DSC_6460Russia si Sankt Petersburg.

Sunt pe planeta noastră în jur de două sute de state, dar foarte puține cunoscute așa cum este Rusia. Poate încă două, trei.

Aceasta din mai multe motive. Mai întâi că este de departe cea mai întinsă țară ca suprafață. Aproape dublu decât a doua ca mărime care este Canada. In al doilea rând, datorită rolului jucat de această țară în special în ultimii 2-300 de ani, în soarta și devenirea întregii planete, spre bine, dar mai ales spre rău.

Când spun „spre bine” mă gândesc la pleiada de oameni de știință, scriitori și artiști ruși și sovietici care au dat ceva omenirii, iar când spun „spre rău” mă gândesc la acei împărați și împărătese, conducători, dictatori și tirani ruși și sovietici deopotrivă, care din egoism personal sau din nebunie, au condamnat la moarte milioane de oameni și au mutilat popoare întregi.

Dar judecarea lor este treaba istoriei nu a mea, așa că eu mă voi ocupa de ale mele.

Rusia este atât de uriașă, că acum 3-400 de ani, pe distante de sute de kilometri nu întâlneai țipenie de om. Și chiar și acum nu este departe de aceasta, dacă ne referim la partea estică a țării. Partea vestică a Rusiei, începe să semene cu Europa, dar foarte vag, în puținele orașe mai mari.

La o suprafață de 17 milioane de kmp. și o populație de 140 de milioane, Rusia are surprinzător de puține orașe și numai două care contează și au contat în totdeauna: Sankt Petersburg și Moskova.

Cele două orașe, au fost pe rând și cu schimbul reședințe imperiale, în prezent fiind rândul Moskovei. Restul țării nu a contat și nu contează nici în prezent, decât în măsura în care susțin capitala.

Sankt Petersburg, există ca oraș de peste trei sute de ani, de când țarul Petru cel Mare, și-a pus în gând să-și hrănească copios orgoliul personal și cu ajutorul puterii pe care i-o acordă tronul, a sabiei și a permanentelor uneltiri de palat, să construiască o capitală a lui, care să poată concura cu celelalte capitale Europene de atunci și mai ales cu Parisul.

Au fost angajați arhitecți italieni și francezi, pictori și sculptori renumiți din întreaga lume. Au fost golite vistieriile imperiale și locale și au fost angajate și bisericile în această cursă de urmărire.

Rezultatele vorbesc dela sine. A ieșit altceva decât a vrut Petru cel Mare, dar îndrăznesc să spun că-i mai bine așa. S-a plănuit un al doilea Paris, șia ieșit primul Sankt Petersburg.

De ce? Pentrucă arhitecții și artiștii francezi, italieni și de alte proveniențe, gândeau arta așa cum au învățat-o în vestul Europei, iar aici, sunt obligați să construiască mai degrabă după modul de gândire a celui ce plătește, care deși este școlit în vest, gândește destul de estic și nu întotdeauna acceptă ideile artistului. Ca să nu mai vorbim de biserica ortodoxă, care are o cu totul altă gândire despre cum trebuie să arate o biserică, față de bisericile catolice.

Construcția a început spuneam cu trei mai bine de sute de ani în urmă, cu țărani concentrați si prizonieri suedezi. Mii de oameni au murit lucrând la construcția orașului.

Sankt Petersburg, fiind construit cam pe aceiași latitudine cu Oslo, Stockholm și Helsinki, face ca fenomenul cunoscut sub numele de nopțile albe, din jurul datei de 21 iunie, să-i atribuie un plus de atracție, turistică mai ales (pentrucă altfel este un fenomen destul de supărător).

Sankt Petersburg a fost conceput ca un oraș al palatelor și în secolele XVIII și XIX, s-au construit câteva zeci, dacă nu sute de palate imense, opulente, pline de aur, argint, marmoră, chihlimbar, cristale, picturi și sculpturi al unor artiști de renume mondial.

Mai întâi a fost Petru cel Mare care a pus bazele noului oraș, apoi au venit și marea nobilime rusă care se simțea obligată să facă jocul împăratului, apoi biserica, apoi alți profitori, apoi artiștii și în mod firesc s-a mutat și capitala dela Moskova la Sankt Petersburg.

DSC_6302 DSC_6317 Constructia a început cu fortăreața Sfântu Petru și Pavel, care într-un timp a fost și închisoare pentru deținuți politici. Nu departe, este Catedrala Petru și Pavel, care a ajuns un fel de simbol al orașului, locul în care sunt înmormântați majoritatea țarilor Rusiei.

DSC_6402DSC_6360Palate spuneam cel puțin cu zecile, fiecare din anturajul Țarului simțindu-se obligat să aibă unul și cât mai impunător. Cele mai renumite sunt Palatul de iarnă, care găzduiește azi muzeul Ermitaj, Palatul de vara, mic dar renumit, Palatul Menșikov, Palatul Stroganov, Palatul de Marmură al contelui Orlov, Palatul Familiei Iusupov, Palatul Șuvalov unde a fost omorât Rasputin și multe, multe altele. Am vizitat efectiv cameră cu cameră contra unor sume importante, palatul familiei Iusupov, parte din Palatul Șuvalov și Ermitajul. Sincer, mi-a fost de-ajuns. Mult aur, multă opulență și in muzeul Ermitaj multă artă, dar încă odată sunt obligat să constat, că eu ca om al secolului XXI, m-aș simți stingher să locuiesc într-un asemenea palat. Pur și simplu nu-i văd rostul.

In afară de asta, mai am eu o bănuială în ce privește mobilierul și accesoriile din aceste palate. In vremea revoluției, acestea au fost parțial furate de particulari, parțial furate de viitoarele autorități comuniste și parțial distruse de vajnicii revoluționari. După 70 de ani de regim comunist, s-a trecut la reconstituirea palatelor în vederea introducerii lor în circuitul turistic. Dar anii au trecut, mobilierul și accesoriile au cam dispărut, au dispărut și oamenii care mai știau ce era prin palatele astea, așa că s-a făcut remobilarea cam cu ce s-a găsit și cam la nimereală. Dar cum nici publicul vizitator nu este cunoscător mare al trecutului acestor palate… totul este OK.

DSC_6331DSC_6433Sunt și câteva biserici remarcabile în afara Catedralei Petru și Pavel, cum ar fi Catedrala Sf. Isaac cu una dintre cele mai mari cupole din lume. Deasemeni, biserica Lutherană, cam înghesuită între fostele palatele din stânga și dreapta de pe Nevsky Prospekt și care azi sunt birouri ale unor firme și companii foarte puternice, sau Biserica Mânăstirii Smolnâi.

 DSC_6336DSC_6354Biserica Mântuitorului Insângerat care marchează locul unde a fost omorât Țarul Alexandru al II-lea, aceasta arată bine și noaptea. Mai amintesc  Catedrala Kazan și mai sunt multe altele. Am vizitat vreo trei, sunt impresionante și înfricoșătoare dotodată, prin grandoarea și bogăția lor, pe când omul de rând o duce destul de greu. .

DSC_6396DSC_6424Sunt și câteva piețe, clădiri publice, statui și poduri peste Neva sau peste canale, care merită să fie văzute, ziua și noaptea, făcând o adâncă impresie asupra turiștilor. Operația de ridicare a celor 22 de poduri noaptea, pentru a permite trecerea vapoarelor,este un spectacol la care asistă mii de gură-cască ca și noi de altfel, dar asta se întâmplă odată și atât. .

DSC_6363DSC_6445DSC_6373De altfel, Sankt Petersburg este foarte la modă în prezent și toate croazierele care circulă în jurul Europei își înscriu în program o vizită aici. Așa că dacă ai norocul să vrei să vizitezi de exemplu Ermitajul într-o zi când au sosit vreo cinci vase de croazieră, ești pierdut, pentruca trebuie să concurezi cu vre-o 20 de mii de turiști, care vor acelaș lucru, dar ei sunt organizați și au prioritate.

DSC_6398DSC_6397In jurul Sankt Petersburg, sunt câteva locuri deasemeni remarcabile ca Pușkin, fosta Țarskoe Selo. În centrul localității, am întâlnit statuia poetului, nu departe de memorialul evreilor prinși și executați de trupele germane in al doilea război mondial, memorial descoperit cu totul întâmplător de unul dintre turiștii israelieni.

DSC_6494DSC_6498Este obligatorie de asemeni o vizită la Peterhof, vestita reședință de vară a țarului, cu renumitul palat si cu renumitele ei fântâni, cascade și statui aurite, care rivalizează dar mai ales copiază fântânile dela Versailles. Intregul complex al parcului cu palatele și fântânile, cu cantitățile imense de aur, dau o vagă măsură a luxului și opulenței capetelor încoronate sau mai puțin încoronate ale Rusiei.

DSC_6378DSC_6343Sankt Petersburg este renumit deasemeni pentru instituțiile de învățământ superior ale ei, pentru teatrele ei, dintre care cel mai cunoscut este Teatrul Mariinski (cunoscut și sub vechea denumire de Teatru de Operă și Balet Kirov). De altfel am văzut aici un spectacol cu „Lacul Lebedelor”, un spectacol pentru turiști, cu 2-3 balerini de prima mână și în rest „tinere talente” in devenire. Nu este părerea mea, eu nu sunt un cunoscător în ale baletului, ci a unei profesoare de balet care era în grupul nostru de turiști israelieni.

DSC_6427De asemeni, am văzut un spectacol de folclor cu adevărat remarcabil, cu adevărați artiști.

Construcția Sankt Petersburgului a început cu un plan al orașului, dar care desigur nu s-a realizat decît în parte. Construirea unui oraș de asemenea dimensiuni, după cum istoria demonstrează necesită secole. În acest timp, se schimbă conducători, sisteme de organizare socială, tehnici, arhitecturi. Dealtfel, aceasta este soarta tuturor planurilor grandioase de sistematizare. Nu ajung niciodată la capăt, pentrucă, lumea este dinamică.

DSC_6382DSC_6393A venit revoluția socialistă declanșată de legendara lovitură de tun de pe vasul „Aurora” azi muzeu, toate palatele au fost ocupate, devastate, cu destinațiile schimbate. La fel și catedralele și bisericile, transformate în școli, depozite și uneori locuințe. Peste toate, Puterea Sovietică a mutat capitala înapoi la Moskova. Sankt Petersburg devine Petrograd, apoi Leningrad. Va mai juca un rol mare in al doilea război mondial, când orașul nu se va preda nemților, în ciuda blocadei de 900 de zile și a celor un milion de victime.

In rest, rămâne totuși al doilea oraș al țării și ca număr și ca importanță, deși considerat mai intelectual și mai civilizat decât Moskova. Poate din acest motiv a și fost cam neglijat.

După 6 septembrie 1991, populația a hotărât revenirea la vechea denumire a orașului. De atunci a început și restaurarea clădirilor ei. Dar tot ce nu s-a facut timp de 70 de ani, încă se mai vede. Incă sunt multe palate, adevărate splendori de Art Nouveau la care tencuiala stă să cadă peste trecători. Încă sunt multe de făcut în acest oraș ca să-și recapete splendoarea legendară.

DSC_6329Am văzut spre exemplu vestita Nevsky Prospekt. Să spun că am căzut pe spate, ar fi o exagerare. Este un bulevard mare ca oricare bulevard european.

La drept vorbind, dintr-o vizită de câteva zile, se poate doar bănui cum a arătat orașul. Dar cei ce l-au văzut odinioară și scrierile vremii confirmă frumusețea și eleganța lui de odinioară. Bunăoară, o fostă colegă de serviciu, a fost întrebată cum poate locui întro „gaură” ca Rehovot după o viață petrecută în Sankt Petersburg, la care a raspuns ca „după Sankt Petersburg, intregul Israel este o gaură”. Intr-un fel poate avea dreptate, totuși cred că este mult subiectivism în afirmația ei și mai mult decât atât un fel de aroganță pe care am constatat-o la majoritatea funcționarilor publici din Sankt Petersburg, polițiști, paznici sau îndrumători în muzee. Un fel de aroganță de stăpân, de cuceritor.

In ce privește populația, se pare că foarte exact nu se cunoaște numărul ei, dar este în jurul a cinci milioane, o parte locuind ilegal în oraș, se spune din fostele republici federale. Creșterea criminalității în iltimii ani, este pusă deasemeni pe seama acestora, deși s-ar putea să fie și alte motive pentru acest fenomen.

Oricum, circulând prin Sankt Petersburg, turistul fie că este în autobus, fie pe vapor pe Neva, fie pe jos, pe stradă sau la intrarea în muzee sau teatre, trebuie să umble cu ochii larg deschiși și cu buzunarele bine închise, să evite orice altercație cu localnicii.