Insula Sicilia. Estul insulei.

DSC03282Sicilia este cea mai mare insulă din Mediterana, cu o suprafață de peste 25 de mii de kmp., de o formă triunghiulară. Latura nordică și mai ales nord – estică a insulei este mai înaltă, ajungând la  înălțimi de 1800 și chiar peste 3000 de metri (spre exemplu Etna are 3300 de metri), iar restul insulei, este undeva la o înălțime de 3 – 600 de metri. In orice caz, are foarte puțină câmpie.

Insulă fiind, la Sicilia se poate ajunge cu vaporul de oriunde, dar căile cele mai frecventate sunt cele două aeroporturi internaționale: unul la Palermo și altul la Catania, sau traversând cu vaporul, cei 6-8 km. din „vârful cizmei” italiene, la Messina. Așa am procedat și noi. Traversarea durează cam 20 de minute.

Sicilia este locuită din moși-strămoși, fiind un loc foarte strategic în marea Mediterană. A fost ocupată de greci, romani, arabi, normanzi, francezi, spanioli, până în 1860 când a fost încorporată în statul italian. Intr-un cuvânt, au avut multe necazuri, la care se adaugă și o ciumă care a rămas în istorie și câteva cutremure remarcabile.

Dacă e să ținem însă cont de ce spune istoria locului și nu văd de ce nu, cele mai mari necazuri le-a creiat și le mai creiază încă Siciliei crima organizată. Organizația cunoscută sub numele de Mafia. este mai puternică și mai influentă decât toate legile Italiei. Deși în vremea lui Musolini, acesta a încercat să pună frână crimei organizate, istoria ne arată că  nu a reușit.

Crima organizată s-a desvoltat peste tot în lume și deși este impropriu, lumea îi spune mafia, indiferent unde se află. Se pare că acest nume este valabil numai în Italia de sud și Sicilia.

Sicilia are cinci milioane de locuitori, patru orașe măricele: Palermo, Catania, Siracusa și Messina. În rest, localități mai mici, sau mai mari și principala ocupație a sicilienilor este turismul și serviciile ce decurg din asta. Se mai produc și cereale, fructe, măsline și vin. Dar asta presupune muncă și în căldurile Siciliei …

Solul este foarte fertil, mai ales în zona din apropierea vulcanului Etna, cenușa și lava vulcanică dau o fertilitate deosebită pământului.

Am vizitat Sicilia, fără să acordăm prea mult timp orașelor ei. Orașe sunt peste tot, beton, sticlă, cărămidă și uneori câte un pic de artă și arhitectură. Noi am căutat rămășițe ale istoriei, că sunt în Sicilia și mai ales și-au dat seama de importanța conservării lor, cu timpul acestea devenind focare de atracție a turismului mondial și implicit, surse de venituri nu mici, care înlocuiesc cu succes industria și agricultura care sunt în „cădere liberă” în Sicilia.

Taormina

Dela Messina la Taormina sunt 50 de km. pe malul mării care i-am făcut în mai puțin de o oră, deși circulație era.

DSC03217DSC03243Taormina este o stațiune de vacanță destul de scumpă, care a devenit renumită în secolele trecute, urmare a poveștilor legate de vacanțe „la nivel înalt” al unor nume sonore ca Goethe, Richard Wagner, capete încoronate ca Tarul Nicolae I, Tarul Nicolae II, Tarina Romanova, Regina Victoria a Angliei, artiști și atriste ca Richard Burton, Liz Taylor, Ava Gardner, Romy Schneider, Greta Garbo, chiar Truman Capote sau cancelarul Willy Brandt. Vă închipuiți că muritorii de rând pot auzi doar povești despre petrecerile care au fost (și cred că mai sunt) în Taormina. Dar astea sunt picanterii care alimentează reclama și nu fără succes.

DSC03265DSC03271DSC03276Cert este că localitatea este frumoasă, se află la o altitudine de cca. 250 de metri deasupra nivelului mării și deasupra ei la încă 150 de metri se află castelul „di Monte Tauro” .

Grecii au venit în Sicilia încă în secolul VII î.e.n. Drept mărturie a rămas teatrul grec din acele vremuri, care este încă într-o condiție relativ bună, desigur cu lucrări permanente de intreținere și reconstrucție. In acest amfireatru, se țin spectacole de teatru, de operă, festivaluri cu diferite teme, dar neapărat cu participarea unor artiști de renume mondial, care atrag mereu valuri noi de turiști.

IMG_0558DSC03249De sus din incinta teatrului, se vede splendid întreg golful Taormina, cu plaja care se accesează cu un funicular și nenumăratele vile ascunse între copaci și ziduri, dar care de sus se văd foarte bine și arată foarte bine și elegant.

O plimbare în centrul localității, chiar și în aprilie este o aventură, din cauza mulțimii de turiști, a sutelor de prăvălii care vând de toate, dela amintiri la produse de îmbrăcăminte de bună calitate. Restaurantele și grădinile deschise sunt și ele puncte de atracție, chiar dacă prețurile te fac să ridici cel puțin o sprânceană, dar în definitiv ai fost avizat că nu este un loc ieftin. Acum vă puteți considera și voi avizați.

IMG_0562Am locuit la un hotel destul de bun în Taormina, care ne-a surprins cu o cină festivă de paști, pe care probabil o vom ține minte.

Si pentrucă a venit vorba de hoteluri si restaurante, să știți că hotelurile de două și trei stele nu sunt cine știe ce, deși prețurile sar de 70 €/cameră și noapte. Mâncarea poate fi gustoasă, dar nu este abundența din restaurantele hotelurilor din Argentina, Brazilia, Turcia sau Israel. Dar nici nu se coboară până la nivelul micului dejun al hotelurilor londoneze. Cel mai bine să mănânci în restaurante tip autoservire sau „trattoria”, unde mănâncă multă lume, pentrucă mâncarea este proaspătă și nu foarte scumpă.

Muntele Etna.

DSC03285DSC03282A doua zi, un soare cum se spune că numai în Sicilia este, ne-a permis să vedem dela mare distanță Muntele Etna, ținta escapadei din acea zi, pentrucă nimeni nu vine în Sicilia fără să-și propună o escapadă pe Etna. Etna este cel mai înalt și cel mai activ vulcan din Europa. In medie, erupe odată la trei luni și odată la 150 de ani distruge măcar o localitate. Nu știu cum să spun: am avut norocul să nu asist, sau n-am avut norocul să asist la o erupție pe viu. Dacă vă uitați în internet, sunt clip-uri cu erupții  impresionante, dar eu personal, prefer să le văd pe calculator și nu pe viu. Etna are un crater principal, dar sunt și cca. 400 de cratere secundare pe unde mai țâșnește câte odată fum, foc, bucăți de rocă sau chiar lavă. Erupții mai mari sau mai mici sunt mereu și activitatea vulcanică este monitorizată permanent. Surpriza și teama este locul unde va țâșni data viitoare.

Există o stație de urmărire, care a fost și ea distrusă odată de erupție. Dealungul anilor, au fost mii de erupții, dar istoria a reținut că doar 77 de oameni și-au pierdut viața și asta mai ales datorită surprizei privind locul erupției. Spre exemplu, în 1987 două persoane și-au pierdut viața în urma unei explozii spontane. Lava erupe spontan într-un punct, de regulă într-un crater nou lateral și de regulă nu se întâmplă nimic deosebit, pentrucă este departe de oameni, sau case. Dar se poate întâmpla și cazuri când lava surprinde clădiri, sau  funicularul, sau vreun sat, două. Si s-ar putea sa n-ai noroc. Ultima erupție a avut loc în 2013. N-a făcut ravagii plea mari. Mai mult pentru publicitate. Dar se poate întâmpla și altfel. Omul nu poate controla fenomenul. Il poate urmări și eventual anunța din timp și nici asta cu acuratețe prea mare.

DSC03289IMG_0565Turiști sunt permanent și mulți. Este o șosea care orcă până la 1910 metri la tabăra numita Sapienza, unde este o parcare mare, restaurante, baruri, barăci din lemn cu magazine de amintiri, o stație de funicular care duce turiștii până la cota 2500, iar de aici se urcă cu mașini de teren speciale la cota 2920. Grupuri de turiști, conduși de ghizi localnici, urcă pe jos, prin cenușă și lavă întărită, acoperite sau nu de zăpadă. Dela tabăra Sapienza în sus, în aprilie era frig, vânt și zăpadă, întreruptă din loc în loc de pete negre. Nu știu să spun dacă sunt din cauza primăverii, sau din cauza căldurii subterane, ceiace poate fi foarte posibil, având în vedere fumul ce se zărește pe ici pe colo. Altfel, era frig și turbanul de lână pe care l-am primit împrumut dela un turist indian, mi-a prins bine.

Zăpada însă ține mai bine de o jumătate din an și cele doua resorturi de schi, funcționează din plin cu tot pericolul unei eventuale erupții și atrage permanent sute și mii de sportivi.

După ce am înghețat bine, am coborât la tabăra Sapienza unde am mâncat într-un restaurant decent, nu scump, un prânz italian autentic.

Am coborât dela frigul Etnei, la căldura de pe șoseaua E45, care urmărește coasta de est a insulei, ocolește orașul Catania, portul și aeroportul și intrăm în Siracusa.

Siracusa

Unul din cele mai vechi orașe din lume, Siracusa există din secolul VIII î.e.n. Azi are peste 120 de mii de locuitori, oraș modern și chiar mai viu decât alte orașe italiene.

DSC03308DSC03325DSC03339In treacăt am remarcat imensa structură de beton a sanctuarului „Madonei delle lacrime” care se vede dela mare distanță, am colindat puțin pe malul mării pe frumoasa promenadă cu clădiri ale secolelor trecute, dar care ar cam trebui reînprospătate, am admirat domul și piețele vechi cu fântâni arteziene elegante, decorate așa cum numai italienii știu.

DSC03330DSC03334Multe clădiri frumoase, multă marmoră, statui și ornamente, biserici, palate, vorbesc despre trecutul bogat al acestui oraș.

Dar și aici, ca peste tot în orașele Siciliei, se simte nevoia de muncă de gospodărie, deși poate că nu în centru, nu la clădirile băncilor, nu la biserici, care se pare că nu se neglijează, ci mai către periferie, unde vechile clădiri, care au fost odată frumoase, acum o sută, o sută cincizeci de ani, au nevoie imperioasă de reparații și vopsea. Desigur, este perioadă de criză financiară și Italia se luptă din greu cu criza. Cu cât suntem mai în sudul peninsulei, cu atât efectele crizei se simt mai puternic. Si mai la sud decât Sicilia, nu prea se poate.  Dar asta e altă poveste și nu prea e treaba noastră.

DSC03311DSC03313DSC03310Dar ținta noastră era Parcul Arheologic și asta ca să vedem vechea carieră de piatră exploatată în vremea grecilor și a romanilor, deschiderea numită „urechea lui Dionisos”, o grotă în această carieră cu calități acustice deosebite și teatrul Grec, a cărui activitate s-a reluat în ultimii ani și unde se țin permanent spectacole și festivaluri care atrage mii de turiști. In timpul vizitei noastre, se lucra la construcția scenei, iar în paralel, un grup de artiști, făcea repetiții pentru un viitor spectacol. Așa că era o gălăgie infernală de lovituri de ciocan, difuzoare și alte zgomote ce însoțeau activitățile în curs, dar care păreau foarte normale și nu deranjau pe nimeni, numai pe noi. Siracusa nu ne-a dat pe spate.

Caltagirone si Vila Romană dela Piazza Armerina.

DSC03360DSC03365DSC03367Am părăsit Siracusa și estul Siciliei, îndreptându-ne spre vest, spre interiorul insulei, zonă mai aridă și mai puțin dezvoltată. Am ajuns la Caltagirone, oraș vechi și acesta, renumit prin ceramica fină ce se fabrică aici din antichitate, am admirat iarăși clădirile vechi ale orașului de două, trei secole, dar care au nevoie imperioasă de intreținere. Curiozitatea de bază, o stradă cu 142 de trepte, placate cu ceramică, fiecare treaptă cu alte desene. După încă vreo 18 trepte, se ajunge la una din catedrale, care pare să fie singura clădire nou zugrăvită în oraș.

DSC03368IMG_0581Altfel, orașul are vreo 40 de mii de locuitori, este vechi de cel puțin o mie de ani, a fost cândva cucerit de arabi, a trecut printr-un cutremur în 1693 care a distrus orașul în întregime și tot în întregime a fost reconstruit.

Populația, așa cât am constatat în cele câteva ore, o duce destul de greu, nu sunt foarte bine îmbrăcați, nu par să aibă prea multe resurse și nici nu par să aibă prea multă treabă. Prea multă lume stă pe străzi doar așa, să treacă timpul. Asta se vede.

DSC03378.1DSC03380Dela Caltagirone ne-am dus la Piazza Armerina, 36 de km. ca să vedem o vilă veche romană, descoperită în acest loc, vilă de acum două mii cinci sute de ani.

Vila a existat și a funcționat până în secolul XII când a fost acoperită  de alunecări de teren. A fost redescoperită acum 150 de ani cu totul din întâmplare, cum se întâmplă de obicei.

Se pare că a fost foarte luxoasă, cu câteva mii de metri patrați de mozaicuri. Clădirile au fost restaurate și reîntregite. Mozaicurile au fost și ele restaurate și încă se mai lucrează și acum la restaurarea lor.

DSC03385DSC03387Cred însă că restauratorii au cam exagerat, atribuind vechilor greci, sau romani, unele din fanteziile lor, încercând prin asta să crească interesul față de acest loc. Bunăoară, e pentru prima dată întâlnesc ideia de „bikini” pe un mozaic de două milenii și mai mult. Chiar așa de vechi să fie acest accesoriu vestimentar femenin? Mi se pare cam prea de tot. Dar asta este o părere pur personală și fiecare poate  gândi orice, sau să ia de bune cele prezentate de arheologi și restauratori.

In general, interiorul insulei nu are de arătat prea multe și totuși, nu-mi pare rău că am vizitat-o. Este un loc mai arid, dar liniștit. Mult mai liniștit decât restul Italiei. Cred că nu se întâmplă multe aici și dacă da, atunci se face totul în liniște. Stiți deviza mafiei: cine-i orb, surd și tace, trăiește o mie de ani în pace. Cred că aici s-a inventat această deviză.