S- 861Sydney

Sidnei nu este capitala Australiei, dar este cel mai mare oraș australian, având o populație de 4.2 milioane de locuitori.

Australia în totalitate are 22 de milioane de locuitori, la un teritoriu imens, de forma unui disc de peste șapte milioane de kmp., adică de douăzeci de ori teritoriul României. Așa se face că țara este populată mai ales pe circomferința discului și mult mai puțin spre interior.

Sydney, sau Sidnei pe românește, nu a existat în anul 1800. Abia se înfiripa un sat. Acum este o metropolă, care însumează câteva „cel mai”: cel mai mare oraș, cel mai populat, cel mai industrializat, cel mai mare port, cel mai mare nod de circulație, cele mai multe restaurante, baruri, magazine și încă. Evident din Australia.

Este așezat pe unul din cele mai frumoase golfuri din lume, port natural perfect. Așa afirmă cei ce se pricep, și nici nu-i de mirare că a crescut într-un timp atât de scurt.

Aeroportul internațional este destul de aproape de oraș și abia acum îmi explic de ce. Practic orașul a crescut atât de repede, că a înghițit zona aeroportului. Probabil a venit vremea unui nou aeroport și probabil vom auzi de el în anii următori.

Am ajuns la Sidnei direct dela Christchurch Noua Zeelandă cu un zbor de trei ore și jumătate și am ajuns pe la ora nouă dimineața, oră numai bună pentru a începe vizita în oraș, în 29 decembrie, vară, cu promisiuni de 30 grade celsius, care au și fost.

1- 8721- 721Am început prin a vizita câteva cartiere dintre aeroport și oraș, am văzut câteva străduțe cu case de locuit cu nimic deosebite de cele existente aiurea, o stradă comercială cu clădiri de prin 1950, am văzut plaja încă de dimineața cu lume care se prăjește la soare și alții care stau la coadă la bere (nimic nou sub soare), ne-am alăturat ultimilor, pentrucă plajă și baie înseamnă mai mult timp decât aveam la dispoziție.

S- 7421- 731Privim dela distanță orașul și ne gândim că în scurt timp vom fi printre zgârie nori și parcă deja ne era dor și de altceva decât de iarbă verde, oi, vite, căprioarele și cerbii din Noua Zeelandă. Parcă ne cam săturasem de ele și de linistea de acolo.

1- 7741- 783Trecem pe lângă Muzeul de Artă, nu intrăm pentrucă timpul ne este limitat.

Trecem deasemeni pe lângă Luna Park, care are și la Sidnei o roată mare, dece numai la Londra sau la Viena? Să fie și aici. Desigur, nu ne urcăm în el.

Ajungem la hotelul Holiday Inn, unde vom sta pentru urmatoarele trei nopți. Hotel mare, curat, plin de stele și cu mai multe baruri cu bere bună, la care nu prea rezistăm la căldura care s-a declanșat.

1- 7821- 778Hotelul este pe o arteră destul de importantă și pe undeva la etajul trei, trece un monorail, care face transportul într-un circuit de o jumătate de oră în zona cea mai turistică a golfului. Colegi care nu au trăit așa o plăcere, s-au grăbit să profite de ea contra unui bilet care a costat cinci dolari australieni. Cum noi am călătorit cu monorail la Orlando, am renunțat în favoarea unei ore de odihnă.

1- 7771- 775După masă, am vizitat parcurile, de fapt două dintre multiplele parcuri ale orașului. Am fost în parcul numit Domain și parcul Hyde. Dar am înțeles că dacă timpul vă permite, este interesant de vizitat și parcul botanic și parcul Sidnei și grădina prieteniei chineze și încă multe altele.

S- 791S- 790Prima după amiază, ne-am rezervat-o pentru a face cunoștință cu golful, cu clădirile moderne și noi din jurul acestuia, trotuarele largi pline cu mese și umbrele și desigur turisti care își consumă berea de după masă și mai apoi cina, în strălucirea luminilor reflectate din apa golfului.

S- 829Clădiri moderne, beton și sticlă, oameni la cumpărături, copii, magazine luxoase cu produse „de firmă”, artiști ambulanți de tot felul, nelipsiții cântăreți sud americani care cîntă cu naiul și chitara, dar și localnici. Oricum, este un loc unde n-am văzut țigani de-ai noștri.

Am privit oamenii și am rămas uimiți: în majoritate erau asiatici chinezi și japonezi. Asta în mare, pentrucă nu-i pot deosebi spre exemplu pe Indonezieni, sau pe cei din America de Sud. Oricum era o cacofonie de limbi și figuri cum n-am mai întâlnit decât poate la New York.

1- 8541- 849A doua zi, am vizitat bijuteria bijuteriilor: Opera din Sidnei.

I-am dat ocolul (și este de ocolit). Am urcat pe clădire până unde este permis. Am fost înăuntru și am ascultat o scurtă bucată muzicală de vre-o 15 minute. Orchestra fiind în repetiții, publicul vizitator primește permisiunea de a intra pe furiș, fără să se intrerupă repetiția, intr-un număr limitat, pentru câte 15 minute.

Ce pot spune despre operă? Este imensă. Arhitectul un danez. Capacitatea 5700 locuri.

Am făcut multe fotografii și înăuntru și afară. Am făcut apoi o plimbare cu vaporul în golf și am făcut și de pe vas poze. Unele au apărut prin programul Picasa. Altele acum apar pentru prima dată. Și dacă pe cineva interesează, mai am câteva zeci, care nu au apărut niciodată.

S- 855Deasemeni, am fotografiat și podul peste golf, care face legătura între zona comercială de nord a orașului și districtul central de afaceri (CBD) din jurul golfului.

Călătoria cu vaporul este ceva „must to do”. Este o croazieră în timpul căreia stai pe punte, servești masa, te delectezi privind diferite obiective de pe mal și bei bere „Foster”. Vă promit că nu vă va părea plictisitor.

A treia zi, 31 decembrie, am plecat cu autobuzul spre vest, să vizităm zona numita „Munții Albaștri”, la cca. 100 de km. de Sidnei, loc de agrement îndrăgit de localnici. Se pare că emanațiile de ceva gaze de la unii copaci, fac să pară la distanță munții colorați în albastru și de aici numele munților. Dar se poate că în ziua aceia nu erau emanații.

1- 9421- 885O cabină în care pot urca poate 100 de persoane ne duce peste o vale adâncă, intr-o pădure seculară. Intr-o rezervație bine intreținută, am întâlnit primii canguri din viața mea, de toate culorile și dimensiunile. Cangurii sunt și albi, ca iepurele angora, gri, sau maro.

1- 9141- 901.1Am văzut de asemeni păuni frumoși și un urs australian parcă din pluș, drăguț foc, dar puturos că doarme pe el.

Am văzut și o machetă în mărime naturală a unei galerii de mină, cu cai și mineri care extrag cărbune și care amintea de trecutul acestei regiuni. Si nu numai.

La întoarcere am vazut satul olimpic, stadionul și celelalte facilități. In anul 2000, aici s-a desfășurat olimpiada de vară. Dar de atunci, mi se pare că a decăzut zona.

Am revenit la Sidnei, printre orășele mici și cuminți, pentru a participa seara la focul de artificii ce se organizează cu ocazia noului an.

Am ieșit devreme pe malul golfului, ca să prindem loc. Am fost informați că focul de artificii se va desfășura în două etape: la ora 9 și la ora 12. Mai apoi am și înțeles dece. In jurul golfului sunt câteva sute de restaurante, unde lumea ocupă locurile de pe la ora 18, când încă este lumină dar nu-și permite nimeni să stea în restaurant șase ore. Așa că se organizează un spectacol la ora 21, acești clienți satisfăcuți și cu buzunarele subțiate, sau chiar curățate, se vor retrage și vor lăsa locul „seriei a doua” de la ora 24. Câștigul este al restauratorilor în întregime.

1- 812Sn- 822Am ieșit în golf pe la ora 18, dar locuri în restaurante, nici vorbă. Am apreciat că în jur de 50 -80 de mii de oameni erau în jurul golfului care căutau aceleași locuri ca și noi. Cu foarte mare greutate am găsit loc de stat în picioare lângă o clădire. Ne-am adus niște bere din restaurant și am băut-o lângă perete (la preț de fotoliu desigur).

Sn- 809Sn- 802Ziceam că poate mai târziu vom găsi loc, când unii se satură sau se curăță. Era cald, era și om lângă om, evident majoritatea asiatici.

A venit ora 21. Au început artificiile care au continuat 15 minute, dar noi după două minute am fugit de parcă nici n-am fost acolo.

1- 959Pilitura de fier incandescentă, ne-a ars tricourile și pielea, iar atmosfera s-a umplut cu miros de sulf și cu fum, de nu mai puteai respira. Au rămas numai cei ce aveau de apărat locurile din restaurante. Noi am văzut spectacolul pentru o clipă și ne-a fost de ajuns. Am urcat în camera de hotel și am privit de acolo. Mult nu se vedea, dar mirosul de fum și sulf se simțea și în cameră.

Așa că am renunțat. Oricum dimineața devreme aveam avionul spre casă.

Ne-a părut rău că am stat atât de puțin în Sidnei. Este un oraș foarte mare și care are multe de arătat.

Am o cunoștință cu care am călătorit în Anglia. El locuiește în Melbourne și spune că de fapt Sidnei nu este tocmai Australia. Este o vitrină în care prezintă ce-i cel mai nou, cel mai modern. Noi veneam din Noua Zeelandă, de la liniște, verdeață, oi, vite cerbi și căprioare, într-un oraș cu viață trepidantă, cu baruri, restaurante și mall-uri. Schimbarea a fost șocantă. Dar mai ales obositoare.

Oricum este a nu știu câta oară, când îmi spun că o excursie de mai mult de două săptămâni în ritm de „ziua și hotelul ” este boală curată. Dar sunt unele locuri care nu pot fi văzute altfel, așa că n-ai încotro și faci compromisuri.