3. Canada de Vest –Munții Stâncoși.

1 001Trebuie să recunosc că titlul de mai sus este mult exagerat. Spun aceasta pentrucă renumiții Rocky Mountains, se întind dela sud la nord pe mai bine de două mii de km. din care jumătate sunt în Statele Unite. Eu am străbătut doar vreo 300 de km., dela Banff la Jasper, dealungul șoselei 93. Adică  am văzut să zicem cam 3000 de kmp. (am văzut, nu i-am umblat), din cei, poate peste un milion de kmp. cât măsoară suprafața acestor munți, în cele două megațări, însumate.

Cum am ajuns dela Cascada Niagara la Calgary, este o altă poveste, pentrucă traseul cuprinde și o vizită la Washington și înapoi, așa că asta va urma într-un alt articol.

Deci după un zbor fără peripeții dela Toronto la Calgary, vreo 3500 de km., am ajuns după prânz și n-am mai intrat în oraș, pentrucă mai aveam și 130 de km. cu mașina până la Banff, renumită stațiune turistică aflată mai la vest, în munți.

3.1. Banff

Pe distanța a 130 de km. dintre Calgary și Banff, n-am întâlnit decât vreo două localități cu câteva zeci de case mici. Nu-i prea mare înghesuiala. In schimb șoseaua „Trans -Canada Hwy.”, șosea fără cusur, urcă mereu, până la vreo 1300 metri.

Probabil în Europa puțină lume a auzit de parcurile dela Banff și Jasper. Dar adevărații iubitori de natură și mai ales canadienii le caută și cele două stațiuni, afară de faptul că sunt costisitoare, sunt și „îndesate” de turiști, mai ales vara.

La sfârșitul secolului XIX, când extinderea de teritorii ocupate de populație a ajuns în zona vestică cunoscută azi sub numele de Alberta și British Columbia, oamenii au dat cu ochii de frumusețea sălbatică a Munților Stâncoși Canadieni, cu zecile de vârfuri de peste trei mii de metri, cu sutele de lacuri , cu miile de torente, pârâuri și râuri populate de pești, zeci de mii de kmp. de păduri, cu animale sălbatice specifice nordului și s-au gândit că ar fi o ideie bună conservarea tuturor acestor frumuseți naturale, în forma lor primară. Astfel s-a ajuns ca azi în Canada conservarea naturii să fie politică de stat și preocuparea principală a canadienilor. Astfel s-au înființat parcurile naționale și se pare că cel din zona Banff, a fost primul din Canada.

Banff 01040Localitatea Banff, are azi în jur de 7,000 de locuitori permanenți, dar vara se ajunge la 30-40 de mii. Numărul turiștilor anual este de cinci milioane. Localitatea este mică, dar are tot ce-i trebuie să fie o bază pentru grupurile de turiști: resorturi, hoteluri, restaurante, cluburi, magazine de unde să se aprovizioneze, sau unde să-și cumpere suveniruri.

Majoritatea turiștilor vin pe șoseaua Trans Canada Hwy. dela Calgary, sau pe calea ferată. De altfel Canadian Pacific Railway, a fost inițiatorul introducerii turismului organizat în zonă, cu trenuri de agrement luxoase, în care turiștii cu bani, stau în fotolii cu pahare de șampanie în mână și admiră piscurile muntoase și verdele sălbatic al pădurilor care defilează prin fața geamurilor. Calea ferată, ca și șoseaua 93, urcă spre nord dealungul văii râului Bow, care adună apele de pe ambii versanți.

045044Banff 03Munții Stâncoși sunt frumoși și din tren și din mașină, dar cine vrea cu adevărat să savureze frumusețea sălbatică a munților, va trebui să-și ia ranița în spinare cu rezerve de alimente, chiar și un cort și s-o ia pe jos, sau cu bicicleta de munte, pe traseele bine amenajate și atent semnalizate, care străbat în lung și în lat cei peste 6,000 de kmp. ai parcului Național Banff, care este doar unul.

Să nu credeți că am ales această ultimă variantă. Pentru asta trebuie să ai timp în primul rând. Dar am stat în Banff o săptămână, de unde am făcut în fiecare zi câte o incursiune spre diferitele puncte de atracție, aflate la distanțe între 0 și 300 de km.

043Desigur, am început cu locurile din jurul Banff-ului, ca de exemplu la lacul Minnewanka, un lac de o culoare și o curățenie splendidă, pe care se fac plimbări cu vaporașul, sau se pescuiește. Lacul este în formă de „S”, cred că peste 20 de km. lungime, dar mai puțin de doi km. lățime. De jur împrejur munți, destul de golași și stâncoși.

Am făcut o vizită și la Sunshine Village, unde sunt pârtiile de schi și snowboard, dar fiind august, n-am văzut mare lucru, afară de munți, curățenie și multă liniște.

La cca. 10 km. sud, se află stația de gondole care te urcă pe Sulphur Mountain la 2400 de metri și de unde se vede splendid întreaga regiune, inclusiv vârful muntelui Assiniboine, care amintește de vestitul Matterhorn din Elveția.

De fapt parcul dela Banff își datorează existența acestei zone sulfuroase, nu atât a muntelui, cât a izvoarelor de apă termală sulfuroasă, pe lângă care s-au construit clădiri ca hotelul de tip castel Banff Springs sau altele.

049Johnson C. 001Altă zi, am plecat spre nord pe șoseaua 93 și după vreo 10 km. am deviat în spre est intrând la Johnston Canyon, o fractură de teren prin care se circulă pe un podeț agățat pe unul din pereții verticali, înalți până la cer, apoi am continuat pe șoseaua 93 încă vreo 20 de km și am deviat spre vest, în Marble Canyon, o altă fractură de teren de vreo 2 km., prin care năvălește un torent asurzitor de apă cristalină, rece ca ghiața. Peste tot podețe, sau poduri, garduri de siguranță, curățenie, într-un cuvânt: mână de gospodar.

3.2. Lake Louise

041Rok. 011După alți 20 de km., ajungem la lacul Louise, splendid, prins între munți la o înălțime de 1,800 de metri. Hotelul imens de pe mal trebuie să aibe câteva sute de camere, iar la parter și etajul întâi, magazine și restaurante. Lacul are cam un km. lungime și ca și alți vizitatori, am crezut că se poate merge de jur împrejur, dar poteca ce pleacă din fața hotelului, este numai pe malul nordic și nu înconjoară lacul. Dar chiar și așa, plimbarea a fost de vis datorită peisajului.

Rok. 001Rok. 003Rok. 009Lacul se află la vest de șoseaua 93, pe când în est vizavi, se află stațiunea de schi, una dintre cele mai complete și renumite din lume, dar care vare este destul de părăsită. Timpul zboară, așa că ziua chiar canadiană se sfârșește, așa că ne-am grăbit spre resortul nostru dela Banff, unde doi oameni, ocupam parterul unei vile foarte elegante din lemn. Si pentrucă în seara precedentă, deși august, a fost destul de frig, am oprit la o stație de benzină (îmi pare singura) și am cumpărat o legătură de lemne pentru șemineu. 10 $ canadieni.

Ziua următoare, ne-am propus să mărim puțin viteza, pentrucă au trecut patru zile și noi abia am ajuns la 50 de km. de baza noastră: Banff. Am plecat dis de dimineața spre nord pe șoseaua 93. Soseaua foarte bună, liniștea aproape ireală, timpul frumos, numai cerul mi s-a părut și aici neprietenos.

Rok. 005Rok. 012Am depășit intersecția spre lacul Louise și continuăm spre nord. Soseaua poartă numele de Icefields Parkway, adică Promenada Câmpurilor de Ghiață. Aceasta pentrucă pe traseu, sunt mulți ghețari, terenul având peste 2000 de metri mai peste tot și cu atât mai mult în munții ce defilează pe lângă noi de ambele părți ale drumului.

Deodată, întâlnim 6-7 mașini oprite pe margine și lumea coborâtă pe șosea, privește în pădure, nu știm dece. Oprim și noi să privim. La vreo 50 de merti între copaci, un grup de elani (sau poate se numesc cerbi?), cred că erau 7-8, de o frumusețe rară. Erau vreo doi, cred eu mai bătrâni, care fără exagerare aveau coroana de coarne ca niște lopeți de peste doi metri deschidere. Așa ceva n-am văzut niciodată nici în filme și cred că numai în Canada sau poate în Siberia se poate vedea. M-am gândit mult după aceia, oare cum trec prin pădure cu coarnele acelea, fără să-și provoace vreun rău.

Am trecut pe lângă mulțime de lacuri, mai mari sau mai mici, care au o culoare de un verde ireal și n-am înțeles dece. Mă gândesc că poate fi din cauza conținutului de diferite minereuri ale solului dar nu am o confirmare de niciunde.

3.3. Athabasca Glacier

Rok. 006Rok. 007Pe la prânz am ajuns la Athabasca Glacier – adică ghețarul Athabasca. Acesta se află în sudul localității Jasper, în apropierea muntelui numit Athabasca. Tot aici se află și cascada Athabasca, la cca. 30 de km. de oraș.

Ghețarul se află în partea vestică a șoselei 93, iar pe partea estică se află parcarea, centrul de vizitare, care e o clădire destul de mare, cu sală de așteptare, cu un shop cu amintiri și suveniruri, cu restaurant, cofetărie, bar, case de bilete și toalete.

Ghețarul, este unul din cele mai mari din lume și este sigur cel mai vizitat din America. Poate că nu este cel mai spectaculos, sau poate că este, dar este cel mai accesibil, fiind la o distanță de câteva minute de plimbare dela șoseaua 93.

Ghețarul are șase kmp. și o grosime de până la 300 de metri a stratului de gheață. Intreg acest colos este în mișcare permanentă. Se deplasează cu 2-3 metri pe an. In ultimii 125 de ani, se zice că s-a deplasat mai bine de 1.5 km., dar a și pierdut jumărare din volumul ei.

0550008Ghiața are sumedenie de crăpături, mai mici sau mai mari, motiv pentru care circulația pe suprafața de ghiață nu este permisă decât în grup organizat, în zone bine determinate, bine cunoscute, sub conducerea unor ghizi autorizați. Turiștii sunt transportați dela centrul de vizitare pe suprafața ghețarului cu autobuze special concepute pentru aceasta, autobuse cu motoare de multe sute de cai putere, conduse de … studente în vacanță.

3.4. Calgary

In ultima zi, am plecat spre Calgary cu gândul să ne facem o imagine despre oraș, înainte de a merge la aeroport. Seara aveam zborul spre Montreal. Un zbor de cinci ore. Dar era cât pe ce să pierdem avionul, dintr-o întâmplare foarte neplăcută.

Am ajuns în Calgary pe la prânz, oraș cu un milion de locuitori, frumos, modern, curat, plăcut, dar nimic să sară în ochi. Poate turnul orașului. Are și acesta un restaurant rotitor în vârf.   Am parcat mașina pe o stradă liniștită din centru, plină de mașini parcate și ne-am grăbit să vedem ce se poate vedea în 3-4 ore. Ne-am învârtit prin centru, am văzut primăria, Olympic Plaza, o catedrală și am nimerit apoi un centru comercial, unde ne-am înpotmolit până la ora 16:30. Am luat-o agale către strada unde am parcat mașina și … n-am mai găsit-o. Adică strada am găsit-o, dar parcă nu o recunoșteam. Nu mai era nici urmă de mașini parcate și mai ales, nici urmă de mașina noastră. Ne învârteam derutați pe stradă, până am observat pe ziduri din loc în loc plăci cu o inscripție pe care am ignorat-o până atunci. Inscripția spunea că parcarea este admisă în această stradă, până la ora 16:45, după care mașinile vor fi ridicate. Deh, localnicii știau. Ce-i de făcut? Nu era nici țipenie pe strada asta. Am ieșit într-un bulevard și m-am adresat primului taximetrist. N-am ajuns la jumătatea frazei mele, că el și știa despre ce e vorba. Este o treabă obișnuită ca străinii de oraș să inghită această gălușcă și ei taximetriștii fac de gardă după ora cu pricina în apropiere. Este o cursă sigură. M-a dus până la terenul unde primăria parchează mașinile ridicate. 25$ cursa, 50$ amenda, 50$ ridicarea și transportul mașinii. Si unde mai pui că eram bucuros că am scăpat teafăr. Vă imaginați, aveam două ore până pleacă avionul spre Montreal, care are legătură imediat spre Europa. Dincolo de aceasta, masina era închiriată. Cred că în dupămasa aceia, eram tare aproape de un infarct. Dar a trecut.

Deci am fost în Canada. Am văzut ceva? Da, am văzut și mi-a plăcut. N-am văzut clădiri încărcate de istorie de sute de ani, sau ruine de mii de ani. Canada nu e Italia, sau Grecia și nici măcar Spania sau Franța. Este lumea nouă. Dar ceiace te uluiește, este natura. Poate fi povestită, fotografiată, filmată, dar nimic nu-ți va provoca sentimente de genul celor trăite într-o zi de colindat prin Rocky Mountains.