1. Templele dela Khajuraho

DSC00784 Am încheiat articolul precedent, spunând că am plecat spre Khajuraho.

Dacă de un oraș ca Varanasi, cu o populație de un milion și jumătate de locuitori n-am auzit, atunci nu e de mirare că nici de Khajuraho, care are doar 20 de mii de locuitori n-am auzit până acum.

Acest orășel, se află la 620 de km. sud est de New Delhi și a fost înființat în vremea Dinastiei Chandela, ceia ce înseamnă secolul IX.

Imediat după venirea la putere a Dinastiei (spune istoria), s-a început construcția templelor dela Khajuraho, care între anii 850 și 1050, a ajuns la un număr respectabil de 85 temple, împrăștiate pe 20 de kmp. Azi, numărul templelor în diferite stadii de existență dela ruine, la reconstrucție totală, este de 20, împrăștiate pe 6 kmp. Lucrările de rescoperire și restaurare desigur continuă, fiind o intreprindere care va mai dura mulți ani, poate mai mulți decât a durat construcția lor inițială și va mai necesita sume de bani probabil mult mai mari decât construcția lor inițială. Dar azi, aceste temple sunt considerate moșteniri ale patrimoniului mondial, așa că toate lucrările sunt finanțate de UNESCO.

Grupul de temple sunt de origină Hindusă și Jain, două curente religioase, sau mai precis două credințe, care reușeau încă din vremurile străvechi să coexiste și să se suporte, ceiace în cazul credințelor tradiționale ale Europei și Orientului Apropiat, este destul de greu de înțeles și de acceptat chiar și în ziua de azi. Dar așa este. Există și comunități, chiar mai mari decât ale noastre, care în ciuda diferențelor de naționalitate, religie, credință sau partide politice, se înțeleg, se suportă și coexistă.

DSC00781DSC00777DSC00766Dar să ne întoarcem la temple. Ele sunt construite din gresie dură, iar fundațiile sunt din granit, fără însă să fie vizibile.

Fiind ridicate în vremurile când nu exista cimentul, blocurile se îmbină printr-un sistem cu dinte și locaș de dinte, așa cum se îmbină grinzile la casele din lemn Maramureșene, sau grinzile și stâlpii, la armăturile de lemn ale vechilor galerii de mină. Stabilitatea este asigurată prin precizia îmbinării și gravitație. Blocurile de gresie ajung până la 20 de tone fiecare. Acest sistem de îmbinare, necesită un grad ridicat de prelucrare de mare precizie și meseriași foarte pricepuți, mai ales la nivelul de atunci al uneltelor.

DSC00774DSC00754,1DSC00750Gresia din această zonă este foarte dură, ceiace permite sculpturi foarte precise, dar necesită și cantitate de muncă imensă. Sute de sculptori dintre cei mai talentați, au lucrat ani și ani să creieze ceiace noi admirăm azi.

Templele sunt renumite pentru arhitectura lor, în stil Nagara, care este arhitectura tipică a templelor Indiei de nord, ale secolelor VI-XII și mai ales pentru sculpturile bogate care ornamentează pereții acestor temple atât în exterior cât și în interior.

DSC00769DSC00767DSC00756Sculpturi sunt multe. Cred că nimeni nu a știut vreodată numărul lor. Sunt sute dacă nu mii și spun asta referinnu-mă numai la cele 20 de temple existente. Cine știe ce se va mai găsi și restaura în viitor.

Cea mai bogat sculptată se consideră că este templul Kandarya Mahadeva, care este și cel mai mare. Construcția lui a fost terminat în anul 1029 și a fost dedicat zeului Shiva.

Sculpturile sunt figuri de oameni și animale, de mărime cam jumătate mărime naturală.

DSC00773DSC00765DSC00771Dar picanteria de bază, care atrage de sute de ani turiști din toată lumea, este faptul că cca. 10% dintre sculpturi, reprezintă subiecte sau scene erotice, nu mascate, nu presupuse ci „la vedere”. Adică scene de practici sexuale, de diferite poziții, de personaje, el-ea, el-el, ea-ea, sau oameni cu animale.

Autorul britanic James Mc Connachie în cartea sa „The book of Love” despre Kamasutra, scrie despre scenele sculptate pe zidurile templelor dela Khajuraho, că sunt „un apogeu al artei erotice”. Cartea a fost publicată în 2008, se ocupă de practicile sexuale indiene și înțelegerea lor și cred că a contribuit serios la creșterea numărului de turiști la Khajuraho.

DSC00776DSC00760Dar până la turiștii moderni, să amintim că prin secolul XIII-XIV, musulmanii au ocupat regiunea și au urmat câteva dinastii musulmane până prin secolul XVIII, care au dus o campanie de demolare a templelor hinduse. Doar izolarea locului, vegetația și pădurile care au crescut și extins în regiune, au salvat aceste temple de distrugere totală.

In anul 1830, s-a întâmplat ca un topograf britanic să facă unele măsurători în regiune și să redescopere aceste temple.

Prin secolul XIX, s-a încercat restaurarea câtorva temple cu mortar și cărămizi, dar s-au înnegrit repede.

Până aici povestea. Dincolo de poveste, sunt coloșii sculptați, lângă care poți pierde nu ore ci zile și săptamâni, să urmărești fiecare detaliu, fiecare scenă.

Așa cum vedeți și în fotografii, templele sunt imense. Bunăoară cel mai mare: Kandarya Mahadeva, măsoară 40x20x40 metri. Are 870 de statui, scara jumătate mărime naturală.

Cum spuneam, templele sunt împrăștiate pe o mare suprafață, de fapt un imens parc. Uneori între două temple sunt spații goale mari, semn că în acel loc s-a demolat cândva vreun templu, alteori templele sunt unul lângă celălalt, sau chiar alipite.

Terenul din jur este îngrijit, flori, copaci bine intreținuți, trasee pentru acces ușor dela un templu la celălalt, personal de intreținere care face permanent curățenie (e drept, în ritm indian dar face).

Peste tot sunt indicatoare pe care scrie în hindi și engleză cum se numește templul (fiecare are un nume), cine la ridicat, dedicat cărei zeități și date tehnice.

Sigur, n-am reținut numele fiecărui templu. Nici nu ar avea sens. Dar dacă cineva se încăpățânează, găsește pe Google tabelul complet.

A fost o zi frumoasă, cu soare, fără să fie sufocant, așa că plimbarea printre temple a fost realmente o plăcere. Cred că am petrecut vreo 7-8 ore.

Am uitat să amintesc că intrarea costă bani (250 rupii)

Seara este un spectacol de sunet și lumină, organizat de o companie dela Bollywood, intrarea pentru străini 400 rupii.

DSC00790DSC00789DSC00788In rest, adică în afara parcului cu temple, este aceiași India pe care o vezi peste tot.

Următoarea stație a excursiei noastre va fi Orchha, alt orășel mai mic, dar la fel, încărcat de istorie.