8. Nara si Nikko

DSC_0127De fapt între Nara și Nikko sunt câteva sute bune de kilometri, prima aflându-se lângă Osaka și a doua, la nord de Tokio. Dar le-am pus sub aceiași pălărie, pentrucă ambele sunt importante mai ales pentru istorie, tradiție și credințele japonezilor.

Sunt persoane pentru care asemenea treburi nu au valoare. Aceștia pot simplu să economisească timpul de excursie, care este destul de scump, dacă avem în vedere suma cheltuielilor.

– Nara traditie si istorie

Nara ar putea foarte bine fi un cartier al marelui vecin Osaka. Dar este oraș de sine stătător. Mai mult decât atât, Nara este prefectură și cred că această independență administrativă, este urmarea respectului față de o veche capitală a imperiului.

Nara este la vreo 20 de minute cu autobusul de Osaka. Practic nici nu ne-am dat seama că nu mai suntem în Osaka. Atâta doar că am început să urcăm încet, încet și când am ieșit din autobus, am observat că Osaka a rămas undeva jos în vale și chiar față de orașul propriuzis Nara, suntem undeva într-o zonă deluroasă și împădurită.

Nara este un oraș cu o populație de cca. 360 de mii de locuitori,în nord estul Osakăi, practic o prelungire a acesteia.

In secolul VII, pentru o perioadă de 75 de ani, Nara a fost capitala imperiului. In această perioadă s-au construit palatele, templele și altarele care formează moștenirea de monumente istorice, foarte respectate, foarte bine păstrate și îngrijite de japonezi.

DSC_0124DSC_0176Cartierele de locuit se întind din spre vest, din dreptul gării spre est, pînă în dreptul clădirii prefecturii, adică vre-o 500 de metri. In apropierea prefecturii sunt câteva muzeie, care poate că merită o vizită, este vorba de Muzeul Prefectural de Artă, Muzeul de Artă Neiraku, Muzeul Național Nara și câteva hoteluri.

In continuare spre est, se întinde Parcul Nara, pe nu mai puțin de 600 de hectare bine împădurite, cu înălțimi de 500 de metri în unele zone.

DSC_0146DSC_0175In Parcul Nara se găsește templul budist Kofuku – Ji in apropierea prefecturii, templul de asemeni budist Todai – Ji, apoi Saidai – Ji, altarul shintoist Kasuga, palatul Heijo și multe alte clădiri vechi, istorice și religioase, care desigur nu au nimic să ne spună nouă, dar cu atât mai mult japonezilor.

DSC_0096DSC_0103O curiozitate: în Parcul Nara, 1200 de cerbi sika se plimbă liberi și sunt ocrotiți prin lege.

Legenda spune că pe vremuri, o zeitate importantă a venit în Nara călare pe un cerb alb și de atunci, cerbii circulă liber și ocrotiți de lege. Mai mult decât atât, vizitatorii au voie să le dea să mănânce, dar numai niște biscuiți din orez, care se vând aici pe loc, care sunt comercializați de o singură companie locală, care deține monopolul biscuiților. Cerbii, maro cu pete albe, devin destul de obraznici dacă nu le dai biscuiți. Mi-au adus aminte de maimuțele din Gibraltar.

Oricum, acel zeu care a venit călare pe cerb, ori că era micuț și slăbuț, ori ca cerbul la vremea respectivă era mai mare și mai puternic. Pentrucă cerbii care ne-au întâmpinat pe noi, nu cred că ar rezista la mai mult decât greutatea unui copil preșcolar.

In Parcul Nara, sunt cele mai importante opt temple și altare.

DSC_0184Templul budist Kofuku – Ji, are vreo trei clădiri, printre care o pagodă cu cinci etaje. Este în apropierea prefecturii. Templul, dealungul vremurilor a avut o influență serioasă politică și administrativă asupra societății, până în momentul când a fost distrus.

Ulterior s-a reconstruit și se bucură din nou de mult respect, desigur, influența este de data asta de ordin spiritual.

DSC_0160DSC_0151Todai – Ji, templu budist cu cea mai mare construcție din lemn, posedă și cea mai mare statuie al lui Buda, turnată din bronz, cu înălțimea de 15 metri și 500 tone greutate. Se pare că este o concurență mare în orient și extremul orient pentru a construi statui ai lui Buda cât mai mari. In Japonia sunt două cam de aceiași dimensiune. Chestie de centimetri. In China am vazut însă una săpată în stâncă de 70 de metri și am auzit că mai sunt.

DSC_0169DSC_0163Sala marelui Buda se numește „Daibudsu”. Construit în 728. Statuia a fost turnată în bucăți. A fost deteriorata în repetate rânduri de cutremure și a trebuit reparată. La fel și clădirea a fost reconstruită de mai multe ori. Cladirea care azi există, este doar două treimi din cea inițială.

DSC_0139DSC_0166Poarta de Sud a fost reconstruită în secolul XII, dar mi-e greu să cred că de atunci nu a fost reparată de câteva ori.

Deasemeni, în jur mai sunt câteva clădiri cu diferite destinații ce aparțin templului.

Todai –Ji a fost scena filmului „Barbarul și gheișa” în care a jucat John Wayne.

In templu sunt în afara marelui Buda și alte statui remarcabile, din lemn sau turnate din metale, reprezentând diferite zeități sau paznici ai marelui Buda. Deasemeni, unul dintre uriașii stâlpi de susținere a sălii, are la bază o gaură, prin care poate trecee un om mai subțirel sau un copil. Legenda spune că cel ce trece prin gaură, va avea noroc în viață.

DSC_0141DSC_0172Templul Kasuga – Taisha este shintoist din secolul VIII. Deasemeni a fost de mai multe ori reconstruit.

De altfel, nu stiu daca am înțeles bine, dar toate templele și lăcașele de cult care sunt din lemn, nu numai de aici ci din întreaga Japonie, sunt în permanentă refacere, astfel că înnoirea are loc din 25 în 25 de ani. O treime din fiecare complex, este în lucru permanent.

DSC_0101Drumul spre acest templu trece prin parcul care este străjuit de peste o mie de lampioane din piatră și bronz și desigur printre cerbii liberi.

In apropiere este grădina botanică Man’Yo și deasemeni fostul palat regal Heijo Palace.

-Nikko – Splendid Park Natural

DSC_0074DSC_0096Nikko este un oraș de 90 de mii de locuitori, la 140 de km. nord de Tokio și este cunoscut ca locul în care se află cel mai bogat ornamentat altar numit Toshogu și mausoleul lui Tokugawa Leyasu, cel mai puternic om al secolului XVII, întemeietorul unui Shogunat care a dăinuit 250 de ani.

Nikko, înainte de a deveni un loc de atracție ca centru al credințelor japoneze Shinto și Budism, a fost din totdeauna un colț de rai. O zonă muntoasă, întinsă, împădurită, cu înălțimi între 200 și 2000 de metri, peisaje spectaculoase, pâraie nenumărate, izvoare de ape  fierbinți, lacuri, cascade, maimuțe sălbatice.

Zona este o adevărată oază a excursioniștilor și a sporturilor montane și s-a desvoltat ca o stațiune din ce în ce mai căutată de prin secolul XIX, mai întâi de localnici și mai apoi și de turiști străini.

Dincolo de frumusețile naturale, zona este împânzită cu altare și temple și alte lăcașe de cult, budiste și shintoiste, care s-au ridicat mai ales după construirea altarului Toshogu și mausoleului puternicului Tokugawa.

Cred că nu voi plictisi dacă voi scrie doar căteva cuvinte despre acest Tokugawa și despre credințele japoneze.

Deci Tokugawa a întemeiat perioada Edo, a promovat comerțul cu englezii și olandezii, paralel cu interzicerea călătoriilor în străinătate și a militat împotriva creștinismului.

Izolarea Japoniei era aproape totoală. Inclusiv interdicții asupra culturii științelor și artelor din vest. Educație, artă, cultură, filozofie numai autohtonă.

Societatea era riguros împărțită în patru clase: samurai, țărani, meseriași și comercianți. Era interzisă trecerea dela o clasă la alta. Subordonarea era deasemeni totală, samuraii fiind clasa cea mai selectă, comercianții cea mai de jos. Pe dealtă parte, banul se aduna la comercianți și astfel apare dependența și corupția care duce la căderea sistemului, deși asta abia după secole.

La căderea sistemului contribuie decisiv și presiunile din afară, ale imperiului Rus și marea Americă, dar mai ales rămânerea în urmă, industrială și militară, urmare a izolaționismului de secole.

La sfârșitul secolului XIX, este restaurat Imperiul Meinji și Japonia se desvoltă rapid spre un stat militarizat al secolului XX, participând activ la conflagrațiile mondiale ale secolului

și plătind un preț greu ca membră în echipa perdantă.

In legătură cu credințele japoneze, cred că am mai scris că ele sunt în principal doua: Shintoismul, care este credința primordială apărută odată cu societatea și cultura japoneză,

pe când Budismul este credință „de import” din India via China și Coreea.

Credința shintoistă nu are un întemeietor și nici reguli scrise în accepția bibliei sau testamentelor. Nu are nici măcar un dumnezeu sau discipoli, ci  mai mulți sau mai multe, care pot fi apa, aerul, pământul, vreun strămoș, practic orice.

Budhismul la începuturi a provocat unele ciocniri cu Shintoismul, dar foarte repede s-a ajuns la o coexistență pașnică.

Japonezul se duce la lăcașul de cult shintoist să se roage pentru succes la școală a copilului, pentru o căsătorie, când se naște un copil. Shintoismul este consultat în tot ce este legat de viața de zi cu zi. In schimb tot ce este legat de viața de apoi, de moarte, de reîncarnare, este domeniul în care japonezul cere ajutor Budismului. Dar în general, religia, credința, nu joacă un rol major în viața japonezului. Nașterea, căsătoria, una, două festivaluri pe an și moartea. Nu se știe de adversități religioase, lupte, influențe. Ciudat, nu? Mai ales pentru lumea creștino-iudaico-mahomedană, adică lumea noastră „civilizată”.

DSC_0094DSC_0100Dar să revenim la vizita noastră. Desigur n-am vizitat tot parcul și nici toate templele și lăcașele de cult. Am văzut câteva clădiri, construite din lemn, splendid ornamentate, sculpturi, picturi cu lac sau cu foiță de aur. Lucruri foarte migăloase care cer multă răbdare și se pare că japonezii au.

DSC_0126DSC_0075Am văzut și cum se lucrează la restaurări, care nu diferă prea mult de ce vezi în orice biserică creștină. Cum spuneam, o parte mereu este în renovare din fiecare complex. Este și firesc, fiind toate din lemn și din când în cand fiind și zguduite de multiplele cutremure.

DSC_0087Mi-a atras atenția pictura pe lemn a celor trei maimuțe înțelepte, a căror poveste este identică de fapt cu sloganul mafiotic sicilian: „cine-i orb, surd și tace, trăiește o mie de ani în pace”. Ce mică e totuși lumea.

Erau foarte mulți vizitatori, deși era o zi ploioasă. Majoritatea erau localnici (adică japonezi) dar și mulți europeni.

DSC_0107DSC_0105Lumea deși nu dau aceiași împortanță problemelor de credință ca noi, sunt foarte sobri, bine crescuți, cuviincioși. Nimeni nu se împinge, nimeni nu face gălăgie. Nici măcar copiii.

Am văzut și darurile făcute lăcașului sub formă de butoaie de whisky și vin, care par mai degrabă reclame ale producătorilor, după grija cu care sunt etichetate.

DSC_0069Desigur, am văzut și podul sacru, dar numai dela distanța.

După o vizită în complexul de lăcașe de cult, se cade să faci o vizită în micuțul oraș de munte, să intri într-un restaurant, să mănânci o „pița cu brînză și ciuperci – 15 $/buc”, de loc japoneză dar bună și pe care să o aștepți o jumătate de oră.

Nikko are câteva zeci de hoteluri nu foarte scumpe, care îți dau posibilitatea să stai mai multe zile, să faci câteva excursii în zonă, care repet, oferă peisaje montane de neuitat.