Dela Tioc la Viena și înapoi.

    ( România, Ungaria, Austria, Slovenia, Croația, Bosnia – Herțegovina, Serbia.)

Traseu Europa estMi-am adus aminte de reportajul regretatului poet Adrian Păunescu cu un titlu foarte asemănător: „Dela Bârca la Viena și înapoi”. Departe de mine gândul că mâzgăleala mea, poate fi asemuită cu opera marelui dispărut, dar dacă ați ajuns să citiți aceste prime rânduri, înseamnă că v-am atras atenția și mi-am atins scopul. De ce în loc de „Bârca” regretatului, apare „Tioc”? Simplu, pentru că Tioc este satul din care se trage prietenul meu clujean cu care am făcut excursia, cum și bucureșteanul Adrian Păunescu se trăgea din satul Bârca. De aici ideia.

Deci am făcut această excursie cu o pereche de prieteni vechi, cu care am lucrat ani de zile, cu care am fost vecini și cu care am petrecut ultimii ani în România, cu bune și cu rele.

Am rămas prieteni peste ani și peste mări și țări. Am organizat această excursie, cu certitudinea că vom rămâne prieteni și după ea. Cel puțin ca prieteni ne-am despărțit la Budapesta acum o săptămână. Dar să „nu punem carul înaintea boilor”.

Excursia a fost concepută cu mașina, astfel încât cetățeanul român să nu aibă nevoie de pașaport, excursia să fie de maximum două săptămâni și să nu depășească 2,000 € de pereche. A ieșit traseul pe care îl vedeți în hartă, deși ulterior a fost eliminată Timișoara și s-a mers direct Budapesta.

       1. Tel Aviv – Cluj 

Mai întâi trebuia să ajungem noi la Cluj. Traseul se poate face direct în patru ore, dar de ce sa-l faci direct, cînd mai sunt evenimente pe drum. Mai precis soția prietenului, avea întâlnirea (de nu spun câți ani) de la terminarea facultății, tocmai la Câmpulung Muscel. Colegii ei ne-au invitat și pe noi și le mulțumesc încă odată pentru ospitalitatea cu care ne-au tratat, deși eram străini de ei. Deh, ospitalitate românească. A fost un banchet de două zile, mai ceva ca o nuntă. De aici am plecat la Cluj, de unde începe adevărata excursie. De fapt ea începe dela Budapesta, unde ajungem într-o marți la prânz.

        2. Budapesta

Am reținut un apartament cu două dormitoare prin telefon încă cu o lună mai devreme. Nu a fost de cinci stele, nici măcar de partu, dar a fost ieftin, curat și plasat în buricul târgului.

Deși aveam în noi oboseala unei săptămâni cu zboruri, vreo 1,500 de km. cu mașina și două zile de banchet, am ieșit totuși la o plimbare prin Budapesta. Mi-am plimbat prietenii pe strada Vaczi, pe Rakoczi, i-am dus să mănânce un „krémes” la vestita cofetărie de lângă birourile IBUSZ și ne-am plimbat pe malurile Dunării, împreună cu alte sute de turiști.

IMG_0775BudapestSunt atâtea de văzut la Budapesta că ar fi necesare săptămâni. Aveam o singură zi, așa că am ales cea mai simplă soluție: un tur cu autobuzul deschis „Hop on, Hop off” din piața Deak Ferenc. Am trecut astfel în revistă cele mai importante obiective turistice ale Budapestei: Milenium, Parcul de distracții, podurile peste Dunăre, catedrala Mathias, bastionul pescarilor, Cetatea și multe altele. Chiar și o plimbare cu roata mare, care de fapt nu e chiar așa mare, dar dacă este la Viena și este la Londra,….

După prânz, am făcut o vizită la centrul comercial „West End”, iar seara o plimbare cu vaporul pe Dunăre, să admirăm Parlamentul, podurile și clădirile monumentale ale orașului, luminate feeric.

       3. Viena

A doua zi, 250 de km. în patru ore și la prânz suntem la Viena, într-un hotel mic din Josefstadt, nu departe de Universitate și centrul istoric al orașului.

Picture 515Picture 342Pornim imediat spre centru, pe traseu oprim la o grădină-restaurant să mâncăm, apoi ajungem în zona clădirilor încărcate de istorie din zona „ringului”: Primăria, Parlamentul, Teatrul Național, Parcuri, Muzeul de Stiințe ale Naturii, Muzeul de istorie a Artei, Opera, Piața Stefan cu catedrala cu acelaș nume, alte 6-8 biserici, sutele de magazine de lux și restaurante de lux, care între timp, odată cu sosirea serii se umplu de consumatori, dornici de o bere, o pizza, de o înghețată sau pur și simplu de conversație, timpul fiind plăcut.

IMG_0791Am ajuns foarte târziu la hotel, iar dimineața am pornit să vizităm palatul Schőbrunn, fosta reședință imperială, iar după amiază, ne-am grăbit să vizităm renumita Operă a Vienei. Am continuat cu o vizită la palatul Habsburg care adăpostește muzeul prințesei Sisy printre altele, am admirat statuile lui Gőthe, al lui Mozart și a împărătesei Maria Theresia.

Si în Viena sunt foarte multe de văzut, dar de unde timp.

 

          4.  Salzburg

300 de km. sunt până la Salzburg, autostradă fără evenimente deosebite. Parcăm în parcarea săpată sub cetate, parcare care trezește admirația prietenului meu, inginer miner de meserie.

IMG_0815Picture 621Picture 663Ieșim în orașul vechi admirăm clădirile vechi, catedrala, standurile vânzătorilor de produse locale alimentare și de artă populară, prindem chiar și o nuntă. Colindăm străduțele înguste ale orașului vechi, printre magazine de lux și restaurante, vizităm casa unde s-a născut Mozart, apoi am trecut podul peste râul Salzbach, am admirat dela distanță cetatea, dar n-am urcat pentrucă era târziu. La noi totul este contra cronometru.

          5 Kőnigsee

Picture 1012DSC03587DSC03583Este un lac de munte în Germania. Pe șoseaua 150 dela Salzburg la câțiva km. sud, la Grőding se trece granița în Germania. Intr-o jumătate de oră ajungem la lac. La capul nordic a lacului, s-a desvoltat o stațiune ce funcționează vara -iarna. Lacul și împrejurimile sunt splendide, pentru iarnă sunt pârtii și instalații de schi și bob, iar în apropiere este și vestitul „Eagle’s Nest” sau pe românește „Cuibul vulturului”, fosta reședință a lui Hitler, care poate fi vizitată.

Am făcut o plimbare cu vaporul până la biserica St. Bartolomeo, am colindat în pădurile din jur, am revenit din nou cu vaporul în stațiune, am luat un prânz întârziat dar bun și am continuat spre hotel. Eram rupți și a doua zi traversam Alpii.

         6.Villach, Bled, Ljubljana.

Picture 1036Dimineața, trecem pe lângă cetatea dela Werfen, apoi părăsim autostrada A10 și traversăm Alpii pe la Obertauern pe șoseaua 99, care urcă până la 2,200 metri. Aceasta pentrucă pe A10 se lucrează în câteva secvențe care îngreunează circulația, pe de altă parte priveliștile sunt splendide ;i nici nu plătim 12 €, traversarea prin tunelul de pe A10, ce începe dela Flachau, cu lungimea de 7-8 km..

Ajungem nesperat de repede la Villach și hotărâm să continuăm la Bled în Slovenia.

Picture 1084Picture 1068Picture 1067Bled, stațiune pe malul lacului Bohinj, în Parcul Național Triglav, Bled este foarte căutat, nu numai de sloveni ci și de străini. Ne-am plimbat pe malul lacului, am admirat insula din lac, hotelurile luxoase și desigur munții din jur.

Până la Ljubljana este doar o aruncătură de băț, așa că seara ne-a prins în hotel. Dimineața am ieșit să vedem orașul, care deși nu este foarte luxos, este curat și majoritatea clădirilor vechi sunt renovate sau în curs de renovare. Nici în Ljubljana nu a fost prima mea vizită și am constatat cu satisfacție că orașul „crește” și devine o adevărată capitală în stil austriac.

Picture 1137Picture 1223Picture 1270O vizită în centru, podul triplu, catedrala St. Nicolas, Biserica Franciscană de culoare roz, cladirea primăriei, zona pietonală și în final o vizită la cetate, care a fost restaurată în întregime. Prima dată când am văzut-o era o ruină. Acum vreo 3-4 ani, arăta mai bine. Acum, este cu adevărat un punct de atracție turistică. Totul curat și cu multe flori.

        7. Peștera Postojna.

Picture 1339Picture 1338In drum spre Opatia, oprim la Postojna, unde sunt renumitele peșteri cu stalacmite și stalactite, sofisticat luminate, caverne de zeci de metri înălțime și lungimea totală depășind 20 de km., astfel că intrarea se face cu trenul, după care se continuă pe jos. O oră și jumătate ține turul peșterii. Ceva asemănător am văzut lângă Grenoble în Franța. Nu știu să spun exact, dar cred că acesta de la Postojna este mai mare și mai spectaculoasă. Am mai fost odată aici acum câțiva ani, imediat după niște inundații, dar care n-au afectat peșterile.

Aici am avut surpriza neplăcută să ni se defecteze GPS-ul. Am cumpărat altul, dar a durat două zile până am încărcat bateria, pentru că am omis faptul că se poate face și dela laptop cu cablu USB (și le aveam pe ambele).

Ne-am continuat drumul la Opatia în Croația, unde ne-am plimbat prin stațiunea încă destul de goală deși sezonul a început și unde am găsit destul de ușor două camere cu băi.

         8. Plitvice și Zadar

Dela Opatia la Plitvice, este un drum de peste 150 de km. prin Rijeka, pe coasta abruptă a Adriaticii și prin păduri, drum foarte frumos, dar partea proastă că de dimineața cerul tot amenință cu ploaia, iar noi fugim mereu de ea.

Picture 067Parcul Național Plitvice, se întinde pe 300 de kmp. și este vizitat de un milion două sute de mii de vizitatori anual. In parc sunt 16 lacuri, a căror ape provenite din versanții din jur, cad din lac în lac peste sau prin baraje formate natural și în final formează râul Korana. Căderea totală a apei este de 133 metri, cea mai mare fiind parcă de 28 metri.

Turiștii se plimbă prin acest parc splendid, fiind trasee cu lungimi diferite dela 3-4 ore până la zile, cu locuri de popas, restaurante, vapoare care să te treacă de pe o parte a vreunui lac pe cealaltă, locuri de picnic, de joacă și ce nu.

Am ales traseul de 3-4 ore în speranța că scăpăm de ploaie. Dar ea a venit, când eram cel mai departe de vreo ieșire. Potop, nu ploaie. Așa că am efectuat tot traseul, împreună cu încă vreo sută de turiști străini, fără să avem unde să ne ascundem. Ne-am udat efectiv până la piele și eram plini de noroi până la genunchi. Dar cu toate astea ne-a plăcut mult, nimeni nu s-a plâns și nimeni n-a avut de suferit. Când am ajuns la mașină, ploaia desigur s-a oprit și a ieșit soarele.

Picture 078Picture 073Ne-am schimbat total, inclusiv chiloți, ciorapi și pantofi și amplecat spre Zadar, oraș tot pe coastă, unde am ajuns destul de târziu, așa că am vizitat în fugă orașul vechi cu vestigii romane, bizantine și a altor năvălitori.

Deși ploaia ne-a mai dat târcoale fără însă să fie prea insistentă, ne-am putut permite să căutăm și aici magneți pentru frigider ca peste tot și chiar am găsit destul de ușor un hotel pentru noapte.

Zadar, este ultima localitate spre sud pe care am mai văzut-o și cu alte ocazii. In continuare, totul va fi nou și pentru mine.

       9.  Omiș și Split

Picture 208Picture 198Picture 015La 25 de km. sud de Zadar, o stațiune splendidă, marea albastră în dreapta, munții abrupți în stânga, un port de vase de agrement, străduțe înguste cu restaurante și turiști, cât încape. Curios că stațiunea ni s-a părut mult mai aglomerată decât Opatia și Zadar, dar poate ni s-a părut. Oricum, ne-am oprit, am vizitat, ne-a plăcut și am luat și masa aici.

Picture 161Picture 162Am continuat spre Split dealungul splendidei coaste a Adriaticii, unde am ajuns după vreo două ore. Am poposit în centru, unde am găsit o parcare mare și am pornit pe jos să explorăm ce este mai reprezentativ pentru oraș, adică vechiul palat Diocletian, renovat, catedrala Saint Domnius și desigur promenada Riva, cu restaurante, cafenele și cofetării pline de turiști. 

N-am stat mult, eram mereu în luptă cu timpul și am pornit spre Dubrovnik. A nu știu câta oară, a trebuit să constat că nu am văzut o coastă mai spectaculoasă decît a Croației.

            10. Dubrovnik

Am găsit în zece minute un apartament cu patru camere, bucătărie, două băi, terasă cu vedere la mare, parcare, la preț de chilipir. Ne-am instalat și de data asta, am luat cina pe terasa noastră, de unde se vedea marea și împrejurimile orașului iluminat pentru noapte.

DSC_0032DSC03612A doua zi am coborât pe jos în orașul vechi, între zidurile cetății considerată pe vremuri de necucerit, care se pare că s-a păstrat intactă, sau a fost refăcută după multele bombardamente pe care le-a suferit, ultimele dela sfârșitul secolului trecut, care au gonit turiștii și chiar pe locuitorii orașului. Azi, Dubrovnik este din nou un mare focar de atracție turistică, care se observă atât în portul de yahturi elegante, în vasele de croazieră de câte 4-5,000 de pasageri și mulțimea de turiști.

DSC_0085DSC_0006După orașul vechi, am vizitat cu mașina orașul nou, iar seara am colindat printre yahturile de sute de mii sau poate milioane de €, feeric luminate. O a doua vizită se impune. Asta a fost prea în forță. Dimineața am pornit cu destinația nord, prin Bosnia spre Serbia.

 

          11. Novi Sad

Un drum foarte greu, deși foarte frumos, fără autostrăzi și numai printre munți și defileuri. Singurul impediment, trecerea a patru granițe, cu Bosnia de trei ori și Serbia, treceri care amintesc de vremurile post ceaușiste, când nu se mai făceau controale de vamă, dar cozi kilometrice erau încă, pentru ce, nu mi-e clar nici acum.

Am trecut prin Mostar, Sarajevo și am ajuns după 600 de km., la Novi Sad, oraș sârbesc pe Dunăre. Am găsit un hotel nou, mic, incredibil de ieftin, inclusiv un mic dejun cât un prânz.

IMG_0879IMG_0881IMG_0880Dimineața am vizitat orașul, desigur numai centrul, cu clădiri cu arhitectură neoclasică, foarte îngrijite, dar și clădiri mult mai moderne, produse ale ultimului deceniu.

La puțini metri în afara centrului însă, am văzut și străzi și case, care ar avea nevoie imperioasă de împrospătare. Lumea pare săracă.

De altfel, Novi Sad, al doilea oraș al Serbiei, a fost greu încercat dealungul istoriei. Ultima dată în timpul războiului dela Kosovo, a fost crunt bombardat, distrugându-se toate cele trei poduri peste Dunăre scindând orașul.

Pentrucă a doua zi dimineața aveam avionul spre casă, ne-am grăbit să părăsim Novi Sad, cu destinația Budapesta, unde noi am rămas la hotel, iar prietenii au continuat spre Cluj.

           12. Concluzii.

A fost prima excursie pe care am făcut-o cu prieteni, excursie concepută de mine și prima mea concluzie este că ea a fost prea bogată și prea compactă, multe locuri rămând nevizitate. Spun asta, pentrucă în afara Dubrovnik-ului și Novi Sad-ului, toate celelalte locuri le-am mai vizitat cu alte ocazii mai pe îndelete. Dar nu se poate totul deodată, in timp atât de scurt. Pe dealtă parte, este și obositor și la un moment dat nici capul nu mai înregistrează. Deci se impune încă o vizită, dacă se poate pe bucăți.

Asta este părerea mea, dar poate că nu corespunde cu părerea tovarășilor mei de excursie. Când ne-am despărțit, spuneau că le-a plăcut foarte mult. De altfel, au făcut peste 1,800 de fotografii plus video. Dar la prietena noastră asta e normal. Soțul ei spune că folosește aparatul de fotografiat ca o mitralieră cu foc automat.

Oricum, principalul e că am plecat în excursie ca prieteni și ne-am întors tot prieteni. Se spune că asta e mare lucru.