Putina Geografie

Japonia este un arhipelag format din mai multe insule in Oceanul Pacific, la cca. 1000 de km. mai la est de China, orientate nord – sud. Insulele majore sunt in numar de patru, dar in total se ajunge la peste 6000 de insule. Capitala tarii si cel mai mare oras, este Tokyo.

Suprafata totala a tarii este de cca. 400 mii kmp., intinzandu-se dela nord la sud pe cca. 1400 km., iar dela est la vest cca. 300 km.

Este una din cele mai framantate regiuni ale globului din punct de vedere tectonic. Vulcanii activi si cutremurele sunt la ordinea zilei, insotite de tot bagajul de nenorociri si distrugeri. Ultima manifestare „in formatie completa” adica cutremur principal insotit de nenumarate replici, urmat de tsunami de mari dimensiuni si o catastrofa nucleara aproape mondiala, a avut loc in 2011.

De altfel, in fiecare an sunt mai multe cutremure de regula de mica sau medie amplitudine, dar care ar speria pe multa lume care nu are experienta japonejilor in probleme de cutremure. In ce priveste vulcanii, sunt munti care fumega in permanenta si care emana gaze destul de neplacute la miros si probabil si daunatoare sanatatii.

Relieful tarii este foarte variat, cu campii, dealuri si lanturi de munti, inaltimea acestora depaseste 3000 de metri. Cel mai cunoscut este muntele Fuji, a carui varf este mereu acoperit cu zapada. De altfel, in Japonia sunt zone in sud unde nu ninge niciodata, pe cand in nord sunt ierni adevarate.

Putina istorie

Toate istoriile incep cu o legenda. Si legenda spune ca zeul soarelui a creiat Japonia si ca imparatul de asemeni este de origine divina. Aceasta credinta a tinut pana in 1945.

Istoria se repeta ca peste tot in lume. O familie ia controlul asupra mai multor alte familii, apar clanuri, lupte pentru putere, dominatii de sute de ani a imparatului, paralel cu a diferitelor clanuri regionale, apoi apare clasa samurailor si prin 1200, se instaureaza o dictatura militara sub conducerea unui Shogun.Vremea Shogunilor se intinde pana in secolul XIX, timp in care curtea imparateasca cu toata apartenenta ei divina, se retrage in obscuritate, fara insa, ca intre curte si Shogunat, sa apara conflicte.

Prin anul 400, apar influente coreene, se introduce Budhismul, iar prin anul 700 apar influentele chinezesti. Curtea imparateasca se organizeaza dupa modelul chinezesc.

Primul contact cu vestul dateaza din 1542 cand apare un vas portughez, dupa care repede apar misionarii iezuiti, comerciantii olandeji, engleji si spanioli. De frica influentei acestora, Shogunii interzic contactul cu vesticii, Japonia ramanand izolata pana in 1853 de restul lumii, cand americanii au fortat deschiderea portilor Japoniei catre vest si asta a insemnat si apusul dominatiei Shogunatului.

Foarte repede sa reformat si organizat armata Japoneza pe modelul apusean si guvernul militarist a trecut la extindere. Formosa, Manciuria, anexarea Coreei, Sahalin, invazia Manciuriei si a Chinei, pana in 1941, cand expansiunea culmineaza cu Pearl Harbor.

Incepe decaderea. Japonia pierde insula dupa insula, iar in 1945 cele doua bombe atomice asupra Hiroshimei si Nagasaki pun capat militarismului Japonez, urmand ocupatia Americana pina in 1952.

Japonia se transforma in cea mai democratica si cea mai pacifista tara din lume, economia cea mai dinamica, stiinta si tehnica cea mai avansata.

Poporul Japonez

Populatia tarii se ridica la cca. 130 milioane, majoritatea fiind concentrata in zona malurilor marii, peste 70% din teritoriu fiind paduri si inproprii pentru aglomerari urbane.

Despre poporul japonez probabil ca se pot scrie biblioteci intregi. Eu ma voi opri la cateva constatari, impresii si speculatii personale si care nu trebuie neaparat sa fie adevarate si general valabile. Sunt ale mele si atat. Luati-le cu titlu de inventar.

Am inteles ca poporol japonez nu are religie, sau mai degraba nu are o singura credinta, un dumnezeu in care crede.

Convingerea mea este ca singura lor religie a fost si a ramas supunerea oarba fata de superiori. Imparatul a fost ca si dumnezeu. El avea in totdeauna drepturi si totdeauna dreptate. Avea drept de viata si de moarte asupra supusilor. Patura imediat urmatoare, era total supusa imparatului, dar in schimb avea aceleasi drepturi de viata si de moarte asupra supusilor. Si asa mai departe pana la nivelul ultimei celule a societatii. Stapanul dintr-un grup de oameni, putea sa ucida pe oricare supus, fara sa-i explice de ce si fara sa dea explicatii celor din jur. Fiecare membru al societatii, era un nimic pentru cei de deasupra lui pe scara ierarhica si dumnezeu pentru supusi. Exceptie faceau femeile, care nu contau deloc ca oameni.

Impresia mea, este ca nu s-a schimbat nimic la ei. Cel mult s-a modernizat acest sistem al supunerii generale. S-a avansat dela religia „supunerii neconditionate” la „religia disciplinei neconditionate”.

Din ce mi s-a povestit, in familia japoneza, femeia are cele mai putine drepturi. Ea munceste pentru toti, ea este ultima care mananca, ultima care se culca, serveste pe barbat, pe socru, pe copii masculi, pe copii fete si apoi se poate servi si pe sine. Daca vrea sa divorteze, poate pleca din casa, dar nu primeste nimic din agoniseala, daca nu a convietuit cu barbatul peste 25 de ani. Daca asta este „democratia in familie”, oare o fi altfel in societate in general?

Nu m-am ocupat deloc de scrierea japoneza, dar am inteles ca sunt vreo patru randuri de litere si cca. 40 de mii de semne, care se invata la diferite nivele ale scolii, pe distanta a peste 12 ani.

Si atunci imi permit o speculatie: In mod firesc, cine nu are acces la toate treptele de invatatura (si sunt si ca ele), nu va avea in continuare acces la toate treptele de cunoastere. Nu va putea citi tot ce se scrie, nu va putea cere tot ce se poate cere, nu va putea ajunge peste tot unde se poate ajunge. Si atunci unde-i democratia?

Sa ne gandim la perioada cand Japonia a ocupat o parte din China, Manciuria, Insulele din Pacific, Filipinele, Mongolia. Crimele, atrocitatile, masacrele, macelurile de dragul macelurilor descrise in cartile acelor vremuri ca fiind efectuate de japonezi, concureaza cu povestile fostilor detinuti din lagarele de exterminare hitleriste. De altfel, cruzimea fata de semeni sta la baza intregii istorii a Japoniei. Cine a citit romanul „Shogun” al lui James Clavell, sau „Kamikaze” al lui Leonardo Vittorio Arena, stie la ce ma refer.

Si atunci ma intreb: Cineva crede ca un popor care vede si intelege lumea cum este descris aceste carti, se poate schimba de pe o zi pe alta? Cineva crede ca doua bombe atomice americane au transformat acest popor in iubitor al semenilor, al democratiei si chiar al americanilor?

Dar poate ca eu n-am dreptate si in acest caz trebuie sa-mi cer iertare.

As putea sa argumentez in continuare intr-o directie sau alta, dar mi-e teama sa nu plictisesc, asa ca ma voi rezuma in continuare sa povestesc despre vizita mea in Japonia, incepand cu Tokyo.

Anunțuri