3. Sudul, dar mai ales vestul Franței

DSC01296Voi continua spre vest pe latura sudică a Franței, fără a ține prea mult cont de departamente sau regiuni. Nici nu le prea cunosc, nici nu pot fi respectate de un turist și de altfel nici importanță nu are.

Următoarea destinație este un oraș destul de mare și foarte vechi. Este vorba de Nimes.

3.1 – Nimes, este capitală de departament, oraș cu peste 140 de mii de locuitori și o istorie neîntreruptă de șase mii de ani cum se spune și nu am nici un argument să mă îndoiesc.

Se spune că Nimes, localitatea, s-a înființat în epoca bronzului. Ceiace este sigur, că a fost înființat pe traseul drumului romanilor către Spania. Colonia romană ia ființă în primul secol î.e.n. La începuturile eri noastre, orașul avea deja 60 de mii de locuitori. Asemănător altor teritorii actualmente franceze și Nimes a trecut prin ocupația vizigoților, musulmanilor, diferiților regi și regișori, războaie fratricide, războaie între religii, revoluția franceză, toate republicile (parcă cinci la număr), până în zilele noastre.

Nimes este un oraș de cîmpie, practic fără denivelări pe verticală, afară de clădiri.

Construcțiile din oraș, respectă în general aceleași reguli și arhitecturi după care s-au construit toate orașele franceze, prin secolele XVIII – XX. Si în majoritate cam asta e vârsta clădirilor din Nimes. Excepție fac doar câteva obiective, pentru care am venit de fapt la Nimes, pentrucă case din secolele XVIII – XX, mai mult sau mai puțin luxoase dar nu ieșite din comun, pot fi văzute oriunde în Franța.

Dela romani, a rămas apeductul ce l-am prezentat în articolul trecut cu acel Pont du Gard, care alimenta orașul cu apă, construit în secolul I,

DSC01286Templul tuturor sfinților sau cum îi spun francezii „Maison carree” adică „casa patrată”, a fost construit deasemeni în secolul I e.n. și este unul din templele cele mai bine conservate de acest gen din întreg Imperiul Roman, deși, nu s-a găsit nimic în timpul săpăturilor arheologice care să consfințească scopul pentru care a fost făcut. De-alungul timpului, templul a fost biserică creștină, sală de ședințe, grajd de cai, arhiva municipală și apoi muzeu, ceiace este și azi. Azi poate fi vizionat în interior un film scurt despre istoria orașului. Ne-am învârtit în jurul clădirii, dar n-am intrat.

DSC01283Amfiteatrul a fost și el construit prin anul 70 e.n. și a funcționat ca arenă pentru lupte, apoi sute de ani a fost o ruină, prin secolul XVIII a fost renovat și „reprofilat” în arena de lupte cu tauri, din care de asemeni a rămas statuia matadorului, foarte realist reprezentat.

Azi, în afara luptelor cu tauri, care sunt în două perioade ale anului, amfiteatrul mai găzduiește spectacole de teatru, wrestling și spectacolele ocazionate de festivalul anual al orașului. Amfiteatrul este oval și tribunele asigură 25 mii de locuri.

In Amfiteatru au concertat dealungul anilor printre alții Tina Turner, Ray Charles și mai aproape de zilele noastre: Elton John și Stevie Wonder.

DSC01290DSC01294Un alt obiectiv care merită o privire, este Grădina fântânilor, inclusiv Cheiul fântânilor, construite înaintea revoluției franceze.

Cheiul este un canal care aduce apa la grădina fântânilor, cu doua cheiuri circulabile mărginiți cu arbori, cheiurile fiind legate între ele cu poduri peste canal și fântâni arteziene. Grădina propriuzisă a fântânilor, este presărată cu statui, sculpturi în piatră, dar care parcă mai necesită puțină intreținere.

Am părăsit Nimes după acest ultim obiectiv, pentrucă aveam vreo două sute de km. de parcurs până la Carcassone.

3.2 – Carcassonne – Cândva oraș fortăreață, a fost construit încă de pe vremea romanilor, pe un deal deasupra râului Aude, la vreo 50 de metri deasupra râului.

Dealungul timpului, orașul s-a extins pe terenul dintre râu și fortăreață și chiar și pe malul celălalt al râului.

Azi Carcassonne are în jur de o sută de mii de locuotori, care își trăiesc viața într-un oraș ca toate orașele moderne, excepție făcând cei ce locuiesc în așa numitul oraș de sus, adică vechiul oraș fortăreață, care a fost reconstituit până la detaliu în secolul XIX.

Cu certitudine, cine a hotărât reconstrucția fortăreței, nici n-a visat ce punct de atracție turistică va deveni peste două sute de ani această parte a orașului, care  a rămas neschimbată, sau aproape neschimbată și ea constituie ținta vizitei noastre și a multor zeci de mii de turiști anual.

cDSC01302Intrăm prin poarta principală a fostului oraș și urcăm pe ziduri, de fapt un zid dublu, ne plimbăm pe zid, privim orașul de jos (orașul nou) de pe zid, case, parcări, oameni și toată circulația ca din avion. Orașul de jos este în plină activitate sa zicem „productivă”, în timp ce în partea cealaltă, a orașului vechi, zumzet de turiști, dar curios, majoritatea sunt francezi.

cDSC01303Apoi pătrundem în orașul fortăreață, care nu se deosebește cu nimic de alte locuri asemănătoare. Totul este reconstituit ca și cum timpul s-a oprit acum două, trei sute de ani. Aceleași case, cu fațada din piatră, aceleași restaurante, cafenele, prăvălioare cu obiecte de artizanat, ceramică, brânză, vin, lavandă, ficat de gâscă și de rață. Totul pentru turiști, sau mai precis pentru banii lor.

???????????????????????????????Vizităm biserica Sf. Nazaire, așa, din respect, cred că am văzut mii de biserici și în treacăt fie zis, spui biserică, spui concentrare de lucrări de artă. Indiferent dacă ești credincios sau nu, indiferent dacă ai sau nu ceva comun cu religia sau religiile, trebuie să recunoaștem că biserica și mai ales biserica creștină, dealungul istoriei, a încurajat artele și pe artiști și multe opere de renume mondial ar fi lipsit azi, fără acest aport al bisericii.

Profităm de ocazie să mâncăm ceva la repezeală și ne continuăm drumul spre Toulouse, o oră de drum cu mașina. Păcat că plouă.

3.3 – Toulouse – al patrulea oraș în mărime din Franța după Paris, Lyon și Marsilia, oraș universitar cu 120 de mii de studenți, este sediul uzinelor „Airbus”, ale uzinelor spațiale, centrul spațial cel mai mare din Europa, Centrul de cercetări oncologice cel mai mare din Europa. Desigur nu poate fi cunoscut  în câteva ore. Si mai și plouă.

DSC01309DSC01310Așa că ne-am rezumat la a intra în centrul orașului, a vedea că nu diferă cu nimic de celelalte orașe franceze, nici chiar de alte orașe mari și moderne din Europa de vest. Am străbătut câteva bulevarde udate de ploaie, am admirat fântâna arteziană din piața Wilson, Apoi în lungul Bulevardului Jean Jaures, am ajuns la Canal du Midi, canal navigabil, apoi am trecut prin fața gării principale, foarte deosebită arhitectonic.

DSC01313DSC01316Ne-am oprit în piața Capitoliului, să admirăm palatul cu același nume. Clădirea impresionantă, cu o fațadă de peste o sută de metri, despre care am auzit și am citit pe vremuri, am considerat că merită o vizită chiar și pe ploaie și nu m-am înșelat.

Palatul, la origine a fost construit prin secolul XII și a suferit diferite faze de adăugiri, reproiectări și renovări. Dar în totdeauna a fost sediul puterii în Toulouse. Si azi, găzduiește primăria, dar și teatrul, opera și orchestra simfonică. Totodată, găzduiește și lucrări de artă ale secolului XIX.

Am intrat și noi pentru o foarte scurtă vizită, am admirat decorațiile interioare care datează din 1995 și ne continuăm călătoria. Destinația este orășelul Albi la 85 km. nord.

3.4 – Albi – orășel de cca. 50 de mii de locuitori, este așezat pe râul Tarn nu de ieri, de azi, ci de cel puțin două mii de ani.

???????????????????????????????DSC01334De prin secolul XIII însă, este recunoscut ca un oraș important, mai ales după terminarea lucrărilor la Catedrala Sf. Cecilia și palatul Berbie, palatul episcopal.

In jurul acestor două construcții, s-au desvoltat străzi și un întreg oraș, care a reușit să-și conserve frumusețea medievală până azi, devenind un punct de atracție turistică.

DSC01322DSC01328DSC01326Străzile înguste, pitorești, podurile peste râu, toate clădirile de culoare cărămizie datorată culorii materialului de constructie, dau personalitate orășelului. Dacă adăugăm și faptul că palatul episcopal Berbie adăpostește muzeul cu lucrările pictorului Toulouse – Lautrec, înțelegem de ce numărul turiștilor este atât de mare într-o zi ploioasă din mijlocul săptămânii.

DSC01340Am vizitat centrul orașului, catedrala, muzeul și palatul cu splendida-i grădină și toate astea în vreo trei ore. Continuăm spre nord, ținta fiind orășelul Figeac la vreo o sută de km., însă ocolinm calea dreaptă și căutăm locurile pitorești, văi, sate, orășele, chiar dacă pentru asta dublăm kilometrajul. Dar vedem infinit mai multe.

3.5 – Cahors – Mergând spre nord vest, trecând de pe o vale pe alta, ajungem la Cahors, orășel pe valea râului Lot, orășel cu o istorie de secole, cunoscut centru viticol, în care fiecare gospodărie își are propria cramă și propriul vin.

DSC01347Râul este navigabil pentru mici vase de agrement care se opresc la debarcader.

Turiștii de pe vase, sau cei care trec cu mașinile, se opresc să mănânce și să deguste vinul în micile restaurante. Uneori degustatul continuă și dincolo de ora sau cantitatea planificată și atunci micile hoteluri vin în ajutorul turiștilor.

Nu-i vorbă că zona este foarte frumoasă, peisajul atrage la odihnă, așa că și turiștii și localnicii au numai de câștigat.

DSC01352DSC01353Vin bun și peisaje încântătoare sunt pretutindeni în Franța, dar Cahors, mai are în plus și un pod peste râul Lot, podul Valentre, construit în secolul XIV și refăcut în 1889. Podul a rămas un simbol al orășelului, pe care l-am admirat și noi. Construcție sănătoasă, care n-are nici o șansă să fie distrusă de vreo viitură.

3.6 – Saint – Cirq – Lapopie – Este numele unei localități de care sigur n-ați auzit, care se află la 30 de km. nord de Cahors pe malul aceluiași râu Lot.

DSC01356DSC01358Localitatea este la cca. o sută de metri deasupra râului și este de un pitoresc uimitor. A fost descoperit de turiști în ultimii ani și a devenit o destinație foarte la modă, cel puțin printre cunoscători, chiar dacă nu are decât două sute de locuitori.

Localitatea este toată un muzeu, și toată populația este angrenată în activitatea de turism.

Dacă ajungeți în zonă, nu ezitați, vizita va fi un succes. Deci Saint – Cirq ­– Lapopie.

3. 7 – Figeac – este următoarea noastră destinație. Nu neapărat destinație turistică, ci mai degrabă un loc unde să ne petrecem noaptea.

Am stat la hotelul Best Western, într-o cameră cu chicinetă și geamurile spre râul Cecile, la etajul I. Sub noi, grădina restaurantului pe malul apei, cu sălcii plângătoare, dar și țânțari.

DSC01359Altfel, orășelul vechi, cu străduțe înguste, majoritatea clădirilor din secolul trecut sau eventual secolul XIX, dar nimic care să sară în ochi, decât faptul că toate clădirile sunt foarte bine intreținute. Dar în această zonă a Franței, nici asta nu este neobișnuit.

Un orășel cuminte, cu nici zece mii de locuitori, unde poți găsi o cameră de hotel bună la 70 €/noapte, unde poți să te odihnești chiar două zile, înainte de a porni în continuare să colinzi imensitățile Franței.

Anunțuri