DSC_0023 Roma – capitala și mândria Italiei. 

Dacă aș începe să fac istoria Romei, cred că ar trebui să scriu câteva zeci de pagini și nu-i văd rostul. Oricine, cine a învățat mai mult de șapte clase primare, chiar dacă a fost cel mai mare chiulangiu din școală, cunoaște istoria Romei și a  Imperiului Roman, suficient ca să nu aibă nevoie de explicațiile mele. Toată lumea știe povestea cu lupoaica și cei doi gemeni Romulus și Remus. Toată lumea știe că dela ei a început istoria Romei și nu numai a Romei.

Așa că voi aminti doar că Roma există de cănd lumea, că aste așezat pe malurile fluviului Tibru, că are o populație de cca. trei milioane de locuitori, că este capitala  Italiei și a lumii creștine (în interiorul Romei aflându-se Vaticanul).

Roma este poate cel mai important centru turistic mondial, datorită nenumăratelor vestigii istorice existente în Roma și care spun câte ceva și pentru istoria oricui de pe fața pământului, sau mai precis pentru istoria oricui din Europa și din lumea creștină.

Am vizitat Roma de mai multe ori. Prima dată în 1975 ca turist din România Socialistă. Veneam de la Pisa pe actuala E80 sau SS1 într-o Dacia 1300 și la cca. 30 de km. de intrarea în Roma, am intrat pe un drum lăturalnic cu intenția de a rămâne peste noapte în afara Romei. Deodată, privirea îmi întâlnește după câțiva copaci o altă mașină cu număr românesc, care era condusă de cine credeți? De fostul meu profesor de matematică din liceu și mai apoi, asistent la facultate. Din păcate azi nu mai este. Era un bonom, cu vorbe de duh, dar o gândire foarte… matematică. El venea din spre Roma și mergea spre nord. După ce ne-am bucurat de întâlnire, după ce ne-am povestit peripețiile drumului parcurs, am hotărât să ne culcăm. Poliția italiană patrula pe șosele, să surprindă turiștii, de regulă din țările socialiste, care din lipsă de bani, dormeau prin parcări în mașini. Si noi pregăteam să dormim în mașină și fostul meu profesor îmi spune: „Dacă vine poliția și te întreabă de mine, să nu cumva să-ți scape că sunt profesor universitar. Aștia mă bagă la balamuc”. N-a venit poliția, dar nici n-am dormit foarte bine.

Dimineața, după ce am mâncat ceva „din brișcă”, ne-am despărțit. După o oră ne aflam în Piața St. Pietro și căutam cu disperare o toaletă. Probabil din cauza amestecului de roșii și lapte dela micul dejun din pădurice. Nu știam o boabă italiană. Incercam în germană, în maghiară (nu știu dece nu în românește), lumea se dădea la o parte ridicând din umeri. Si mai disperat mă apropii de un vânzător de înghețată, nici ăsta nu înțelege ce vreau. Mă pun pe vine să-i arăt poziția „de lucru” și scot sunete specifice, la care îi cade fisa omului și spune: „aaa! Toilette? Ci”. Adică „ aaa! O toaletă? Acolo”. Si-mi arată o ușă. Așa am învățat că în Italia, limba română te ajută mai mult decât orice altă limbă. M-a costat 20 de lire italiene. Era 1975.

DSC_0014DSC_0004Piața St. Pietro este obligatoriu de văzut pentru oricine. Piața Sfântului Petru și Bazilica, fac parte din Vatican, care este un stat de sine stătător. Bazilica în interior, este probabil cea mai mare și cea mai bogat ornamentată bicerică catolică, cu statui splendide ale diferiților Papi, din marmoră la scara doi la unu, cu altarul principal și altare mai mici de jur împrejur, cripte și cavouri ale papilor, tezaurul Vaticanului.In față o mare platformă la intrare, cu trepte continuată cu piața încadrată de coloane, în care de adună cîte o sută de mii de credincioși să primească binecuvântarea papală. Atenție la îmbrăcăminte, mai ales femeile și fetele. Trebuie să fie cuviincioase, altfel nu se poate intra.

Vatican 93 2101-0124_IMG_2101-0129_IMGMuzeul Vaticanului, este și el printre cele mai renumite și bogate din lume. Dealungul anilor, am vizitat muzeul de trei ori, dar au fost cel puțin alte trei cazuri când am vrut să-l vizitez și din cauza abundenței de solicitanți a trebuit să renunț. Este de luat în seamă faptul că au prioritate grupurile organizate prin agenții turistice, apoi cei ce și-au procurat bilete în avans on line și abia apoi, cei care stau cîte o zi întreagă în soarele Romei la coadă la casele de bilete, in câte 6-8 rânduri de peste un kilometru. Dar muzeul trebuie văzut. Dacă nu pentru altceva, pentru camera Rafael și Capela Sixtină. Dar nu numai pentru astea. Muzeul conține atâtea valori inestimabile de artă, cultură și știință (da,da! și știință), că este imposibil de a le aminti pe toate.

101-0128_IMG_2101-0122_IMG_2Dacă ai văzut Vaticanul și muzeul lui, poți spune că ai fost la Roma, deși dacă ne referim numai centrul istoric al orașului, acesta înseamnă mult mai mult. In acest centru istoric, care este relativ redus ca dimensiuni, sunt 300 de hoteluri, 300 de pensiuni, 200 de palate, 900 de biserici, opt dintre marile parcuri ale Romei, clădiri guvernamentale, vestigii istorice antice, muzeie, monumente, statui și câte și mai câte.

Orașul istoric, a fost înconjurat pe vremuri cu ziduri de apărare, care în mare măsură sunt și azi în picioare. In interiorul acestor ziduri, sunt majoritatea obiectivelor turistice importante. Mi-e greu să le înșir pe toate, pentrucă sunt prea multe. Dar dacă deja ați văzut Vaticanul și Piața Sfântului Petru, vă propun să continuați să vizitați diferitele obiective turistice, mergând pe jos. Asta pentrucă obiectivele sunt relativ apropiate și în plus, fiecare clădire pe lângă care treci, este aparte și are ceva deosebit. Sigur, nici nu poate fi vorba de a face asta într-o singură zi, dar în 4-5 zile pot fi văzute cele mai relevante obiective. Pentru asta, aveți nevoie de un hotel. Numai în centrul istoric, sunt 600 de hoteluri și pensiuni. Partea proastă, este că hotelurile bune din centru sunt scumpe, iar cele de preț mediu sunt proaste. Ieftine, nu prea sunt decât în afara șoselei de centură, a cărei rază este de cca. 20 de km. Ultima dată am stat într-un hotel numit Arcadia, 17 stații de metro plus cinci de autobus, dela Gara Termini. Hotelul 70 €/noapte și trei ore dus – întors din oraș. Față de 100 – 120 €/noapte la un hotel de aceiași calitate în centru, la 10-15 minute pe jos de obiectivele importante. Fiecare își face calculele. Dar să continuăm de unde am rămas: Piața Sfântu Petru.

DSC_0015DSC_0016Plecând din Piață spre est, 500 de metri, ajungem la Castelul Sant Angelo, structură impresionantă, rotundă, pe malul fluviului Tibru. A fost conceput ca mausoleu pentru Împăratul Hadrian, apoi transformat în castel de către papi. Este o construcție din rocă vulcanică de 20 metri înălțime și un diametru de 64 de metri, care stă pe un soclu înalt de 10-15 metri dreptunghiular cu latura de vreo 85 de metri, îmbrăcat în marmoră. In interior sunt mormintele câtorva împărați romani. Palatul este legat de Vatican, printr-un coridor odată secret, despre care citim în romanul lui Dan Brown „Ingeri și Demoni”.

DSC_0019La nici 500 de metri sud-est, dai de Piața Navona. Aceasta a fost construită pe locația stadionului lui Domițian din secolul I î.e.n., și urmărește forma interiorului acestuia. Locul în ultimele 5-6 secole a devenit un fel de centru al centrului, cu trei fântâni arteziene, un obelisc în cel de mijloc, palate și biserici de jur împrejur. Azi, piața Navona, înseamnă în plus zeci de restaurante, cu mese ce se întind până aproape de fântânile arteziene, unde turiști și localnici, stau la mese cu câte o pizza sau spaghetti și o sticluță de 500 grame de vin sau o bere, iar alții, mai ales tineret, stau pe borduri și urmăresc producțiile artiștilor ambulanți de tot felul.

200 de metri est se află Pantheonul, clădire concepută ca templul unor zeități dinaintea creștinismului, a fost ulterior transformată în biserică creștină. Se spune că arhitectul a fost tot Apolodor din Damasc. Este clădirea cea mai veche și cea mai bine conservată din Roma.

101-0121_IMG_2DSC_0071Incă 500 de metri est, este vestita Fontana di Trevi. Este probabil cea mai renumită fântână arteziană și eu îndrăznesc să spun că și cea mai elegantă. Este capătul unui apeduct  de 20 de km., construit în secolul I î.e.n., pentru alimentarea cu apă a fântânilor din centrul Romei. Construcția în forma ei de azi, datează din secolul XVIII. Este situată în micuța piață Trevi și este un loc plin de turiști, ziua și noaptea, atât piața cât și străduțele înguste din jur, pline de restaurante mai mici sau mai mari.

Pe oricare dintre străduțe dacă te întorci spre vest, după nici 200 de metri ajungi în Via del Corso, zonă comercială scumpă șe elegantă.

DSC_0070DSC_0028DSC_0036Cotind spre Nord pe Via del Corso, ajungeți în Piața del Popolo, locul execuțiilor din evul mediu, iar spre sud, se ajunge la Monumentul lui Victor Emmanuel în Piața Veneția, construcție din marmoră, ridicată în cinstea unificatorului Italiei în 1911, cu aportul a mai multor sculprori. Construcția este imensă și văzând-o prima dată, venind de pe Via del Corso am fost cu adevărat impresionat. I se spune și „Altarul Patriei”.

De pe Monumentul lui Victor Emmanuel, se vede în dreapta Forul lui Traian, inclusiv Columna lui Traian și mai spre est, este gara centrală a Romei, Termini.

In sud de monument, în lungul arterei numite Via Dei Fori Imperiali, sunt toate celelalte vestigii renumite ale Romei, Circus Maximus, Arcul lui Constantin, Forumul Roman și nu în ultimul rânnd Coliseul.

DSC_0043DSC_0037Fiecare din aceste obiective, sunt considerate adevărate comori, valoarea lor fiind dată atât de vechimea lor, cât și de semnificația lor pentru istoria civilizației. Parțial teritoriul este îngrădit, de fiecare dată alte spații, funcție de ce s-a descoperit pe parcurs sau ce s-a reconstituit.

DSC_0049DSC_0047 Zona este în proces de săpături arheologice și reconstrucție, încă din secolul trecut și dă impresia că nu vor fi terminate niciodată. Dar poate că mă înșel. Pentrucă mereu se sapă și mereu se recondiționează ceva, mereu este ceva nou de văzut.

Oricum faceți, va trebui să reveniți în zona Piazza del Popolo, ca să vizitați Villa Borghese muzeul și parcul aferent. Aceasta, mai ales dacă vreți să vă odihniți, după o zi de alergătură prin Roma, unde căldura poate fi uneori insuportabilă și o sticlă de o jumătate de litru de apă rece, costă 5€.

DSC_0059DSC_0060La o stație de metro spre sud de Piazza del Popolo, este Piazza di Spagna, deasemeni loc renumit al Romei. Treptele din Piața Spaniei, în număr de 135, construcție de asemeni renumită din secolul XVIII, duc din piață, dela o fântână arteziană și ea veche, din secolul XVII, până la biserica Trinita dei Monti. In zonă, sunt câteva clădiri și palate, care apar în toate manualele de arhitectură. Deasemeni treptele au devenit faimoase, după filmul „Vacanță la Roma” cu Audrey Hepburn și Gregory Peck.

Treptele și piața, sunt des folosite pentru diferite manifestari și evenimente artistice și în general, ele sunt permanent pline de tineret, artiști ambulanți, comercianți ambulanți, turiști și gură-cască, „meseriași” arși de soare, vorbitori sau nu de limbă română.

DSC_0066DSC_0065Oarecum în afara centrului, cartierul EUR construit pentru Expoziția Universală Roma 1942, construit de Musolini, în afara cartierului însuși care este unul modern, are două obiective mai interesante, dintre care unul este închis publicului deocamdată, este vorba de „Coliseul Patrat” uncomplex comercial mai deosebit și Biserica Apostolilor Petru și Pavel, construit pe un deal artificial în prima jumătate a secolului XX.

Cred că am reușit să schițez un traseu minimal, pentru o primă cunoștință cu Roma. Sigur, puteți vizita câteva zeci din cele 900 de biserici ale Romei, dar am îndoieli că după  Bazilica Sfântu Petru, vă va mai atrage atenția vreo biserică.

Dacă vă interesează, lângă Villa Borghese este o Grădină Zoologică. Un Museu Zoologic. Sunt cu zecile muzeie cu diferite teme, de artă mai veche sau nai nouă, totul depinde de interes, de bani și timpul disponibil.Nu uitați însă că în Roma este foarte cald în iulie și august. Dar este și perioada cu cei mai mulți turiști și pelerini.Apă rece se vinde la toate colțurile. Bani să ai. In rest nu mai ai nevoie decât de picioare.