1. – Scoția și scoțienii

Dacă întrebi omul de pe stradă, să-ți povestească ceva despre Scoția și scoțieni, o să-și ducă aminte de fustanele, de whiskey, de cimpoi și de zgârcenie. Si dacă e iubitor de fotbal îți va spune de Glasgow Rangers și Celtic Glasgow.

Dar Scoția este ceva mai mult de atât. Este o țară cu un teritoriu de 78 mii kmp., cu o populație de peste cinci milioane, care trăiește pe aproape 800 de insule, în nord vestul Angliei.

Grupul de insule aflat in vestul Europei și despărțit de aceasta prin Canalul Mânecii, este locuit de patru popoare, care dealungul istoriei și-au construit fiecare câte o patrie, un fel de a fi, un fel de a trăi, cu obiceiurile lor, cu regii lor, cu religiile lor. Dar pentrucă alții în jurul lor nu prea erau, prin natura lucrurilor, legăturile lor externe, sute de ani, erau între ei. Adică ei trăiau ca într-o familie, englezi, scoțieni, walesi și irlandezi. Si tot prin natura lucrurilor, pentrucă regatul Angliei a fost în totdeauna mai mare și mai tare, a și dominat în totdeauna celelalte popoare ale familiei lor britanice.

Istoria a demonstrat că 150 de ani î.e.n., Anglia a fost ocupată de romani. Zidul lui Hadrian a cărui rămășițe le-am văzut și eu lângă Newcastle, sunt mărturie. In ce problemă istoricii nu se înțeleg încă, este dacă Hadrian a ridicat zidul ca să apere imperiul de sălbatici (de scoțieni), sau pur și simplu ca să-și arate puterea și măreția.

După căderea Imperiului Roman, în toată Europa s-au format organizări statale sub sceptrul unor regi locali. Așa și în insulele britanice.

Regatul Scoției a rezistat ca stat independent alături de Anglia până prin secolulXIII. Dar Anglia era prea puternică, prea mare ca să suporte alături un regat care să fie independent. Irlanda și Wales au fost înghițite pur și simplu, iar cu Scoția a început un fel de hârâială și șicanare. Incursiuni deale Englezilor în Scoția, incursiuni Scoțiene în Anglia, cu sau fără ajutor dela alții (ca de exemlpu Franța).

In 1502 se semnează un Tratat de Pace Perpetuă, care se parafează printr-o nuntă regală. Tratatul este călcat după zece ani. In 1603, un scoțian devine rege al Angliei. Nici asta nu ajută. Englezii vor să stăpânească, scoțienii în schimb, au mândria lor națională.

In 1707 se semnează Tratatul de Uniune, prin care se formează Regatul Unit al Marii Britanii, Scoția fiind parte egală în regat, dar Londra e capitala Regatului Unit.

Cu toată uniunea, Scoția și-a păstrat un sistem legal independent de Anglia, Irlanda de Nord și Wales, instituțiile educaționale și religioase, cu ajutorul cărora au avut grijă  să-și conserve cultura și identitatea națională.

De fapt, în treacăt fie zis, toată această luptă pentru tron, pentru coroană, este de fapt o luptă fără de care poporul Scoțian poate foarte bine să-și vadă de viața ei, ca de altfel orice popor. Dar fără popor, cum ar putea să se războiască regii? Ce rost ar avea?

In secolele XVIII – XX, Scoția se desvoltă alături de Anglia, apare capitalismul, industrializarea, clasa muncitoare. Glasgow al doilea oraș al imperiului, ajunge unul din cele mai industrializate orașe din lume. Uzinele constructoare de nave din metal, se fabrică la Glasgow pentru toată lumea. Universitățile fabrică oameni de știință și intelectuali care rămân în istorie: Maxwell, Watt, Walter Scott, Arthur Conan Doyle. Se înființează Partidul Laburist Scoțian paralel cu cel din Anglia.

Scoția contează. Nu mai poate fi ascunsă sub fustele reginei. Parlamentul dela Edinburgh vrea să conducă destinele țării. Din 1999, o sumă de atribuții legate de politica și organizarea internă, au trecut din parlamentul dela Londra în sarcina Parlamentului Scoțian.

Din 2011, la putere este Partidul Național Scoțian, care organizează pentru 18 Septembrie 2014, referendum pentru independență.

Edimburgh este capitala, dar cel mai mare oraș este Glasgow. Aici este concentrată puterea economică a Scoției. Edimburgh, al doilea oraș, apoi Aberdeen.

Scoțienii, sunt un popor simpatic, în majoritate roșcați cu pistrui, muncitori, cărora le place să petreacă. Nu știu dacă ei au inventat whiskeyul, dar este sigur că ei știu să facă un whiskey foarte bun. După mine mult mai plăcut la gust decât cel irlandez sau canadian.

Costumul tradițional cu fustanelă, ciorapi treisfert, bocanci și gentuță de piele, este și el arhicunoscut, dar ce nu știți, cât de scump e așa un costum.

La fel de renumit este și cimpoiul scoțienilor, instrument muzical folosit și la nunți și în loc de fanfară militară.

Nu putem încheia această trecere în revistă, fără să amintim de renumitele povești și bancuri despre zgârcenia scoțienilor. Poate că nu totul este adevărat, dar nu iese fum fără foc.