar ca un pilon economic puternic sigur nu. Mai degraba a crescut. Asa se face ca mai intai timid, apoi din ce in ce mai apasat, guvernele ce s-au perindat la conducerea Spaniei, au cerut retrocedarea catre Spania a teritoriului acesta de cca. 7 kmp. si 30 de mii de locuitori.

Anglia a ajuns la concluzia sanatoasa ca se poate trai bine si poti avea un cuvant de spus in mersul lucrurilor pe pamant si fara sa fii oficial stapanul lumii. A renuntat la toate teritoriile de peste mari, care au devenit fie tari libere si independente total fata de Anglia, ca India spre exemplu, fie au devenit libere si independente, dar formal sub stapanirea coroanei engleze, cum este Canada de exemplu.

Gibraltarul nu a vrut si nu vrea sa se desparta de Anglia. Populatia, in 1967 si 2002, prin referendum, a refuzat alipirea da Spania. Constitutia din 2007 stabileste ca Gibraltarul este teritoriu cu guvern propriu ce-si administreaza singur teritoriul si afacerile interne, in schimb problemele legate de relatii externe si aparare, raman in sarcina Angliei.

Gibraltarul arboreaza steagul englez, alaturi de cel al Gibraltarului. Imnul oficial este „God save the Queen”, adica imnul englezesc. Regina e suverana dar conduce in fapt un guvernator. Exista o moneda nationala, dar se foloseste lira sterlina. Peste tot se primeste moneda euro, dar rata de schimb  ce o aplica iti ridica tensiunea. Limba oficiala este evident engleza, desi se vorbeste si spaniola si portugheza.

Locuitorii Gibraltarului, nu sunt mari iubitori de spanioli, cel putin nu de autoritati spaniole. Nu vei vedea nici un steag spaniol nici unde. Am fost in Gibraltar in 2003, la un an dupa ultimul referendum cu rezultat anti spaniol si inca pe una din cladirile inalte din apropierea granitei, era o lozinca uriasa care proclama cu mandrie apartenenta la coroana engleza a teritoriului. Evident, se vedea si din Spania.  Acum o luna, am fost din nou, lozinca evident  nu mai e de mult, dar dragostea fata de spanioli este aceiasi.

Azi granita dintre Gibraltar si Spania este una din putinele granite adevarate de pe continentul European. Aici ti se cere pasaport, se face vama, tot tacamul, ca intre doua state care se respecta.

Pentru vizitarea Gibraltarului, ajunge o singura zi, desi agentiile de turism ar vrea sa va vada macar pentru o saptamana de client. E si firesc, exista hoteluri pentru toate buzunarele, restaurante, cafenele, baruri, puburi, terase, tururi pe jos, tururi cu microbuse, tururi cu ghid personal, este un casino renumit, deci de toate pentru toate buzunarele si toate interesele.

Personal am fost de doua ori in Gibraltar pentru cate o zi si eu cred ca pentru un turist sa zicem de varsta medie, cu buzunare dela mediu in jos si care vrea doar sa-si satisfaca curiozitatea de turist, ajunge o vizita de o zi.

Daca sa zicem ca sunteti intr-o calatorie cu masina personala prin Spania si sunteti pe drum dela Malaga spre Cadiz sau invers, intrati pentru o vizita de vre-o 6 ore in Gibraltar.

Puteti intra cu masina personala (desi este teritoriu englez circulatia este pe dreapta) si atunci nu va costa circulatia pe strazile insulei. Puteti sa ocoliti insula, cu un ghid-pliant in mana si sa treceti in revista toate obiectivele interesante, sa va opriti la toate, sa intrati peste tot, sa vedeti tot, dar trebuie sa stiti ce vreti sa vedeti si unde parcati. Deci necesita o documentare initiala si este foarte indicat sa stapaniti limba engleza.

Dar daca puteti sacrifica 20-30 € in plus, lasati masina in parcare inaintea granitei, intrati in Gibraltar pe jos si imediat dupa granita sunt microbuse cu ghid in diferite limbi, care va fac turul insulei pe la toate obiectivele ce intereseaza, cu explicatiile de rigoare, in cel mai profesional mod. Turul va dura cam doua ore, dupa care puteti face un tur individual, pe jos, pe strada principala, sa faceti clasicul shopping in magazinele „duty-free” si apoi sa intrati intr-unul din restaurantele din apropierea „casemate square”, sau oriunde in lungul strazii principale, pentruca sunt multe si de toate natiile, irlandeze, spaniole, internationale sau marocane, sa mancati ceva „la botul calului”, sau pe indelete si pe saturate, depinde iarasi de banii pe care ii aveti si de timp.

O alta posibilitate de a vizita Gibraltarul, este cu o excursie organizata de agentii de turism din oricare dintre statiunile aflate pe coasta Mediteranei, intre Gibraltar si Malaga si care se organizeaza cel putin o data pe saptamana.

Dar hai sa vedem ce-i de vazut in acest orasel de 30 de mii de locuitori.

Mai intai de toate, Gibraltarul are un aeroport, a carui pista este paralela cu linia de granita si intersecteaza bulevardul Winston Churchill, care face legatura dintre oras si Spania.

Intr-o vreme, se voia o trecere denivelata, pentruca de fiecare data cand un avion are de aterizat sau de decolat, se intrerupe circulatia auto, ceiace evident deranjeaza, dar s-a observat deasemeni ca acest procedeu, este una din atractiile turistice ale locului, asa ca s-a ramas pe aceasta solutie, care este si mai ieftina si mai spectaculoasa.

Turul cu microbusele, de ani buni face acelasi traseu. Pe drumuri destul de inguste, urca pe  versantul estic al stancii, si continua pana la Pestera Sf. Michael, care este doar o parte din pesterile existente in aceasta stanca si anume partea amenajata pentru vizitarea lor de catre turisti.

Printre alte curiozitati, este si o sala de spectacole amenajata in aceasta pestera. Pestera este iluminata si scoate in evidenta stalagmitele si stalactitele ce s-au format de-alungul milioanelor de ani.

Pestera Sfantului Mihail este singura vizitabila de catre turisti, dar este alta cu mult mai importanta, pestera lui Gorham, in care s-au gasit urme de-ale omului de Neandertahl, datate in urma cu 24 de mii de ani.

La iesirea din pestera, veti fi intampinati de maimutele simpatice si obraznice care stapanesc partea superioara a „Stancii”. Aveti grija de sepci si palarii si sa nu scoateti biscuiti sau alte alimente in fata maimutelor ca pur si simplu vi le vor smulge. Soferii microbuselor au obiceiul sa le starneasca pe maimute, punandu-si in buzunar cate un pachet de biscuiti care stau un pic in afara, astfel ca maimutele sa se arunce asupra lor spre veselia si satisfactia turistilor.

Apoi in continuare veti vedea „Great Europa point” si „Europa flats”, de unde se vede cu ochiul liber coasta Africii, daca nu sunt nori sau ceata.

Deasemeni veti vedea moscheia Ibrahim al Ibrahim, iar de pe versantul vestic, veti mai vedea cladirile unitatii militare engleze si a comandamentului, portul Gibraltar in toata splendoarea ei si mult mai departe, la cca. 5-6 km. vizavi de portul Gibraltar, veti vedea portul spaniol Algeciras.

Microbusul va va lasa in piata centrala a orasului: Casemate square, de unde incepe de fapt excursia „per pedes” al fiecaruia.

Strada principala are cca. un km. in lungime, cu sumedenie de pravalii si restaurante, artisti ad hoc care fac si ei un ban.

Magazinele vand de toate, dar ce sare in ochi dela inceput sunt magazinele de aparate de fotografiat, electronice, telefoane destepte, laptop-uri si magazinele de bauturi.

Toate aceste magazine se cheama ca sunt duty-free, dar nu va lasati inselati de reclama. Am vrut sa cumpar un aparat de fotografiat. Nu sunt un specialist, dar am intalnit un inginer israelian cunoscator in aparate si l-am rugat sa ma insoteasca. La recomandarea lui, am cautat un aparat Sony Cyber Shot DSC – HX5V. Am intrat in vreo patru magazine si in toate, dar in toate, pretul era 375 €, in doua mi s-a facut o reducere de10%. Am consultat pe loc internetul si am vazut ca acasa pot cumpara aparatul cu 325 – 360 €, deci n-am cumparat.

La capatul sudic al „Main street” am dat de magazinul „Marks & Spencer”, unde stiam ca voi gasi lucruri de calitate, la preturi rezonabile. Calitate da, dar preturi ca la Londra.

Pe cine intereseaza, poate sa aiba mai multa sansa la bauturi.

In consecinta, Gibraltarul este un punct de atractie turistica de mare rasunet si nu are nevoie de recomandare.

Anunțuri