BERLIN, capitala și cel mai mare oraș al țării.

DSC03649 Deși Germania este unul din cele mai mari și mai importante țări din Europa, poporul german, este un popor relativ tânăr. In vremurile străvechi se vorbea de triburi germanice, care s-au extins spre estul Europei. Mai târziu, s-a format Imperiul Romano-German, care cum nu, a fost mereu în luptă fie cu vecinii, fie cu ei înșiși, pentru teritorii, coroane, religie sau onoruri. Nu prea știu cum era organizarea statală la vremea respectivă, dar erau mulțime de triburi, regi și regișori, care se uneau, sau se despărțeau funcție de interese. Cert este că toate aceste grupări, formau un Imperiu, iar împărații erau din dinastia austriacă a Habsburgilor.

Asta nu înseamnă stabilitate pentrucă și religiile au un cuvânt de spus. In secolul XV începe Reforma Protestantă, urmare a atacurilor lui Martin Luther asupra bisericii catolice. Aceasta atrage după sine sumedenie de războaie religioase, care în final, prin 1800, reușesc să fărămițeze Imperiul, în același timp cu căderea lui Napoleon Bonaparte, Se deschide calea revoluțiilor din Europa. Era prin 1848.

In 1871, se înființează Imperiul German, sub dinastia Prusacă de Hohenzollern, cu capitala la Berlin. Politica de expansiune și cuceriri ale imperiilor existente, duce la izolarea Germaniei și împărțirea Europei în două tabere. Nefericitul incident dela Sarajevo din 28 iunie 1914, duce la izbucnirea primului război mondial, care se termina în 1918 cu milioane de morți, dezmembrarea imperiilor, apariția de noi state naționale independente, dar și a primului stat comunist. Germania este în tabăra învinșilor.

Multiplele schimbări pe harta Europei nu pot fi explicate în câteva cuvinte într-un articol cu caracter turistic și nici nu mă văd competent să fac asta. Se pare că toate câte s-au întâmplat în istoria omenirii în secolul trecut, vor mai da de lucru istoricilor.

Cert este că situația din Germania nu era mai puțin turbure decât în restul Europei. Apare Partidul Comunist și alături de el Patridul nazist al lui Hitler, care în 30 ianuarie 1933 este numit cancelar și dezlănțuie din nou infernul asupra lumii: al doilea război mondial, zeci de milioane de morți, holocaustul, bombe atomice.

Germania este din nou învinsă și de data asta, învingătorii nu se mulțumesc cu despăgubiri ca după primul război mondial. Germania este împărțită între cei patru învingători: Uniunea Sovietică, Statele Unite, Anglia și Franța. In mod similar, este împărțit și Berlinul în patru, deși Berlinul de vest, este înconjurat de teritoriul ocupat de Sovietici. Ulterior se unesc cele trei zone de vest într-un stat, R.F.G., cu capitala la Bonn, iar partea ocupată de Sovietici se transformă în R.D.G. Două state germane, dușmane la nivelul guvernelor, dar în fapt același popor. R.F.G. în foarte scurt timp devine un stat puternic, cu o economie în plin avânt, cea mai puternică industrie europeană, cu un standard de viață ridicat, iar R.D.G., se aliniază celorlalte țări socialiste, în efortul de a construi comunismul.

Rezultatele se cunosc: în ciuda „cortinei de fier”, în ciuda zidului Berlinului, nemți, unguri, cehi, sârbi, români, ruși, cu riscul vieții fug în R.F.G. și până în final, regimurile totalitare procomuniste se destramă în toată Europa.

In 1989, cade zidul Berlinului, în 1991 cele două Germanii se reunesc, iar în 1994 Berlinul redevine capital Germaniei unite.

Situația era destul de complexă: Germania, o țară bogată, ce plătește despăgubiri după două războaie pierdute, dar din care jumătate este economic la pământ, care trebuie ridicată tot cu bani din fosta R.F.G. Si poporul German plătește. Nemții sunt un popor muncitor, talentat, harnic, dar de unde atâta bănet. Generațiile de azi, nici nu prea știu dece plătesc. Plătesc prostiile conducătorilor. Se spune că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită.

Dar hai să ne întoarcem la Berlin. Oraș de trei milioane și jumătate de locuitori. A fost împărțit timp de 45 de ani. S-a reunificat, dar după 20 de ani, încă se simte că nu prea se leagă cele două părți. In est, arhitectura simplă sovietică predomină și acum, iar metroul este o noutate. In vest, mai mult verde, cartiere elegante. In vest ordine, curățenie, viață culturală, în est străzi întunecate, grupuri de tineri „homeless”, băuți și drogați că ți-e și frică seara de ei. Dar trebuie văzut.

Am vizitat Berlinul de trei ori: prima dată în 1977 am fost numai în Berlinul de est, a doua oară în 2007 și ultima dată săptamâna trecută.

DSC03694DSC03669DSC03670Din prima vizită de acum 37 de ani, țin minte Piața Alexander, care este cam aceiași și azi, cu turnul de televiziune, cu restaurantul din vârf, care se învârte 360 de grade și la care se ajungea cu un ascensor ultra rapid. Am fost în turn, am stat la o masă a restautantului și am privit uluiți „dincolo” în Berlinul de vest, la cartierele albe și parcurile verzi, care contrastau puternic cu cenușiul cartierelor din est. Săptămâna trecută era un fel de iarmaroc în Alexanderplatz, cu locuri de joacă, mâncare și desigur bere.

Mai țin minte bulevardul Unter den Linden cu Poarta Brandenburg de care nu te puteai apropia la mai mult de 200 de metri, păzit de soldați și intrarea din spate (fața era în Berlinul de vest) al Reichstag-ului, care în interior era bombardat și numai din ușă te uitai.

In 2007 și ultima dată, am văzut cam aceleași locuri, cu deosebirea că în 2007 era între crăciun și anul nou, cu pavoazul de rigoare, iar acum, era început de octombrie cu mult soare și căldură.

La drept vorbind, Berlinul deși o mare capitală, nu are de arătat prea multe obiective ca o Vienă, Romă sau Paris. In primul rând pentrucă este un oraș mai tânăr și apoi pentrucă cele două războaie care au trecut peste oraș, au lăsat mult mai multe ruine decât monumente. Practic Berlinul a fost construit sau reconstruit după al doilea război mondial. Lucrări de restaurare și modernizare sunt și acum în curs. Totuși, sunt câteva obiective care trebuiesc văzute, fie pentru frumusețea lor, fie pentru valoarea lor istorică.

DSC0364911-07 073IMGP2078Am vorbit de Poarta Brandenburg, care are în est elegantul boulevard Unter den Linden, iar în vest Tiergarten, imensul parc cât o pădure, cu alei și lacuri, unde se face jogging și călărie, unde vin berlinezii să se destindă, și unde la loc de cinste se află și Monumentul Eroului Sovietic, nu departe de un alt monument important și anume Columna Victoriei.

IMGP209211-07 071Acesta comemorează trei victorii din secolul XIX, în răzbuiul Danezo – Prusac,  Austriac – Prusac și Prusaco – Francez .

Puțin mai la nord de Poarta Brandemburg este Reichstagul, actualul Bundestag, parlamentul german. In 1933, naziștii au înscenat un incendiu chipurile pus la cale de comuniști, care le-a dat posibilitatea de a scoate în afara legii pe comuniști și a prelua în totalitate puterea.

Clădirea a fost distrusă în război și refăcută după unificare.

DSC03650Râul Spree curge puțin mai la nord de Bundestag, între ele fiind clădirile moderne ale birourilor parlamentarilor, alături de reședința nouă a cancelarului, care azi este Angela Merkel, (care, se spune, evită să locuiască în reședința cu pricina din cauza chiriei).

Nu departe de Poarta Brandemburg pe Unter den Linden, se află Muzeul Figurilor de ceară Mme. Tussauds.

Nu l-am văzut. Le-am văzut pe cele dela Londra și Madrid. Suficient.

DSC03698DSC03700Muzeele Pergamon, Galeriile de artă vehi și noi, Muzeul de istorie antică, un număr de cinci muzeie, renumite în lume prin valorile pe care le conțin, se află pe Insula Muzeielor și sunt deasemeni ținta turiștilor. Clădirile, ele însele adevărate opera de artă, sunt încă în restaurare (70 de ani după război).

In apropiere se află și splendida clădire a catedralei, cu adevărat o capodoperă în stil baroc, dar care are cam prea multe ornamente pentru o catedrală protestantă.

Inaintea actualei catedrale a fost o altă biserică. Impăratul Wilhelm al II-lea a cerut demolarea ei și construirea actualei catedrate, ca replică la Bazilica san Pietro din Roma. Era sfârșitul secolului XIX.

In război, catedrala a fost lovită de o bombă cu napalm și serios avariată. Guvernul est german și-a propus demolarea ei, fără însă a avea curajul să treacă la fapte. In 1996 s-a redeschis catedrala renovată, așa cum arată ea azi.

DSC03660DSC03666Pentrucă suntem aproape, merită să vedem și primăria Berlinului, prin fața căruia trece tocmai coloana de mașini „Trabant” de colecție,  Universitatea Humboldt, și Biblioteca orașului, piața operei, unde în 10 mai 1933, naziștii au ars simbolic peste 20 de mii de cărți ale scriitorilor evrei în special, dar și germani care nu le erau favorabili. Memorialul conceput să amintească de acest eveniment atrage mulți turiști.

DSC03664DSC03663Putem continua pe Franzőzische strasse, să vedem piața Gendarmenmarkt, cu cele două biserici, una franțuzească și alta germană în replică, cu o sală de concerte între ele, moșteniri din secolul XVIII.

In colțul de sud-vest a pieței, renumita prăvălie cu ciocolată Fassbender & Rausch.

11-07 015DSC03657Căutăm Friedrichstrasse și la intersecția cu Kochstrasse, întâlnim vestitul Checkpoint Charlie, punctul de trecere legendar, de unde a pornit unificarea Germaniei, peste capul guvernelor. Povestea este interesantă și merită citită.

Tot în această zonă, veți găsi cei peste 200 de metri ai vechiului zid al Berlinului, împreună cu muzeul intitulat „Topografia Terorii”.

DSC0367611-07 064DSC03680Foarte aproape spre vest, cu adevărat centrul Berlinului modern, Potsdamer Platz, cu clădiri ultra moderne din beton și mai ales sticlă (cam prea multă după gustul meu), adevărate palate comerciale cu sute de magazine, complexul Sony, Legoland, Muzeul Filmului.

DSC0369111-07 026La nord de muzeul Pergamon, dincolo de râul Spree, se află fostul cartier evreiesc. Hackesher Markt a fost o zonă de case vechi, insalubre, care a fost transformată într-un complex foarte interesant de prăvălii și buticuri scumpe, restaurante și puburi.

Noua Sinagogă, construită în secolul XIX în Oranienburgerstrasse, într-un stil ciudat dar care amintește de orient, cu o cupolă aurită, a fost ferită de vandalismul naziștilor de însuși șeful poliției de atunci, tocmai pentrucă aprecia valoarea artistică și istorică a clădirii. In schimb a fost lovită de o bombă a trupelor aliate, care a distrus-o în mare parte. Fiind în Berlinul de est, a așteptat reconstrucția până la unire. Dar și acum, are refăcute numai fațada cu turlele aurite. Biserica propriuzisă încă nu s-a reconstruit. Nici nu ar avea pentru cine. Cele câteva mii de evrei ai Berlinului, trăiesc de mult în zona de est a orașului.

DSC0368711-07 009Mai sunt de amintit și de văzut, grupurile statuare din fața fostului cimitir evreiesc și din micuțul părculeț din Rozenstrasse, fiecare având povestea lui legată de perioada nazismului.

La jumătatea drumului dintre Poarta Brandemburg și Piața Potsdam, se află Memorialul Holocaustului, care merită văzut fie și pentrucă este foarte ciudat: un număr de 2711 blocuri de beton, înșirate pe o suprafață de teren de 19 mii mp. Este opera unui artist American, care a stârnit numeroase controverse. Să fiu cinstit, nu m-a convins nici pe mine. Dar cine sunt eu? Uitați-vă și voi și dați-vă părerea. Sau nu vi-o dați. Cum credeți.

11-07 029In capătul de sud-vest a parcului Tiergarten, se află Grădina Zoologică și nu departe de aceasta, strada Kudamm (echivalentul lui Champs Elysees), plin de prăvălii scumpe, hoteluri și restaurante, de care un muritor de rând se apropie destul de greu. Se evidențiază în mod special complexul Ka De We. Tot aici, este biserica memorială Kaiser Wilhelm.

Cred că nu mi-a scăpat nimic din ce trebuie văzut. Cum spuneam, Berlinul nu are clădiri prea multe care să merite atenție. In schimb, merită atenție viața de toate zilele într-un oraș care nu se prea leagă. Nu este și probabil nu va fi unitar niciodată. Nu ajunge că s-a dărâmat zidul, nu ajunge că vest germanii plătesc o „taxă de unire” de peste 25 de ani. Se pare că mai trebuie ceva. Ce? Nu știu.

Am umblat în partea de vest puțin, în apropierea bisericii memoriale Kaisser Wilhelm, Kantstrasse, Budapester Strasse. Clădiri cu adevărat cu gust, peste tot flori, străzile aranjate și oamenii la fel. Si asta continuă până la ieșirea din Berlin spre Potsdam. Nu același lucru am văzut spre sud-est, spre Dresda.

Deși au trecut 25 de ani, separarea celor două Germanii persistă. Populația din partea vestică, care contribuie de atâția ani la ridicarea estului, se întreabă unde sunt banii, că nu se văd. Si pe bună dreptate nu le mai convine să plătească. Poate că de vină este sistemul de administrare cu state federale. Poate că guvernele locale nu „trag” la fel. Poate banii se împart preferențial. Poate unii bani dispar preferențial. N-ar fi primul caz de corupție organizată la nivel național. Eu nu spun că așa e, dar poate fi. Vorbesc și eu aiurea.

Oricum, nu este un motiv de a nu vizita Berlinul. Dimpotrivă, poți vedea lucruri care în altă parte nu le întâlnești. Deosebit de asta, magazinele sunt pline, poți să faci cumpărături, sunt produse pentru toate buzunarele. De specificat că nu sunt atâtea chinezării ca în alte țări.

Multe restaurante, de toate categoriile și toate prețurile. La Berlin, o bere este mai ieftină decât aceiași cantitate de apă. Lumea, bărbați, femei, se plimbă seara cu doza de bere și țigara între degete. Se fumează mult. Mai ales femeile. Se tatuează, atât barbați ca și femeile, o parte din tineret se droghează, mai ales în estul Berlinului.

Transportul în comun este bine pus la punct, chiar dacă există tramvai, autobus, metro, tren, ele au tarife unitare, ușor de învățat și ușor de manevrat.

Aveți în vedere însă faptul că soarele nu se vede în fiecare zi la Berlin și când plouă, este cu adevărat un oraș neplăcut. Deci alegeți-vă cu grijă perioada de a-l vizita.