DSC006042. Patan și Kathmandu

Dimineața ne-am sculat devreme cam pe la 5:30, pentrucă am hotărât să zburăm deasupra munților Himalaia.

Sunt vreo două societăți aviatice care organizează zboruri cu avioane ușoare: una este Buddha Air, care ne-a fost recomandată de agentul nostru turistic. Zborul pentru o persoană costă 200 $. Este o sumă imensă după părerea mea, pentru un zbor de maximum o oră. Am aflat mai târziu că dacă te duci și faci comanda singur nu prin agent, scapi cu 140 $, dar și asta mi se pare mult. Deși călătoresc mult și de mult cu avioane, nu sunt un fan al zborului.

Zbor, când n-am altă soluție, sau când economia de timp este evidentă. Dar mă gândeam că încă odată poate că nu voi ajunge în apropierea Himalaiei, așa că m-am înscris și eu. Si cred că la fel au gândit și ceilalți 16 din 19 colegi.

Zis și făcut. Ne-am urcat în autobus și în 20 de minute am fost la aeroportul de zboruri domestice. In treacăt fie zis, sala de așteptare mi-a adus aminte de gara Simeria din 1945, când a fost bombardat de trupele aliate.

DSC00587Am făcut check-in și am ieșit cu autobuzul pe pistă. Avionul era pregătit, se alimenta cu kerosen, ne-am fotografiat pe lângă avion și am așteptat. Ce? Să se ridice ceața desigur. După un sfert de oră, ne-am urcat înapoi în autobuz, pentrucă era interzis să te învârți pe pistă civil fiind, dar nimeni nu a îndrăznit să ne spună asta. Nu-i nimic, frigul ne-a urcat până la urmă. Am mai așteptat încă o jumătate de oră și ne-au anunțat că din cauza ceții se  anulează cursa și dacă vrem, putem încerca a doua zi. Desigur am renunțat, nu fără scandal din partea unora, dar noi aveam un program. Am primit și banii înapoi, mai puțin 10 $ pe care agentul i-a reținut, nu prea știu dece. Așa s-a terminat aventura noastră aviatică. Am rămas cu imaginile munților Alpi din Austria, care n-au 8848 metrii înălțime ca Everestul, dar cine îi poate măsura? Si ce-i mai important, am sămas cu 380 $ în buzunar.

Ne-am întors la hotel, am luat micul dejun și am plecat spre Patan.

DSC00588Patan este un oraș practic în continuarea capitalei Kathmandu, dar independent de aceasta.

Are 250 de mii de locuitori și este unul dintre cele mai vechi orașe din Nepal. Este renumit pentru tradiția ei artistică. Este renumit pentru artiștii artizani, sculptori în lemn, prelucrători ai metalelor, bronz, alamă și cupru.

Istoria spune că la sfârșitul secolului XV, când a murit Yaksha Malla fostul stăpânitor al Văii Kathmandu, cei trei fii ai lui, au împărțit teritoriul în trei regate și anume: Kathmandu, Patan și Bhaktapur.

DSC00590 DSC00595Fiecare și-a construit propriul palat regal și dealungul secolelor au adăugat în jurul lor palate și temple diferite. Astfel că în fiecare din aceste orașe se află câte o Piață Durbar, cu aceste palate și temple. Cu o zi în urmă am văzut Piața Durbar din Bhaktapur, acum urmează Piața Durbar din Patan, care se spune că este cel mai căutat de turiști, artistic fiind cel mai reușit.

La construcțiile secolului XIV s-au adăugat încă un număr mare de palate și temple. Se spune că în Patan și împrejurimi, sunt în jur de 1200 de temple, altare și alte vestigii asemănătoare.

Piața Durbar a fost locul care s-a schimbat cel mai mult în acest timp. Si la bine și la rău. Aceasta pentrucă a fost distrus de un mare incendiu, reconstruit, cucerit și dărâmat parțial de regele din Kathmandu, asta după reunirea teritoriului. O parte a clădirilor au fost folosite ca birouri guvernamentale, asta până în 1935, când un cutremur a distrus ce a mai rămas. A urmat renovarea și reconstruirea, operațiune care continuă și în prezent.

DSC00594Am ajuns la Piața Durbar, am plătit intrarea în Piață care este de 200 rupii pentru străini.

La o primă privire, ai impresia că ești într-un oraș de temple și chiar așa e. Parcă sunt fără număr. Mai apoi, circulând printre clădiri, vezi că pe partea dreaptă este palatul regal, care are trei părți, cu trei curți interioare, cu o intrare pazită de statui de lei. Azi palatul regal este un muzeu.

DSC00599DSC00602DSC00598Intrăm în palat, trecem din curte în curte, admirăm sculpturile in lemn ale geamurilor, ale ușilor, statuile din metal sau piatră cioplită, poarta de aur, basoreliefurile aurite și geamul regal aurit.

Toate clădirile sunt refăcute, dar poate că nu toate sculpturile în lemn sunt completate. Mai ales în părțile superioare, streșinile sunt proptite sau chiar susținute cu schele, care desigur sunt necesare, dar ascund sculpturile și depinde până când.

DSC00603Vizavi cu palatul regal, sunt templele, am numărat vreo 6-7. Nu toate sunt de același stil și religie. Sunt budiste și hindi. Unele sunt din piatră sculptată, altele din teracotă și lemn. Iarăși, toate sunt renovate și zic eu, funcționale. Zeci, poate sute de enoriași vizitează continu templele. Interesant că în unele poate intra oricine, inclusiv noi, în altele, spre exemplu în templul lui Krishna Mandir, cel cu baza patrată, (pentrucă mai este alături una cu bază octogonală și cu același nume) nu sunt admiși decât budiști și hindi. Ni s-a explicat că această măsură de fapt are ca scop să excludă pe musulmani. Dar nu văd logica.

??????????????????????????????????????????????????????????????DSC00606Am vizitat și celelalte temple, templul de aur, templul Viswanath, Clopotul Taleju, Templul Narshinga, micul templu aurit Bidya și apoi, să ne ierte toți zeii, am vizitat și un bar, unde am băut o bere mare și rece, pentru a spăla praful atâtor secole de istorie.

Glumă neglumă, dar gândindu-mă în urmă, un lucru îmi revine în memorie: deși ne aflam într-un loc mereu intreținut și urmărit de autorități, totul: clădiri, statui, sculpturi, perți, trotuare, caldarâm, absolut totul părea și chiar era plin de praf. Este drept, cerul nu era albastru și nici nu ploua. Era acoperit și parcă era un fel de smog permanent. Dar asta nu justifică praful de pe un muzeu, sau de pe exponatele ei. Parcă nu-ți venea să te atingi de nimic. Dar nu trebuie să măsurăm totul cu măsurile noastre.

DSC00596Am părăsit Piața Durbar, am vizitat bazarul de alături cu foarte multe piese de artizanat din metal, frumos lucrate și nu scumpe, dar cine are surplus de spațiu în geamantane și toate aceste obiecte de metal sunt atât de grele.

Mi-a venit în minte o întâmplare de demult, pe care trebuie să o povestesc, chiar dacă nu are legătură cu Nepalul. Undeva prin anii 70, un coleg de serviciu, a fost într-o delegație în Uniunea Sovietică trei săptămâni. Vizita a început la Moscova la Ministerul de resort. Aici, au primit fiecare delegat, cadou câte o statuetă al lui Lenin. Un bust din bronz, de 8-10 kilograme. A urmat vizita în diferite locuri, trei săptămâni, în care au cărat fiecare acel bust după ei. Ar fi vrut ei să-l facă uitat sau să-l arunce pur și simplu, dar nu prea aveau curaj. Așa că colegul meu a revenit în România cu statueta și a lăsat-o la fratele său, care stătea în București și tot n-a scăpat de ea, pentrucă cu prima ocazie i-a trimis-o la Petroșani.

DSC00610Ajungem în Kathmandu. Străzile nu prea diferă. Tot lipsite de arhitectură, tot înguste.

Avem șansa să întâlnim o nuntă. O nuntă ca oricare alta. In față merge muzica, apoi mașina mirilor și după ea nuntașii. Nuntașii îmbrăcați într-adevăr elegant. Mult mai elegant decât mi-aș fi închipuit. Dar în decorul străzii se pierde totul.

Ajungem la Piața Durbar din Kathmandu.

DSC00614DSC00616DSC00617Si aici un palat regal, de fapt două, transformate în muzeie. Mi-am adus aminte de povestea bizară a uciderii întregii familii regale și a încă alții, în total nouă persoane în 2001. Se pare că nici până azi nu este în totalitate elucidat cazul.

Oricum, azi Nepal este o republică.

DSC00618DSC00621Si în apropierea acestui palat regal care se numește Hanuman Dhoka, sunt câteva temple renumite, dar parcă toate seamănă între ele, sau cel puțin noi nu le deosebim desigur din neștiință. Toate sunt roșii, toate sunt din piatră, lemn și teracotă, in diferite combinații,  toate au multe trepte, toate au mai multe acoperișuri cu cornișe mai mult sau mai puțin curbate și un vârf aurit.

DSC00623DSC00629Si aici, putem vedea sculpturi în lemn aristic lucrate, la geamuri, la uși, la cornișe, la acoperișuri. Excepție face templul maimuțelor, care numai în Kathmandu există, dar maimuțe fără templu, sunt cu miile.

La Kathmandu mai mult ca oriunde în altă parte, partea de bazar, de tarabe comerciale, invadează și izolează obiectivele turistice, istorice. Aproape că sunt complet acoperite. Si vânzătorii încep să devină foarte insistenți, fără însă să devină agresivi ca în India.

DSC00630DSC00631După amiază am făcut cumpărături. Ghidul ne-a dus într-un cartier cu străduțe comerciale, unde poți cumpăra orice, dar mai ales produse contrafăcute unde? Bine ‘nțeles în China. Zona, sau poate numai strada comercială cu pricina, se numește Thamel.

Cum n-am avut nimic de cumpărat, am ales un bar mai european și ne-am instalat la o bere.

DSC00634Seara, am fost la un spectacol cu cină, absolut la fel cu toate spectacolele cu cină care se vând oriunde în lume turiștilor. Mese comune funcție de grupuri. Am fost noi, vreo trei grupuri de chinezi și cam tot atâția japonezi. Cam vreo 150 de persoane. Spectacolul contrar așteptărilor, destul de drăguț, dansuri nepaleze, foarte asemănătoare cu cele indiene. Se dansează nu numai cu picioarele dar și cu degetele și cu mimica feței. De, ceva trebuia să compenseze mâncarea.