1.    India – pregătiri de drum

India este și ea un întreg continent. Si ca dimensiuni și ca populație și să nu mai vorbim de istorie și cultură.

Adevărul este că eu nu voiam să merg în India. Stiam că este multă mizerie, că totul se mănâncă condimentat, că e plină India de cerșetori, așa că n-am avut nici un chef. Dar la noi în familie este democrație și disciplină. Soția dă ordinele și eu le execut cu mare zel.

Sunt tot felul de excursii în India.

Unii tineri, se duc în zona Goa, care este mult mai săracă, dar unde se poate trăi cu câțiva bănuți săptămâni și chiar luni, locuind cine știe unde și mâncând cine știe ce. Uită de ei, uită de civilizație, de părinți, de toate și se trezesc după 3-6 luni să se întoarcă acasă.

Alții, sportivi, alpiniști de regulă, vizitează zonele înalte ale Himalayei, fac ascensiuni pe cele mai înalte vârfuri. De regulă pornesc din India spre Nepal și de aici încep ascensiunea.

Aceste excursii se fac individual sau în grupuri mici, pe proprie răspundere.

Pentru așa ceva trebuie să fii însă foarte pregătit. Adică să fii mult mai tânăr, să ai cunoștințe de specialitate, să fii antrenat. Trebuie să fii dispus să locuiești în condiții mai puțin igienice decât un hotel de patru stele, cu piscină, bar de zi și de noaprte, restaurant gourmet și portar în uniformă să-ți țină ușa când ieși, să fii dispus să faci compromisuri legate de curățenie, de transport, de condiții climatice și chiar legate de lege.

Noi nu eram nici pregătiți și nu eram nici dispuși pentru așa ceva.

La drept vorbind, ne gândeam cam așa: am fost în Japonia, am fost în Brazilia, am fost în Australia, am fost și în China, o să mergem și în India. Ce mai poate fi nou?

Ei bine, țin să vă previn că că poate fi. India nu se compară cu nimic decât cu India.

Am tot citit că India este cea mai mare democrație din lume, dar abia acolo am aflat sensul acestei afirmații. Nu e numai populația de 1.2 miliarde, dar este și libertatea totală a fiecăruia de a face ce vrea și ce-l taie capul, numai să nu limiteze drepturile celui de lângă el, fie el om, vită, câine sau altă vietate. Așa cred eu că se înțelege această afirmație „Cea mai mare democrație”. Așa ceva nu veți întâlni niciunde. Si cred că asta explică și atracția pe care o exercită India asupra tineretului.

Deci eram pregătiți să vizităm India, cu un ghid profesionist, care face această excursie de ani buni, care cunoaște locurile condițiile și oamenii. Traseul deasemeni unul încercat dealungul a numeroși ani, cu mijloace de transport potrivite nouă, cu hoteluri europene și restaurante fără surprize.

Urma să vizităm o mică porțiune din India și Nepal, traseul fiind Tel Aviv, Tașkent, Amritzar, New Delhi, Kathmandu, Varanasi, Khajuraho, Orcha, Agra, Jaipur, Delhi, Tașkent, Tel Aviv. In total 3000 de km. pe teritoriul Indiei și Nepal, cu avioane, tren, autobuse, vapoare și chiar ricșa. Zona este considerată climateric plăcută și mai civilizată.

Ni s-a recomandat să nu luăm multe haine, să lăsăm acasă rochiile de seară, fracurile, colierele cu diamante, pantofii de lac și să ne axăm pe câteva tricouri, blugi, plovere și pantofi sport comozi. Va fi mai frig în Nepal, adică două zile și nici aici nu va fi sub zero. Ceiace ni s-a spus de mai multe ori și iarăși n-am prea înțeles, este că excursia va fi în ritmul Indiei, care este altul decât cel obisnuit.

Prima surpriză neplăcută: pentru a călători în India trebuie să te vaccinezi. Ei bine, eu mai bine sunt dispus să renunț la excursie, dar eu nu mă vaccinez de nici o culoare. Nu-mi introduc cu forța microbii în corp. Am eu așa un fix.

Există și aici compromisuri: n-am spus la nimeni nimic, am plecat fără vaccin, pe proprie răspundere și nu mi s-a întâmplat nimic. Cel puțin până acum, 15 zile dela întoarcere.

Ca în totdeauna înaintea unei excursii, încerc să adun cât mai multe informații despre locul pe care urmează să-l vizitez. De unde? Evident de pe internet. Am încercat să înțeleg câte ceva din istoria țări, modul de organizare, modul de gândire a poporului, religii, educație.

Mai întâi am înțeles că India de la nord la sud măsoară cam 3000 de km. și de la est la vest, în medie 2000 de km.

Este organizată ca un stat federal, care și-a câștigat independența abia în 1947 sau cam pe aici, până atunci fiind colonie britanică.

Singurul lucru bun rămas dela englezi, este limba. Toată lumea, sau aproape toată lumea vorbește engleză. Este marele avantaj al Indiei, asupra Chinei.

Englezii au intrat în India de prin 1600, prin intermediul Companiei Indiilor, dar colonie britanică, a fost oficial între 1858 și 1947.

Britanicii au înființat școli de limbă engleză, în care învățau viitorii funcționari coloniali și cadrele militare de origină indiană. De aici limba.

Baza societății indiene se pare că este religia, sau dacă vreți credința.

Tot ce urmează în continuare, este ceia ce eu am reușit, sau cred că am reușit să înțeleg din religie. Nimic nu este dovedit, nimic nu este susținut de ceva scris. Este ceia ce eu cred și nu m-aș mira să fiu singurul care cred așa.

Deci eu spun că religiile celor din vest: creștinismul, islamismul, iudaismul și toate subdiviziunile mai mari sau mai mici ale acestor religii, au la bază credința într-un singur Dumnezeu. Acest Dumnezeu, este a tot puternic, are drept de viață și mai ales de moarte asupra a tot și a tuturor, trebuie să i te închini și să-l venerezi fără drept de a te îndoi de El.

In viață nu trebuie să te aștepți la recompense de bună purtare dela El. Dimpotrivă, trebuie să trăiești cu frica de pedeapsă pentru orice mică abatere, a ta sau alor tăi. Frica de pedeapsa lui este firul conducător în viața fiecărui muritor de rând.

Legile de comportament sunt scrise în cărțile sfinte, a căror interpretare nu este la andemâna oricui. Există sfinții și apoi preoții, care au drept de interpretare, de tălmăcire și răstălmăcire a acestor legi. Câștigarea bunăvoinței preoților de către omul de rând este obligatorie,  iertarea păcatelor (care păcate?) trece pe la preoți, care de fapt sunt tot oameni și se comportă în consecintă.

Aceste trei religii, s-au născut în Orientul Apropiat in ordinea: iudaism, creștinism, islamism. Intâi a fost dușmănia dintre creștinism și iudaism. Până la moarte. A culminat cu holocaustul. De atunci se pare că se mai limpezesc apele. Dar între iudaism și islamism, dușmănia se menține și numai crește. De vină sunt și unii și alții, dar asta e altă poveste.

Nici între creștinism și islamism nu e pace.

Incepând cu India și de acolo spre est, s-au desvoltat vreo 250 de religii, sau credințe, născute se pare, toate în India. Acestea parcă ar fi opusul religiilor monoteiste.

Budismul, care a apărut prin secolul V î.e.n. s-a împrăștiat până in Japonia, sub diferite forme și denumiri. Are legături cu hinduismul, confucianismul, zen, shintoismul și multe multe altele. Ce este foarte interesant, este faptul că aceste credințe, au mai multe divinități, probabil nimeni nu știe exact numărul lor și nici nu interesează. Poate fi un animal, o plantă, o ideie, o apă, un om, orice. Aceste credințe, sunt mai degrabă filozofii de viață, mod de comportament față de alți oameni, față de alte vietăți. Majoritatea dacă nu toate, cred în reîncarnare și forma de reîncarnare este legată de viața actuală. Mai precis, te reîncarnezi într-o ființă, inferioară sau superioară, funcție de modul în care trăiești. Faci lucruri plăcute divinităților, celor din jur oameni și viețuitoare vei fi răsplătit (mai că are sens).

Aceiași persoană poate aparține uneia sau mai multor credințe. Credințele trăiesc în pace și înțelegere între ele, nici urmă de dușmănii sau adversități.

In India spre exemplu, trăiesc peste 900 de milioane hinduiști, cu 150 de milioane de islamiști (în special în vest), 30 de milioane creștini, 30 de milioane de religie shich (o religie indo – pakistaneză monoteistă), numai vreo 10 milioane de budiști și încă câteva milioane de alte credințe. Toată populația este încadrată la câte o religie sau la niciuna. De fapt spre exemplu hinduismul, nu are nimic scris. Totul este poveste și oricine poate adăuga ce vrea. Important este să nu faci rău nimănui. Nici unei vietăți. Să nu conturbi pe nimeni. Să faci numai lucruri bune în viață. Aceasta este baza a tot ce vezi în India.

Frumoasă ideie. Am plecat cu ea în India, m-am întors și încă rumeg la ea.