5. Valea Loirei – Castele și altele.

DSC01478Valea Loirei, este un fluviu, care izvorăște din sud estul Franței, curge spre nord până pe la Orleans, aici cotește spre vest și continuă până la Atlantic, 1300 de km.

Valea Loirei a fost populată încă dela începuturile istoriei acestor locuri, dat fiind faptul că zona are o climă foarte blândă, solul este fertil și fluviul a asigurat în totdeauna apa, peștele, păsările și transportul, necesare omului.

Sigur, toate acestea au condus și la mulțime de încăierări și mai apoi războaie pentru stăpânirea acestor locuri. Sate fortificate, certăți, orașe fortificate, turnuri de apărare.

Prin secolul XII au început să apară castelele, ale diferiților principi, duci sau conți.

De altfel, cu anii se schimbă și oamenii. Se formează grupuri mai mari, cu căpetenii, care apoi se schimbă în stăpâni, duci, pricipi, regi, care stabilesc granițe și reguli de conviețuire. Incăierările nu mai au loc în fiecare zi și pentru orice. Castelele nu mai apără pe nimeni. Franța se unește într-o singură țară și fluviul Loire (Loar pe românește), devine un fluviu interior. Valea însă, își pastrează însă toate atributele de vale bogată și fertilă, care se transformă în ceiace va purta și poartă până în prezent numele de „Grădina Franței”.   Castelele se împodobesc cu elemente arhitectonice, cu terase, cu turnuri, cu grădini, cu hectare întregi de parcuri și domenii de vânătoare. Mai spre secolele XVII – XVIII, castelele de pe valea Loirei s-au înmulțit și s-au transformat, în adevărate stațiuni de petreceri ale protipendadei franceze, în frunte cu familiile regale .

S-au construit în continuare castele, deacum numai ca loc de petrecere a vacanțelor, baluri, vânători, vii și pivnițe de vinuri renumite.

Se spune că sunt vreo trei sute de castele. Mai cunoscute însă, sunt vreo 50 – 60.

Castelele au rezistat istoriei. Au supraviețuit și revoluției franceze cu care ocazie multe au fost jefuite, devastate, dărâmate. Au supraviețuit și celui de al doilea război mondial. Mai mult decât atât, francezii socotesc că este o datorie patriotică al lor să redea vechea strălucire Vaii Loirei și castelelor ei. Desigur asta necesită sume imense de bani. Probabil parte vine dela UNESCO, parte dela UE și parte din forțe proprii, adică familiile proprietare, renovează castelele din banii câștigați din turism. Vizitarea castelelor este contra cost și afară de asta, în unele castele sau în dependințe alăturate, funcționează hoteluri și restaurante de lux, crame foarte cunoscute, care produc mulți bani.

Spuneam că sunt 50 -60 de castele mai cunoscute. Dar într-adevăr renumite, sunt vreo zece.

Dar, dacă pe din afară de bine de rău, castelele au fost renovate, zugrăvite, grădinile îngrijite probabil dincolo de ce a fost în trecut, în interior, ele sunt cam goale. Adică fără mobilier. Așa că dacă vizitezi foarte sârguincios primul castel, un pic cam decepționat pe al doilea, te mulțumești să mai vezi vreo 3-4 pe din afară și în rest renunți. De ce, pentrucă este vorba de distanțe de zeci de kilometri, pe care stai să te gândești dacă merită să-i mai faci. Desigur, un castel nu seamănă cu celălalt, dar văzând câteva, două, trei, patru, înveți „principiul”. Dacă următorul are un turn sau două în plus, nu contează atât de mult încât să faci un drum cu mașina de zeci de kilometri, să plătești intrarea, să pierzi minim o jumătate de zi din timpul unei excursii nu tocmai ieftine și în final să nu mai ții minte după o lună câte și care castele le-ai văzut.

Așa am făcut și noi: am început cu castelul Chenonceau.

5.1 – Castelul Chenonceau – A fost construit pe un afluent al Loirei numit Cher, la vreo 10 -15 km. de orașul Tours. Castelul acesta este considerat ca cel mai frumos dintre toate  castelele construite în stilul renașterii.

DSC01438DSC01458Castelul are un domeniu imens, nu pot să mă pronunț în cifre, dar este „cât vezi cu ochii”.

Și este foarte bine îngrijit, cu grădină imensă de flori, care se continuă cu pădure, cu acareturi, grădini de zarzavat reale, cu pivnițe de vinuri, cu un foarte elegant restaurant, peluze cu iarba tunsă „englezește”.

DSC01436In drum spre castel, după ce „ne întâlnim cu doamna turnată în metal”, ne întâlnim cu casiera de la intrare, care ne ia 11 €/persoană (fără muzeul figurilor de ceară).

Castelul este proprietatea familiei regale. Se numește și „castelul doamnelor”. Aceasta din cauza unor povești cu doamne care se iubeau mult, fiind ba soția, ba amanta regelui, care și-au făcut „cadouri prietenești”, una alteia. Că așa era la curtea regală.

DSC01441DSC01449DSC01462Castelul are și câteva picturi, am văzut și un pat care putea fi regal, o tapiserie și …cam atât. De sus de la ultimul etaj, am admirat râul Cher turburat de ultimele ploi și care curge pe sub clădire. Apoi vizităm puțin domeniul care este într-adevăr remarcabil și ne continuăm, puțin decepționați, călătoria spre un alt castel renumit care ne-a fost indicat: Chambord, trecând pe lângă un alt castel, care era închis.

5.2 – Castelul Chambord – Castel regal neterminat în totalitate niciodată. Este pare-se cel mai cunoscut dintre castele, pentru amestecul de stil medieval cu stilul renașterii. Cert este că atâtea turnuri și turnulețe de diferite forme, n-am mai văzut și nu prea le-am înțeles. Dar dela distanță arată bine.

DSC01475Am vizitat și acest castel în interior, fost castel de vânătoare al regelui Francisc I.

Castelul Chambord este se pare cel mai mare castel de pe valea Loirei. Au fost amestecați mai mulți arhitecți în conceperea lui și se spune că și Leonardo da Vinci a contribuit în mod substanțial. Două scări sub formă de elice urcă până la etajul trei, fără să se intersecteze. Cred că ceva asemănător am văzut și în palatul Vatican. Am urcat pe acele scări și ne-am plimbat pe acoperiș printre turnuri și turnulețe. De sus am privit imensitatea domeniului.

Castelul cum spuneam este cam goluț. Mobilierul a fost vândut, încă la finele secolului XVIII. Castelul a fost părăsit sute de ani și a revenit în atenția autorităților cu ocazia celui de al doilea război mondial, când operele de artă ale Louvre-ului au fost adăpostite aici.

La finele secolului trecut, s-a început renovarea de adevărat. In 1991, a inspirat filmul „Frumoasa și bestia”. Azi este un punct de atracție turistică.

DSC01485Părasim Chambord, cu gândul de a renunța la a intra la fiecare castel. Ne-am hotarât să le vedem doar de afară.

Am luat drumul spre vest, pe malul sudic al Loirei, malul stâng mai înalt, permite vizibilitate bună spre Blois.

Soseaua merge în lungul fluviului și ne dă astfel posibilitatea să vedem destul de bine orașul, mai ales că suntem pe malul mai înalt al fluviului.

DSC01495DSC01496Am privit peste fluviu la castelul regal din Blois, apoi am văzut dela distanță castelul Cheverny, apoi castelul Chaumont, iarăși dela distanță, castelul și orașul Amboise, orașe vechi, care au multe de povestit, dar timpul este destul de măsurat și nu le putem vedea pe toate și așa ajungem la Tours.

5.3 – Tours – Este unul din marile orașe ale vestului Franței, cu peste 130 de mii de locuitori. Regiunea este renumită pentru vinul care se produce aici și care este foarte apreciat în lume.

Orașul a existat dela începuturile istoriei Franței. Prin secolele VIII și IX, Tours a rezistat musulmanilor și apoi vikingilor.

Luptele dintre religii au dăunat mult lumii, Franței și desigur și orașului Tours.

Primul război mondial aduce in Tours 25 de mii de soldați americani, fabrici textile de uniforme militare, un mare spital militar și o conducere militarizată a orașului.

In al doilea război mondial, orașul a fost distrus de nemți, aproape în totalitate.

DSC01497DSC01501După război, primarul orașului, arhitect de meserie, a salvat vechiul oraș, care a fost rehabilitat și care azi arată ca în secolele XVII – XVIII. Pentru asta merită să vii în orașul Tours. Să vezi străduțele cu case vechi înoite, cu caldarâmul din bolovani de râu, cu carciumi, restaurante și terase în lungul străzilor, sumedenia de turiști sau studenți care mișună prin străzile vechi.

Acest proiect de salvare a centrului vechi în forma ei istorică, a inspirat „legea Malraux” de salvgardare a centrelor orășenești istorice.

Sigur că ar fi fost și altele de văzut în Tours, dar timpul presează. Continuăm spre Angers.

5.4 – Angers – Oraș în vestul Franței, 300 km. de Paris, este așezat pe fluviul Maine, care de fapt este continuarea Loirei, după ce primește încă doi afluenți din spre nord.

DSC01508DSC01509Orașul este amintit din secolul III, iar în secolul XIII este construit castelul dinastiei Plantagenet, de care eu n-am auzit, nu eram chiar așa bun la istorie, dar pe care n-am să-l uit, mai ales după ce zidurile și turnurile lui, m-au impresionat cu dimensiunile lor.

Am vizitat castelul și muzeul pe care îl adăpostește. Piesa de rezistență a muzeului este o tapiserie intitulată „Apocalipsa dupa Sf. Ioan”(cred că am tradus bine).

Este cea mai mare tapiserie din lume, cu o lungime de 140 de metri. Este prezentată într-o sală întunecată, tapiseria fiind iluminată din față. Este interesantă, trebuie însă să cunoști povestea apocalipsei, altfel nu înțelegi nimic. M-am uitat la câteva cadre, am apreciat munca depusă, dar n-am prea înțeles nimic.

DSC01511DSC01512Am urcat pe zidurile cetății și am privit de sus orașul îngrijit, fluviul Maine și podurile ei.

Am trecut pe principalele bulevarde, un oraș modern, cu multe clădiri în stil Art Nouveau și Art Deco, ca Noile Galerii, Hotelul Continental sau Casa Albastră.

Toate le-am văzut din fuga mașinii și ne-am grăbit spre Nantes.

5.5 – Nantes – Al mare oraș pe care l-am văzut „din mers”. Este la 50 de km. de Atlantic și are 800 de mii de locuitori. Să-l vizitezi, ai nevoie de săptămâni.

DSC01523DSC01519Așa că ne-am rezumat la o traversare a orașului, cu oprire în centrul ei, am vizitat catedrala, am văzut pe din afară castelul ducilor de Bretagne, statuia Annei de Bretagne, care a fost regină cândva (soție a doi regi) și ne-am continuat drumul spre Atlantic.

5.6 –  Rennes – St. Malo – Dinan – Rennes, alt oraș mare al Franței, cu peste două sute de mii de locuitori, pe care îl vizităm doar superficial, pentrucă nu umblăm după orașe moderne, ci căutăm orașe mici, vechi, Franța de demult.

DSC01551DSC01553In Rennes vedem Palatul de Comerț, o clădire de la începutul secolului trecut,  apoi vedem Teatrul de Operă, o clădire destul de nouă, probabil după 1950, de formă cilindrică, interesantă, dar destul de cuminte. Desigur era închisă așa că am rămas cu imaginea exterioară.

DSC01548DSC01549Apoi am văzut spitalul impresionant, alte câteva clădiri dela începutul secolului trecut în stil Art Nouveau, și un complex comercial modern, lângă gara centrală.

Reținem repede camere la un hotel IBIS și apoi pornim spre nord vest vreo 80 de km., să vedem și să luăm masa la St-Malo, stațiune la Atlantic, oraș de 50 de mii de locuitori, înconjurat cu ziduri medievale, cu insulițe în jur, pe care se află foste cetăți de apărare.

DSC01524DSC01525Ajungem la ora mesei. Restaurantele se calcă în picioare, la fel și turiștii, deși încă nu-i vârf de sezon. În iulie populația poate depăși două sute de mii cu adausul de turiști.

Restaurantele sunt toate la fel, adică se consideră de lux și prețurile sunt pe măsură. Am înțeles repede că un prânz fără 50 €/persoană nu se găsește.

După mâncare, facem o plimbare prin orașul vechi de sute de ani, am urcat pe zidurile de apărare ale orașului, am privit turiștii, în majoritate tineri, mașini sport, atmosferă de Saint Tropez sau Monte Carlo.

După vreo două ore, plecăm spre Dinan, ultima și cea mai frumoasă vizită a zilei.

DSC01538DSC01544Dinan, este un oraș vechi de poate un mileniu, desigur înconjurat de ziduri de apărare. Este așezat pe un versant de deal, de unde privește spre râul Rance, care se află la vreo 50 -70 metri mai jos, unde există un port, dela care se ajunge în oraș pe niște străduțe inguste, vechi de sute de ani.

Orașul are cca. zece mii de locuitori, care se încăpățânează să mențină în înteriorul zidurilor, aceleași case, unele datând din secolul XIII.

???????????????????????????????DSC01535Este uluitor, cum aceste case stau în picioare. Cu ce cheltuială sunt intreținute și mă întreb dacă sunt dotate cu confortul minim necesar și cum s-au rezolvat efectiv aceste probleme tehnice. Mă gândesc la apă și canalizare în primul rând.

Am circulat pe străzile vechi, am admirat zecile de case din lemn și piatră, care par gata să cadă, dar care nu cad și nici nu vor cădea. Sunt bine „legate” și se vede că sunt intreținute periodic.

DSC01532DSC01533Sunt de vizitat și Turnul orologiului și Bazilica St. Saviour.

Cu aceste ultime imagini, ne-am întors la Rennes, la hotelul nostru IBIS, cu mini camerele lui, dar cu prețuri destul de măricele. Dar așa-i în Franța. Nu-i nici China, nici India. Dar sunt altele care atrag, nu în ultimul rând tocmai vechimea unor orășele mici care se încăpățânează să rămână mici.