DSC_4486 Croația – Coasta de nord vest a Adriaticii.

Tară relativ mică, relativ nouă, formată după dezmembrarea fostei Jugoslavii, Croația face parte din țările peninsulei balcanice care au avut în mare, același traseu dealungul istoriei ultimelor două milenii. Adică dominația grecilor, apoi ocupația imperiului roman, ocupația otomană, dominația imperiului austro- ungar, primul război mondial, un pic de independență, al doilea război mondial cu ocupație fascist italiană, încorporarea în Jugoslavia lui Tito, independența în 1991 și în sfârșit apropierea de Uniunea Europeană, al cărui al 28-lea membru devine la 1iulie 2013.

Croația are un teritoriu de peste 50 de mii de kmp. și o populație de 4.3 milioane de locuitori. Limba vorbită este croată, moneda se numește „kuna sau HRK”. Cursul de schimb azi este de 1€=7.65 HRK.

Relieful țării este mai degrabă muntos, cu înălțimi de până la 1200 de metri și mai ales în zona de coastă. Foarte multe păduri și o climă mult influențată de apropierea coastelor Adriaticii.

Capitala este Zagreb, în care am fost dar n-aș spune că l-am vizitat, alte orașe importante sunt Split, Rijeka, Zadar, Pula și Dubrovnik. De Dubrovnik am auzit încă pe vremea Jugoslaviei, ca fiind un rai al turiștilor, dar nu este singurul.

Croația nu a fost una din destinațiile mele turistice, decât după ce un prieten din Timișoara și el turist cu vechi state de serviciu în domeniu, mi-a scris că a fost în Croația și cât de mult i-a plăcut. Ca urmare am început să mă documentez și să-mi pregătesc excursia. Ne-am hotărât pentru o excursie de o săptămână. Am închiriat un apartament într-o vilă la Opatia prin internet, cu numai 35€/noapte, o mașină Opel Astra care să o ridicăm la aeroportul din Rijeka și bilete de avion Tel Aviv – Rijeka și înapoi.

Rijeka are un aeroport mic, dar are tot ce-i trebuie pentru a satisface necesitățile turiștilor care vin și pleacă de aici. Aeroportul se află la 17 km. de oraș, pe insula Krk, legată de continent prin două poduri în prelungire. Nu are decât o singură pistă, o aerogară mică, fără burdufuri, cu o mică sală de așteptare, cu un mic bufet și vreo trei birouri de închirieri mașini.

Aici am observat pentru prima dată, faptul că este deosebire între aeroporturi. Aici, nu știu dacă se întâmplă să se întâlnească mai multe curse deodată. Cred că nici loc n-ar fi pentru ele. Când a sosit avionul nostru, au coborât 150-200 de israelieni, turiști care au mai văzut la viața lor câteva zeci de aeroporturi, nerăbdători, obraznici, gălăgioși, pretențioși și dau peste un personal de deservire a aeroportului educat în spirit comunist, adică „funcționarul e dumnezeu”, iar polițistul e șeful lui. Cuvântul de ordine este: Timpul trece, salariul merge. Rezultatul, este un dezastru. Dar după două ore de așteprări, în sfârșit părăsim parcarea aeroportului și ne îndreptăm spre Rijeka și de aici la Opatia, care a fost printre primele stațiuni de pe coastă încă în secolul XIX, stațiuni care s-au extins atât spre nord cuprinzând peninsula Istria, iar spre sud până la Dubrovnik, inclusiv sutele de insule aflate dealungul coastei.

Deși are câteva hoteluri cu mai multe etaje construite în secolul trecut, precum și altele mai noi în special în apropierea coastei, Opatia este o localitate turistică în special  compusă din case și vile, construite în ultimul secol, fără un plan de sistematizare, foarte dezordonat și denivelat, asta pentrucă uscatul, imediat dela mare, începe brusc să urce. Practic, în afara unei șosele care urmărește faleza, în rest toate străzile, fie că sunt în apropierea falezei, fie că sunt la distanță, ele sunt în pantă cu înclinări foarte surprinzătoare. Deasemeni străzile sunt înguste, uneori sub patru metri, astfel că trecerea a două mașini, una pe lângă alta, se transformă într-un proiect. Dar casele și vilele sunt frumoase, foarte bine îngrijite, ca de altfel întregul litoral. Se vede de cât colo că localnicii trăiesc din turism și au grijă să ofere cât mai mult clienților. În fiecare casă sau vilă, există cel puțin un apartament de închiriat publicat pe internet, sau prin agenți.

DSC_4608DSC_4613Plaja este de asemeni îngrijită, sunt posibilități multiple de distracție, începând dela discoteci, până la cluburi pretențioase, excursii cu vaporul spre diferite alte stațiuni sau insulele din jur, excursii cu autobuze în interiorul țării spre diferite obiective, sau pur și simplu plajă (când pe față, când pe spate) și odihnă în aer curat, nepoluat.

In timpul acestei săptămâni, pentrucă aveam o mașină, am făcut mai multe escapade în alte localități și chiar alte țări, ca Slovenia la Postojnaia, sau Triest în Italia. Dar am vizitat și partea de nord vest a Croației, începând cu peninsula Istria și continuând cu coasta Adriaticii până la Zadar, iar mai apoi lacurile dela Plitvice.

Am pornit spre Istria într-o dimineață devreme, pentrucă ne-am planificat un drum destul de lung, 230 km., pe șosele întortochiate și înguste, cu urcușuri și coborâșuri.

Pentru prima parte, am făcut 82 de km., dela Opatia la Porec (se citește Poreț), drum care urcă destul de brusc și cu multe curbe, dela cota zero la 600 de merti. Dar drumul este foarte frumos, numai pădure și stânci, izvoare, ici colo ferme sau case, chiar mici sate. De fapt am traversat dela est la vest întreaga peninsulă Istria.

Porec, este un orășel pe coasta de vest, care există de două milenii. A suportat ocupație greacă, turcă, italiană, germană și jugoslavă. Azi, este o destinație turistică foarte căutată, cu 17,000 de locuitori, cu străduțe înguste, clădiri vechi, parcă ar fi un oraș jucărie. Este construit în jurul unui port, apărat de o insulă din spre vest.

DSC_4487DSC_4489Pe o faleză lungă, unde probabil ancorează iahturi și bărci, ajungi în orașul vechi, care păstrează încă structura vechiului castru roman. Clădirile vechi, sunt în parte renovate, în parte în renovare. Mici restaurante, buticuri, cafenele, totul pentru turiști.

DSC_4497DSC_4492Bazilica Eufrasieva, este cel mai important obiectiv istoric al orașului, construită încă în secolul VI și reconstruită la sfârșitul secolului trecut. Am intrat în interior, mică dar renovată, intreținută și funcțională. Si aici ca peste tot, mă lovesc de aceiași problemă, valabilă pentru toate țările socialiste: clădiri istorice, saucu valoare arhitectonică dar în paragină din lipsă de bani, insă bisericile sunt renovate sau noi.

DSC_4490DSC_4491Străzile sunt înguste, pe jos dale de piatră, odată probabil circulate cu măgari, sau călare. Dacă privești în jur cu atenție, descoperi urmele celor 500 de ani de dominație venețiană, în arhitectura câtorva palate care au reușit să se salveze de distrugerile succesive prin care a trecut orășelul. Orășel mic, romantic, numai bun de concediu în liniște.

Ne continuăm drumul spre sud, 60 de km. până la orașul Pula, cea mai mare localitate din peninsulă, cu 56,000 de locuitori, renumită stațiune pe coasta Adriaticii, centru turistic cunoscut pentru vestigiile istorice care au supraviețuit multiplelor războaie.

DSC_4484DSC_4483Ne-am plimbat și noi prin centrul vechiului oraș, am vizitat vechiul amfiteatru roman care s-a păstrat surprinzător de bine din secolul I când a fost construit, astfel că și azi este folosit ca loc de desfășurare a festivalurilor filmului în fiecare vară, și care atrage un numeros public, turiști, dar și multe celebrități din lumea filmului.

DSC_4482Am admirat Arcul familiei Sergi din piața centrală, ridicat în secolul I î.e.n., în cinstea celor trei frați ai puternicei familii, al cărui nume dăinuie astfel peste veacuri.

Un templu roman, două, trei biserici rămase din evul mediu. Un muzeu arheologic, unul de istorie, sunt doar câteva dintre obiectivele care atrag pe turiști. Dar mai presus de orice, Pula atrage prin clima blândă, plajele bine amenajate și posibilitățile de distracție în perioada sezonului de la începutul lui mai, până la sfârșitul lui septembrie.

DSC_4481Inapoi la Opatia, 90 de km. în lungul coastei, un drum îngust, întortochiat, dar splendid, cu coasta înaltă în stânga și marea cu insulele, în dreapta.

A doua zi, am continuat spre sud în lungul coastei pe șoseaua nr. 8 până la Zadar. Aceiași șosea îngustă, cu muntele în stânga, marea cu insule înșirate în dreapta, priveliște splendidă, dar plictisitoare dela un moment dat. Totuși este un drum de 235 km.

Zadar, oraș cu 75,000 de locuitori, plasat tot pe coastă, beneficiază de un port natural bine apărat de insulele din față și poate că din acest motiv, s-a înființat aici orașul încă din antichitate. Urmele arheologice, indică un grad ridicat de urbanizare încă din secolul I î.e.n., când romanii au invadat regiunea.

Orașul Zadar, încă din acele vremuri a fost proiectat cu un sistem rectangular de străzi, cu un forum, cu terme, cu canalizare și sistem de alimentare cu apă potabilă. După căderea Imperiului Roman, a urmat invazia hunilor, apoi ostrogoții, apoi un cutremur, apoi Imperiul Bizantin, Regatul Croat, ocupație Venețiană, amenințare otomană în secolele XVI – XVII.

Orașul se fortifică, crește, se construiesc palate noi și biserici. Cultura și artele înfloresc, paralel cu loviturile epidemiilor și amenințarea invaziei turcești. După căderea Veneției, Zadar trece sub stăpânire italiană, apoi austro-ungară și tot restul până la independență.

DSC_4535DSC_4527Cam multă istorie, dar asta e. Am vizitat în special orașul vechi. În partea vestică, se mai văd urmele de ziduri ale orașului. Alături de vechiul oraș roman, s-a desvoltat un oraș medieval, cu palate, cu bazilici și promenade, vechile porți au fost și ele încorporate în noile construcții ca Poarta Continentului, sau vechiul apeduct. Dar majoritatea au fost distruse în bombardamentele celui de al doilea război mondial.

DSC_4539DSC_4530Ce s-a păstrat și ce s-a refăcut, sunt bisericile.  Astfel St. Donat din secolul IX, cu colecții de obiecte din fier forjat, Catedrala St. Anastasia, sec. XII – XIII, biserica Sf. Ilie, sau biserica Sf. Simeon. Toate aceste biserici arată ca și noi. N-am intrat în toate. Am vizitat Sfântul Donat și Catedrala, ambele foarte îngrijite deși biserica Sf. Donat n-am prea înțeles-o.

DSC_4540DSC_4544Biserica Sf. Maria, sau mica dar cocheta biserică a Maicii Domnului. sunt printre străduțele din centru. Tot aici am văzut întâmplător și o nuntă, la care în față mergea un tânăr cu un steag croat, iar în urmă un alt tânăr cu un steag care mi s-a părut maltez, dar ce importanță are? Important că sunt asemenea obiceiuri, care spun câte ceva despre oameni.

DSC_4533DSC_4531Am vizitat străzile înguste, cu dale de piatră, cu prăvăliile meșterilor aurari, Piața poporului, cu primăria și turnul orologiului, dar și cu multe palate vechi, care își așteaptă rândul la renovare, probabil din motive financiare. Oraș plăcut, mai ales orașul vechi. Are toate calitățile unui oraș turistic important.

Ar fi fost mult mai multe de văzut, dar timpul nu ne-a permis, așa că am pornit spre Plitvicka Jezera, Parc Național la 150 km. nord, foarte căutat de turiști.

DSC_4635DSC_4644Este vorba de un lanț de lacuri și lăculețe, formate pe râul Korana, acesta coborând de la cota 650 până la 500, din lac în lac, ele fiind în număr de 16, separate prin baraje de travertin, mai înalte sau mai puțin, formându-se astfel sute de cascade, sau pur și simplu arteziene, prin care țâșnește apa direct din pereți.

DSC_4651DSC_4668Parcul este foarte îngrijit amenajat, cu cărări, podețe, garduri de apărare, locuri de odihnă, locuri de agrement, tonete, mese, locuri de picnic, plimbări cu vapoare de agrement. Intrarea în parc este 15 €/persoană și este vizitat de un milion două sute de mii pe an.

Este un colț de natură splendid, cu multă vegetație, cu pești, cu sursur de apă, copaci, departe de civilizație și zgomotele ei.

DSC_4671DSC_4674Apa uneori, are o culoare verde ciudată, care nu știu dacă este din cauza unor minerale deosebite, sau din cauza unor micro organisme, sau plante subacvatice.

Cel mai apreciat instrument aici,este aparatul de fotografiat. Dar este extrem de dificil să alegi apoi între sutele de poze. Eu am ales câteva, poate că nu pe cele mai reprezentative, dar am lăsat și pentru alții multe imagini demne de a fi imortalizate.

DSC_4686DSC_4694Adevărul e că n-am prea avut timp în acest parc, așa că ar trebui refăcută această vizită. Să vedem poate cu ocazia vizitei la Zagreb. De aici, Plitvice este la numai 130 km.

Una peste alta, Croația este pentru mine o plăcută surpriză și mă gândesc că trebuie să continui. Mai am de văzut cel puțin Zagrebul, Split și Dubrovnik.