Sicilia –  Jumătatea de Vest.

DSC03481 Eu am împărțit oarecum arbitrar insula în est și vest, dar chiar este deosebire între ele. Partea estică este mai muntoasă, cu peisaje apropiate de Europa deși clima este mai caldă, pe când partea sud-vestică, este mai joasă și mai expusă vânturilor de vest. Zona este mai uscată și mai puțin dezvoltată economic, deși în partea de nord-vest a insulei, se află orașul Palermo, cu cei 650 de mii de locuitori ai săi, considerat capitala Insulei. De altfel, legat de desvoltarea economică a Siciliei, este greu să se facă vreo clasificare, pentrucă întreaga Sicilie suferă de …subdezvoltare economică, ce nu prea poate fi explicat, într-un  articol care se ocupă de turism.

Dacă însă cineva vrea și are răbdare, îi recomand articolul din „Spiegel Online International” al lui Hans Jürgen Schlamp intitulat „ The origins of Crisis: Corruption and Nepotism Haunt Southtern Europe”.

Autorul analizează situația din Sicilia, și arată încă din titlu, că vinovată de faptul că țara se află în pragul falimentului, este nu criza economică, ci corupția și nepotismul.

Si explică mai departe că responsabilă este clasa politică coruptă, care împarte slujbe pe bază de rudenie și schimb de servicii, adică nepotism și corupție. Licitațiile de lucrări publice, se aranjează pentru prieteni sau prietenii prietenilor la prețuri mari, apoi sunt revândute și iar revândute de mai multe ori, cu câștig, înainte ca cineva să înceapă să facă ceva. Asta duce la cheltuieli publice umflate, achitate din fonduri de împrumut, care au dus datoria Siciliei la 21 de miliarde de €. Eu nu afirm nimic, doar citez din articolul de mai sus. Mai spune Domnul Hans Jürgen Schlamp, că mafia este acceptată de facto în Italia. Mafia controlează intreprinderile de salubritate, industria de transport, construcția de drumuri.

Mai spune autorul că în Sicilia poți obține orice aprobare dacă cunoști omul potrivit și nu obții nimic, dacă nu cunoști pe nimeni. De asemeni, susține autorul, că o treime din conducerea Siciliei guvern, parlament, administrație au dosare penale, dar nu-i pasă nimănui, pentrucă nimeni nu se atinge de ei.

Si după ce spune toate astea, spune că așa e în tot sudul Europei. Si te lasă să te gândești la tot ce ai văzut în Grecia, în Portugalia, în sudul Spanei, în sudul Franței etc.

Cred totuși că în Sicilia de sud-vest este mai rău decât în rest. Aici nici măcar natura nu-i prea ajută. Am circulat câteva zile, printre orășele și sate, care în afară de puțină agricultură n-au nimic. Undeva lângă Agricento au fost exploatări de sulfuri și fosfați, dar și-au întrerupt activitatea de prin 1970-80. De ce? Poate s-au terminat rezervele? Se întâmplă, dar pot fi și alte cauze.

Lângă Trapani, am văzut o mică intreprindere de exploatare a sării din mare bazată pe evaporare, dar n-am văzut oameni în zonă, poate erau în pauză (deși mie mi s-a părut mai degrabă zona părăsită). Am lăsat mai la urmă aspectul așezărilor. Cu excepția bisericilor,  a altor lăcașe de cult, poate și a hotelurilor dela patru stele în sus, totul este paragină. Totul cere imperios o mână de gospodar, o vopsea, o bidinea, o mătură. Oare de ce nu le pasă cum arată satul lor? Sau poate că nu sunt bani? Dar atunci unde sunt cele 21 de miliarde de €?  Dar eu am datoria să arăt ce-am văzut. Intrebările și mai ales răspunsurile, sunt problemele altora.

Deci Sicilia de vest.

Agrigento.

Dela Piazza Armerina lângă care s-a descoperit și restaurat vestita „Vila Romana del Casale” descrisă în articolul precedent, am plecat pe șoseaua SP 15 la Caltanissetta și în continuare pe SS 640 la Agrigento, în total cam 110 km. Apropo de drumuri, am întrebat și eu ce-i aia SP și SS. Este „Strada Provinciale” și „Strada Statale”. Dar nu-i numai o chestie de nomenclatură: unele drumuri se fac și se repară din banii provinciei și celelalte drumuri din banii „dela capitală”. Si dacă ne gândim în continuare la licitații? Dar mai bine nu. Nu e treaba noastră.

Caltanissetta este un orășel unde nu ne-am oprit, pentrucă nu aveam ce vedea. Orășelul este renumit pentru vulcanii noroioși din zonă, care câteodată erup violent. Ultima dată s-a întâmplat în 2008, când s-a declarat stare de necesitate din cauza erupției. Dar acum totul era liniștit, așa că am plecat spre Agrigento.

Acesta este un oraș cu cca. 60 de mii de locuitori, dar în anul 400 î.e.n., avea între 200 și 800 de mii de locuitori. Nu este prea exact, dar alte informații n-avem (și nici nu-mi prea pasă). A fost înființat în secolul VI î.e.n. de către greci care au făcut din el unul din cele mai renumite orașe din afara Greciei. Au fost descoperite ruinele fostului oraș, care avea șapte temple imense, dintre care trei sau patru sunt parțial în picioare. De aici numele de Valea Templelor.

Orașul a fost pe rând sub dominație romană, arabă, normandă. A fost distrus, a fost reconstruit, și-a schimbat de câteva ori numele dar a rezistat. Azi orașul trăiește și atrage turiștii arătându-le ruinele vechilor temple, care s-au păstrat și care sunt în restaurare de zeci de ani, aceasta fiind pare-se cea mai productivă industrie a Siciliei de azi.

IMG_0594Agrigento,_Ancient_and_Modern[1]Parcul Arheologic, imens, se află în sudul actualului Agrigento, a fost declarat monument UNESCO de mulți ani, intreținut, cercetat în continuare și restaurat în continuare cu bani UNESCO. Trebuie să spun că tot ce am văzut în Italia și Sicilia legat de istorie și moștenirile arheologie, au fost declarate site-uri UNESCO încă din secolul trecut și toate lucrările de restaurare și intreținere sunt finanțate de această organizație. Italienii ca și Grecii de altfel, s-au trezit cu câteva zeci de ani înaintea altora, să susțină pe bună dreptate că aceste ruine sunt ale lumii întregi și dacă vrem să nu dispară, atunci lumea să dea bani din „casieria comună a omenirii” pentru conservarea monumentelor trecutului. Sigur, nu este de contestat, este vorba de un bun al întregii umanități, dar parcă ar mai fi și altele la fel de importante.

IMG_0595DSC03405.1Am vizitat Parcul Arheologic  o zi întreagă. Parcul are două intrări și am învățat dela alții să urcăm cu mașina până la poarta secundară, pentruca apoi să vizităm parcul în coborâre și nu urcând, pentrucă terenul e în pantă.

Spuneam că s-au descoperit șapte temple, dintre care în picioare n-a rămas nici unul în întregime. Toate templele au fost construite cu coloane dorice și azi pot fi admirate la templul Junonei 25 din cele 34 de coloane inițiale, o grindă pe toată lungimea și încă o bucată de grindă, la templul lui Hercule au mai rămas în picioare 8 coloane, iar templul lui Zeus, a fost distrus în întregime de un cutremur, deși se pare că a fost cel mai mare și cel mai important din punct de vedere arheologic.

IMG_0605IMG_0607Templul Concordia, este cel mai bine conservat, de altfel într-un timp, a fost folosit ca lăcaș de cult creștin. Alături, zace o rămășiță a statuii lui Ikarus de proveniență mult mai contemporană. Se pare că este opera unui sculptor polonez care după ce și-a expus opera acum câțiva ani, a lăsat-o ca donație, sau a abandonat-o, nu se știe precis.

In sfârșit, rămășițele templului gemenilor Castor și Polux, a devenit simbolul orașului Agrigento. Din ce motive, sincer, nu prea știu, dar arată bine pe fundalul orașului.

In afara ruinelor care stau în picioare, în jurul lor sunt sumedenie de blocuri de piatră, detașate din vechile construcții de cutremure, de timp și de oameni. Multe blocuri de piatră ce-și au originea în vechile clădiri ale orașului, au fost folosite la construcția portului Empedocle din apropiere.

Mai pot fi văzute și vechile necropole, dar care sunt doar ruine și atât.

Erice.

Următoarea noastră destinație este așezarea numită Erice, un cartier al orașului Trapani. Asta înseamnă 170 de km. dela Agrigento spre vest. Numai câmpie.

DSC03412Trapani este un oraș cu 70 de mii de locuitori, pe malul mării, unde am văzut cum se exploatează sarea marină. Nimic spectaculos. După o jumătate de oră petrecută între mare, movile de sare și bălării, ne-am îndreptat spre Erice, așezare care se află la periferia orașului Trapani, dar la 750 de metri deasupra lui.

Drumul este plin de serpentine, deși din centrul orașului Trapani, nu sunt decât patru kilometri, dar vă dați seama ce înseamlă să compensezi 750 de metri pe verticală.

DSC03428DSC03429DSC03430Erice, practic este un cartier cu cca. 500 de locuitori, pe un munte. Un oraș-jucărie pentru turiști, cu străzi, case, prăvălii, hoteluri, biserici, parcuri și chiar două castele, care parcă delimitează spațiul. Chiar a fost o plăcere să ne plimbăm prin acest cartier. Parcă și locuitorii sunt niște jucării. Totul este mic, case, străzi, prăvălii, hoteluri, și chiar și oamenii, deși mulți n-am întâlnit în afara turiștilor.

IMG_0608DSC03439Interesant că Trapani a luat ființă în antichitate ca port ce deservește orașul Erice de atunci. Azi, Erice are în jur de 500 de locuitori și Trapani este un oraș cu 70 de mii de locuitori, port pescăresc important și capitală de provincie. Deasemeni, este punctul de unde se traversează spre insulele Egadi, aflate la 10-15 km. sud, zonă de vacanțe și agrement.  N-am vizitat nici orașul, nici insulele că nu le poți vedea pe toate. Ne-am grăbit să vedem capitala.

Palermo.

DSC03462DSC03456DSC03487.1Oraș mare, frumos, cu sute de palate și clădiri construite în secolele trecute, adevărate opere de artă, care ar putea umple câteva albume. Teatre, grupuri statuare, biserici, clădiri vechi de locuit, străzi și bulevarde pe kilometri, în care nu știi unde să te uiți mai repede. E drept că n-am mai văzut un oraș cu adevărat mare de vreo două săptămâni.

Am vizitat palatul Normanni, care azi găzduiește parlamentul și desigur și o capelă.

Am vizitat câteva biserici printre care catedrala, teatrul Politeama, vizavi de care era hotelul în care am stat.

Palermo - Catedrala.1Piata PretoriaDSC03492.1Am străbătut Via Vittorio Emanuelle și am admirat palatele care se succed una după alta, prăvăliile de lux, Piața Pretoria cu splendida fântână arteziană, piața Maria del Amiraglio cu cele două biserici față în față.

Ne-am oprit în intersecția numită Quattro Canti să admirăm statuile baroc care o împodobesc, dar și procesiunea religioasă ocazionată de sfintele Paști.

Era impresionant ce multă lume a participat. Câteva fanfare și poate mii de locuitori.

DSC03465.1DSC03466DSC03482Am fost în cartierul Monreale unde am vizitat catedrala Normana și străduțele vechi, am vizitat catacombele Capucinilor cu sutele de schelete conservate și expuse așteptând vizita rudelor. In treacăt fie zis, mi s-a părut destul de lugubru. Mii de schelete spânzurate pe pereți, sau culcate în niște sicrie deschise.

DSC03477 IMG_0613.1Să îmbălsămezi și să expui osemintele bunicilor, să aibă unde să vină nepoții curioși. Si pentru această plăcere se plăteau bani mulți.

Dar asta a fost și numai e. Nu-i vorbă că și acum se câștigă bani din asta. Vin zilnic sute, poate mii de turiști să vadă minunea și plătesc 3€ intrarea de persoană.

Am fost și pe Faleza Mondello, să vedem unde se destind localnicii.

DSC03485DSC03486DSC03454„Cireașa de pe tort” a fost vizitarea Teatrului de Operă Massimo, care afară de faptul că este una din cele mai mari din Europa, și-a câstigat notorietatea prin faptul că aici s-a filmat o bună parte din partea a treia a filmului „Nașul”, al lui  Francis Ford Copolla, cu Al Pacino în rolul principal. Pentru cine-și amintește filmul, pe scările operei Massimo, a fost împușcată fata „nașului” mafiei Corleone, jucat de Al Pacino.

Da, Palermo este un adevărat oraș italian, cu multă artă, multă arhitectură, istorie, cultură, dar și mafie (deși turistul nu simte asta). Noi am stat două zile, dar se pot petrece foarte bine și două săptămâni, mai ales dacă stagiunea de teatru este în desfășurare. Sicilienii sunt oameni primitori și turiștii se simt bine în Sicilia. Mai ales dacă le place să mănânce. Bucătăria siciliană este renumită, gustoasă și mai ales îngrașă. Dar ce să facem, oameni suntem. Si fac niște dulciuri….