05.1_2010 304.11.    Generalități despre China

Nimeni nu-și poate permite să spună că cunoaște China. Nici măcar dacă e chinez.

China este atât de mare în dimensiuni, în numărul populației, în istorie, încât este imposibil să spui că ești un cunoscător al Chinei.

In ce mă privește, nici nu mă gândesc să ridic pretenții de nici un fel.

Cu mulți ani în urmă, am lucrat cu chinezi, la un proiect ce viza o zonă din China și în mod firesc, m-a interesat tot ce era legat de acest tărâm. Atunci n-am ajuns să și văd China.

Am fost in schimb de curând într-o excursie, e drept destul de lungă și obositoare, dar în urma căreia, m-am ales cu mai multe întrebări decât răspunsuri legate de realitățile acestei țări cât un continent.

Ca teritoriu, China este egală cu Europa, iar ca populație este de două ori mai populată, ca să nu mai punem la socoteală sutele de milioane de chinezi, care trăiesc în afara țării.

Teritoriul de regulă nu dă probleme, natura fiind cuminte și supusă voinței omului, dar populația este cu totul altceva. China ca populație este dublă față de Europa și deși politica de stat este de așa natură condusă încât să ascundă cât mai bine problemele aflate în litigiu, multe răsuflă și și mai multe se lasă ghicite de un ochi versat. Eu nu-l am, dar am convingerea că dacă populația Chinei este dublă față de a Europei și problemele ei sunt duble, iar ale Europei le cam știm. Nu-s puține și nici soluții nu prea sunt.

Din punct de vedere istoric, China prezintă o înșiruire de două mii de ani de dinastii care se succed una după alta, năvăliri și cuceriri, mongoli, portughezi, englezi, japonezi.

Tara a fost împărțită și reunificată de câteva ori, sub diferite dinastii și împărați. In 1912 China devine republică.

05_2010 270.1 05_2010 298.1 Ce ne-a rămas dela vechii chinezi, sunt: scrierea chinezească, care in secolul V a fost „exportat” și în Japonia, zidul chinezesc și armata de teracotă de la Xi’an, semne clare ale grandomaniei caracteristice oricărei dinastii de regi și împărați de pe mapamond.

Secolul trecut, probabil a fost cel mai dramatic pentru China și poporul ei. Guverne slabe, clici, război civil, războaie în toate direcțiile, două războaie de cotropire de către Japonia, al doilea confundându-se cu al doilea război mondial. Japonia imperială și militaristă, aplică în China politica celor trei „tot”, adică: „omoară tot, arde tot, distruge tot”. Se vorbește de 20 de milioane de civili Chinezi masacrați de Japonezi. Atrocitățile ce se povestesc până astăzi sunt de nedescris și pentru mine rămâne un mare semn de întrebare, transformarea subită a gândirii, caracterului și modului de comportare a poporului japonez, pacifist, iubitor de toată lumea inclusiv de americani, la numai 4-5 ani după războiul al doilea mondial.

In 1945, Japonia capitulează, pierderile sunt imense.

Războiul pentru chinezi continuă însă ca război civil, până în 1949, când Mao Zedong proclamă Republica Populară Chineză. Vechea republică se retrage în Taiwan, sub „aripa” americana.

Greul pentru chinezi abia începe: se vorbește de 1-2 milioane contrarevoluționari executați, de 45 milioane morți prin înfometare.

05_2010 117.1Apoi urmează revoluția culturală, care decapitează intelectualitatea chineză, se vorbește de 35 milioane de persecutați, 1.5 milioane morți. Nimeni nu știe dacă aceste cifre sunt adevărate, sau poate sunt mai mari. Evenimentele din piața Tiananmen.

Populația crește dela 500 la 900 milioane, iar urbanizarea crește cu câte 10% pe an.

05_2010 409.1Apar megametropole ca Shanghai, Chongqing.

China devine putere nucleară, cu cea mai mare armată și a doua economie a lumii. Este cel mai mare exportator și importator. China copiază tot și fabrică tot.

Umblă o vorbă cum că Dumnezeu a creiat cerul și pământul și chinezii fac tot restul. China a devenit cel mai mare creditor al lumii. Nici nu prea știu cu câte zerouri se scrie suma datorată de SUA Chinei. Si aceasta in timp ce poporul chinez, trăiește cu mult sub limita sărăciei, așa cum o percepem noi în secolul XXI.

Nu sunt deloc umblat în probleme politice și cu atât mai puțin în probleme chinezești, dar cu toate astea, sunt câteva lucruri pe care le poate vedea și un orb. 1.3 miliarde de chinezi, făcând parte din 55 de grupări etnice recunoscute și încă câteva nerecunoscute oficial, la care le putem spune liniștit popoare diferite, cu limbă diferită, aspirații diferite, trecut diferit, religie diferită, sau lipsa acesteia. Toate aceste grupări, sunt ținute împreună, nu numai în limitele acelorași granițe, dar și în limitele aceluiași sistem politico economic, denumit de conducerea chineză însăși, ca „sistem socialist cu caracteristici chineze”. Ultimele două cuvinte, acoperă toate deosebirile față de alte tipuri de socialism sau democrații, adică restricții legate de internet, de libertatea presei, libertatea întrunirilor, dreptul la reproducere, sau dreptul la religie, dreptul autorităților de a suspenda libertățile individuale, arestarea și trimiterea în închisori și lagăre a celor ce ridică tonul, torturi și sute de execuții în fiecare an. Deși constituția țării nu diferă de cea a oricărei alte țări, cele înscrise în ea, deocamdată sunt de fapt vorbe fără acoperire.

Actualul regim chinez, este destul de dificil de explicat și cu atât mai mult de înțeles. Nici acum nu reușesc să înțeleg, cum un regim comunist, poate fi atât de capitalist. Paradox? Poate, dar asta e realitatea.

Nu pot înțelege spre exemplu, cum o democrație poate dicta unei părți a populației să aibă numai un copil, iar o altă parte poate avea mai mulți.

Nu pot înțelege o democrație cu restricții privind stabilirea într-o locație sau alta a individului. Si sunt încă multe altele.

Circulând prin diferite zone ale Chinei, chiar și dintr-o privire de o clipă se văd deosebirile de desvoltare, deosebirile de tratament de care se bucură una sau alta dintre zone, din partea centrului.

Există zone, unde s-au adunat multi bani și altele foarte sărace. Am pe undeva bănuiala, că banii, împreună cu deosebirile dintre aspirațiile diferitelor grupări etnice, vor face la un moment dat imposibilă dominarea de la centru a celor 1.3 miliarde și vor fi necesare schimbări. Acestea pot lua forme surprinzătoare și nu în totdeauna pașnice. Lumea este plină de exemple.

Dar asta nu e treaba mea. Eu sunt un simplu călător. Am călătorit în jur de șase mii de km. prin China, cu avioane, cu autobuze, cu vaporul, cu trenul. Am urcat și am coborât zeci de mii de trepte, zidul chinezesc, temple în creierul munților, rezervații de tot felul.

05.1_2010 299.1Am văzut câteva dintre cele mai mari aglomerări urbane: Beijing, cu piața Tiananmen, Shanghai cu zgârie norii lui și Calea Nanjing, Chongqing cu vapoare de cărbune pe fluviu și sute de zgârie nori noi și goale, orașul care mai niciodată nu vede soarele din cauza poluării, care împreună cu zonele limitrofe, face cea mai mare aglomerare urbană din lume, însumând 34 milioane de locuitori.

05_2010 913.105_2010 1093.1Am locuit în Lijiang, în orașul vechi, cu case de lemn, alături de cartierele noi, am întâlnit una dintre cele mai vechi grupări minoritare și am fost la Shangri-la orașul cu arhitectură ciudat comunisto-tibetană, cu aerul rarefiat din cauza înălțimii de peste 3200 de metri.

05_2010 547.105_2010 .1Am văzut de asemeni Chengdu cu rezervația lui de urși Panda, Kunming cu bulevardele lui moderne și târgul de flori, Guilin cu muntele în formă de trompă de elefant și demonstrați de pescuit cu ajutorul cormoranilor.

Vizita la Xi’an, pentru mine avea o semnificație deosebită. Proiectul pe care l-am amintit la început, la care am lucrat atunci, de mult, în România fiind, avea ca subiect o zonă din apropiere. Nu am ajuns atunci să văd zidurile vechi ale Xi’anului și soldații de teracotă la vremea respectivă. Aveam o „pată” in dosarul de cadre. Era perioada când nu conta ce faci, conta ce dosar ai și pe cine cunoști.

Si uite că am ajuns până la urmă la Xi’an, fără să ling, fără să aduc cadouri, pe banii mei și singurul raport ce l-am scris după vizită, este acest articol.

Imaginile atașate le-am mai făcut publice prin programul Picasa, dar îmi aparțin.

In următoarele articole, voi încerca să povestesc despre fiecare loc în parte. Credeți-mă, China este un loc interesant. Dacă nu vi se va părea așa, inseamnă că eu sunt un povestitor lipsit de cel mai elementar talent.

Anunțuri