DSC_8500Portugalia – 2. Dela Salamanca la Viseu 

–        Belmonte

Am plecat dela Salamanca, care este in Spania, spre Viseu care este in Portugalia (nu Vișeu care este in Maramureș), pe o distanta de 270 de km., desigur autostrada, ca doar suntem in vestul Europei. Pana la granita vreo 120 de km. si continuam pe soseaua A25 pana la intersectia cu E802. Facem spanga vreo 20 de km., ca sa ajungem in localitatea Belmonte. Dece Belmonte? Pentruca am auzit inca in Israel o poveste cu o comunitate evreiasca care a reusit sa-si pastreze identitatea in secret in aceasta localitate cateva secole, dupa izgonirea evreilor din Portugalia.

Descoperirea cazului in a doua jumatate a secolului trecut a produs oarecare valva in comunitatea evreiasca mondiala si a determinat trimiterea de ajutoare pentru reorganizarea comunitatii.

DSC_8488DSC_8489Am vizitat localitatea, are cca. sapte mii de locuitori, un orasel pasnic, zona agricola, fara nimic spectaculos. Stradute inguste, pietruite, case cu cel mult un etaj, pravalioare mici. Cu adevarat, m-a impresionat numai curatenia si ordinea, cu toata modestia care se simtea peste tot

DSC_8490DSC_8494O scoala, o biserica, primarie, un muzeu micut, un parculet o sinagoga noua.

Am vazut si vreo doua restaurante micute, chiar si un magazin de antichitati. Multe flori. Desi cum spuneam de peste tot se simtea stramtorarea. Dar oamenii erau iubitori mari ai florilor si a ordinii. Buni gospodari.

DSC_8495DSC_8493Dar piesa de rezistenta este Castelul Belmonte, restaurat cel putin de afara si cam atat. Despre castel n-am putut afla nimic. Nu am avut dela cine.

Un loc cuminte, unde nu se intampla nimic. Nu stiu daca este vreo discoteca. Eu n-am vazut. Ca sa fiu sincer nici foarte mult tineret n-am vazut. Zona se spune ca are probleme economice serioase, de fapt toata Portugalia are.

DSC_8496Am uitat sa amintesc parculetul ce l-am descoperit si in care era statuia lui Luis Alvares Cabral. Stiti cine a fost? Eu nu stiam. Am aflat aici. Este fiul acesui orasel, explorator din vremea lui Vasco da Gama, care a descoperit Brazilia. Nici mai mult, nici mai putin.

Dupa nici doua ore, am revenit in soseaua E802 si ne-am continuat drumul spre Viseu.

–      Viseu 

Oras destul de mare si cu o istorie de peste o mie de ani, Viseu are cca. o suta de mii de locuitori. Este un oras industrial si este cunoscut in special pentru intreprinderile ocupate in telecomunicatii, dar si pentru activitatea comerciala din oras si mai ales activitatea educativa. In oras este un Institut Politehnic si doua institutii particulare.

Zona aste o zona viticola si se face mult vin. Se spune ca e un vin bun, dar dulce.

Orasul este inconjurat de munti, unde iarna ninge.

DSC_8498DSC_8504In general orasul nu este un platou orizontal. Dimpotriva, diferentele de cota sunt intre 400 si 700. Majoritatea strazilor, mai ales in centrul istoric, sunt strazi in panta. Panta in sus si panta in jos. Dar pante serioase. Toate strazile sunt pavate cu piatra cubica si piatra de rau.

In general, nu este usor de circulat in centrul istoric. Strazile sunt foarte inguste si foarte abrupte. Am locuit intr-un hotel foarte elegant, un palat vechi transformat in hotel, dar a trebuit sa vina personalul hotelului sa ne duca bagajele, pentruca nimeni nu risca sa incerce sa ajunga cu masina la usa hotelului.

Am ajuns dupa masa destul de tarziu la hotel, dar pentruca a doua zi plecam mai departe spre Lisabona, am iesit la o plimpare in centrul istoric.

DSC_8497DSC_8507Orasul a avut pe vremuri un zid inconjurator si porti de intrare.

Cladirile toate cu ziduri groase si fundatii respectabile din cauza inclinarii terenului. Cred ca nici o cladire nu esa mai tanara de o suta de ani. Se vede stradania locuitorilor si a primariei de a intretine in mod corespunzator zona, fiind constienti ca activitatea turistica si implicit bunastarea lor depinde de asta.

Dar in acelasi timp se observa si faptul ca nu prea sunt bani in ultimul timp. Dar acest lucru nu se vede in biserici. Bisericile, atat in interior cat si in afara, sunt proaspat vopsite, pictate, bine ingrijite, chiar daca cu multi bani. Bisericile nu stiu ce-i aia criza financiara, nu au nevoie de pachete de salvare. Si am vazut ca aceasta este situatia peste tot in lume. N-ar strica ministrii de finante sa se recicleze sub conducere bisericeasca. Desi nu sunt chiar convins ca populatia ar avea ceva de castigat.

DSC_8503DSC_8506Strazile centrului istoric sunt pline de restaurante cu mese afara in strada, dar care se ocupa doar seara si se sta pana tarziu in noapte. Unde nu-i restaurant, este un butic sau o pravalioara. Scopul este sa se vanda ceva. Si aici, ca si la Spanioli, pana la ore foarte mici din noapte se sta la mese si se bea bere.

DSC_8502DSC_8505Am vazut vechea catedrala cu statuia regelui Duarte in fata, am vazut zidurile vechi ale orasului cu porti de intrare.

Centrul istoric se afla oarecum pe un deal. Am coborat in orasul propriuzis, care evident este construit mai tarziu si care are deacum strazi normale, circulabile, cladiri mai moderne (dar nu foarte), parcuri, statui, pravalii mai mari, chiar si un Mall pe vreo trei sau patru etaje. Adica este un loc unde traieste o populatie a secolului XXI.

Trebuie totusi remarcat si nu voi inceta sa subliniez de fiecare data acest lucru: Popoarele din vestul Europei au invatat sa-si conserve trecutul. Si o fac asta ori de cate ori este posibil. Nu distrug, nu demoleaza, decat cand nu exista alta solutie. Chiar daca asta costa mai mult.

Dupa orase tumultoase cu milioane de locuitori, este placut sa petreci cateva ore in locuri mai linistite. A doua zi plecam spre alte cateva locuri mai linistite, dar eram in drum spre Lisabona.