– 1. TEL AVIV 

IMG_1109Tel Avivul este vizitat anual de aproape trei milioane de turiști din toată lumea și care nu în mod obligatoriu sunt evrei, sau de origine evreiască, deși cred totuși ca aceștia reprezintă majoritatea. Vezi pe străzi multe fețe de asiatici, africani, sud americani sau europeni, care cu siguranță nu au nimic comun cu evreii, pur și simplu au venit să vadă, au venit să se distreze, au venit să învețe, sau au venit să muncească.

In ultimii ani, vin tot mai mulți români, în vizite organizate pare-se de către Biserica Ortodoxă din România, la locurile sfinte. Cum trec anii, crește numărul cunoștințelor, a foștilor colegi de muncă din vremea când trăiam în România, care au fost în aceste excursii și care atunci când îi revedem, ne împărtășesc impresiile din vizita lor, despre biserici, Via Dolorosa, Muntele Tabor, râul Iordan, Betlehem și cam atât. Mi s-au părut ciudat de sărace impresiile.

IMG_0413DSC00159DSC00151După mine Israelul poate impresiona un vizitator român, nu atât prin povești biblice și ruine, cât mai ales prin ce s-a făcut într-un timp extrem de scurt, într-o țară cu multe probleme de geografie și de climă, dar și de frământări naționale și religioase neîntrerupte.

Si pentrucă urmează să vină o familie de prieteni din Cluj, curiozitatea m-a împins să caut în internet ofertele de excursii în Israel și să le analizez puțin așa ca să înțeleg gândirea organizatorilor. Am ajuns la concluzia că de fapt nu este vorba de vizite în Israel în sensul turistic al cuvântului, ci exclusiv de pelerinaj la locurile sfinte și dacă ar fi fost posibil, s-ar fi ocolit Israelul în totalitate. Poate greșesc când taxez aceste pelerinaje drept misionarism și spălare de creier, și-mi cer iertare, (chiar dacă asta e impresia ce mi-o lasă), dar îmi pot permite să cred că turism înseamnă cu totul altceva.

Pe vremuri, regimul comunist a înțeles că dacă îi interzice românului, sau rusului, sau bulgarului să călătorească, acesta are mai puține șanse de a face cunoștinșă cu alte idei, decât cele cu care este îndoctrinat zilnic la ședințe și lecții politice. Nu vede, nu se gândește, nu-i vin idei, nu are pretenții. Mai ales că televiziunea avea un program de două ore pe zi, iar limba străină cea mai studiată în țară era limba rusă.

Spre binele României și a românilor, aceste vremuri au trecut. România este membră în Uniunea Europeană, românii circulă liber în lume (dacă au timp și mai ales bani).

Si totuși, Biserica Ortodoxă a găsit o formulă foarte asemănătoare cu sistemul de educație (sau de îndoctrinare) comunist. Grupuri de pelerini (care se cred turiști), sub îndrumarea unui preot, sunt purtați, dela aeroport la biserică, apoi la altă biserică, între slujbe și povești biblice, timp de 5-7 zile, la prețul de 5-700 €/persoană plus taxe de aeroport și bacșișuri. Ceva mai subtil, dar nu suficient. De fapt nu este treaba mea, fiecare face pe banii lui ce vrea. Majoritatea celor care vin în aceste vizite, de fapt poate că asta și caută. Să vadă locurile sfinte și să se roage. Probabil nici nu s-au gândit la altceva.

Dar am întâlnit români, care s-au întors din această vizită și mi s-au părut ușor dezamăgiți. Românii cu o instrucție peste medie, nu se prea  mulțumesc cu biserici, slujbe și povești biblice. Dacă fac efortul fizic și mai ales financiar să ajungă într-un loc străin, vor să cunoască câte ceva și despre viața de zi cu zi a oamenilor locului și despre modul lor de gândire. Ori pentru toate astea nu prea le ramâne timp în aceste vizite-pelerinaj.

Si atunci se pune întrebarea ce-i de făcut. Pentrucă pe piața turismului românesc cu destinația Israel,  pelerinajul religios este singurul produs disponibil.

Sincer să fiu, nu știu să vă spun. Israelul este o destinație a turismului mondial, nu dintre cele mai ieftine. Dar după umila mea părere, degeaba a făcut drumul până în Israel, turistul (subliniez), dacă nu vede Tel Aviv – Yafo și împrejurimile, Haifa și Akko, Marea Moartă și dacă e posibil Eilat. Măcar așa de gust. Să-ți speli ochii.

Asta ar însemna prelungirea cu 4,5 sau 6 zile a sejurului după pelerinajul din program, ca turist individual. Acest lucru tehnic este posibil, totul fiind o problemă de bani. Trebuie să luați în calcul un cost suplimentar zilnic de 130-150 €/pereche. Nu uitați că biletul de zbor l-ați plătit deja. Altă soluție nu cunosc.

Mai e și frica de acțiuni teroriste și necunoașterea limbii. Vreau să subliniez că în ciuda a tot ce se vorbește, Israelul este unul din cele mai securizate locuri din lume. Poți circula fără frică ziua sau noaptea. Hoții se pare sunt mai pretențioși decât să te atace pentru un telefon, sau un aparat de fotografiat. Iar actele teroriste, îmi pare că în ultimul timp sunt mai frecvente în Europa decât în Israel. Necunoașterea limbii nu-i chiar o problemă. Chiar dacă nu știi limba ebraică, dacă știi engleza ești foarte bun. Si apoi fiecare al doilea sau al treilea israelian vorbește rusește și probabil a treia limbă străină vorbită în Israel, este româna. Mai puțini, dar sunt și vorbitori de maghiară. Dacă v-ați hotărât să mai rămâneți să vizitați și altceva, vă sugerez să începeți cu Tel Aviv, pentrucă probabil vă veți despărți de grup în aeroportul Ben Gurion, care este la 20 de km. de oraș și aveți trenul la fiecare 20 de minute la prețul de 3.5 €/bilet, dela aeroport, direct până în „buricul târgului”.

Tel Aviv – Yafo    

Yafo, era port la Mediterană în urmă cu patru mii de ani. Este amintit și în Biblie, iar în 1099 este ocupat de cruciați. In secolul XVIII deja era un centru urban, care în 1890 sub otomani, număra 17 mii de locuitori.

Tel Aviv ia ființă abia în 1909, dar foarte repede înghite Yafo și devine centrul financiar și economic al țării. In 120 de ani, Tel Aviv crește la patru sute de mii de locuitori. Din 1950, oficial orașul se numește Tel Aviv – Yafo, pentru a nu se pierde denumirea istorică Yafo. Dar de vreo 30 de ani, localitățile înconjurătoare: Ramat-Gan, Petah Tikva, Bnei Brak și încă alte câteva, au crescut și ele până la contopirea cu Tel Avivul, astfel că sunt frecvente cazurile când partea stângă a unei străzi aparține de Tel Aviv și partea dreaptă de Ramat Gan și numai un funcționar de primărie știe exact pe unde ce granițe sunt. Acest complex de localități se numește Guș Dan, cu trei milioane de locuitori, adică 40% din populația țării.

Tel Aviv este un oraș scump. Statisticile o plasează pe locul 18, față de New York locul 16, sau Paris locul 27(București locul 159). In schimb speranța de viață este de 82 ani, adică locul 14 în lume. Unii spun că asta ar fi și din cauză că 70% din locuitori sunt necăsătoriți.

Tel Aviv, este un oraș nou, așa că nu veți întâlni castele gen secolele XIII-XVII ca, să zicem Castelul Huniazilor, sau arhitectură în gen „art nouveau” ca oriunde în Europa, dela  Barcelona la Moscova.

Nu veți vedea nici statui ale înaintașilor de nici un fel, pentrucă religiile de bază ale locului, Judaismul și Islamul, consideră statuile o formă de idolatrie și nu este agreiată.

DSC_9180DSC_9225DSC_9232Si totuși ai ce vedea în Tel Aviv. Incepeți cu vechiul Yafo, care este plasat în sudul orașului, dela Piața Ceasului la strada Louis Pasteur, între mare și strada Yefet. După aprecierea mea este o zonă de cca. 800/400 de metri, un fel de deal care se ridică la cca. 40 de metri deasupra nivelului mării, de unde se vede coasta mării în tot lungul Tel Avivului.

DSC_9243DSC_9253DSC_9254Cartierul vechi de sute de ani, a fost restaurat, cu moscheile ei, cu biserici, clădiri vechi placate cu piatră cioplită, străduțe înguste cu trepte, cafenele și restaurante, galerii de artă și teatre, transformând cartierul într-un punct de atracție turistică, un adevărat muzeu locuit. Foarte mulți artiști plastici și-au mutat reședința în Yafo, astfel că azi, galeriile de artă scumpe, cu picturi, bijuterii sau altele asemenea se țin lanț. Prețurile produselor, ca să nu mai vorbim de prețul spațiilor de locuit în zonă, sunt incredibile. Seară de seară, restaurantele și cluburile sunt pline de turiști. La fel și promenada, de unde priveliștea falezei Tel Aviv, este splendidă mai ales seara.

DSC_927403.2005 02303.2005 022Nu uitați să vedeți vechiul port și dacă e vineri, puteți vizita „piața purecilor” (flea market) sau pe românește piața de vechituri.

Dela Yafo este foarte ușor să continui spre Tel Aviv pe malul mării, dealungul promenadei ce poartă numele fostului primar al orașului, generalul Shlomo Lahat poreclit (Chich).

104-0496_IMGDSC_9198Promenada are cca. cinci km. lungime, restaurante și hoteluri deoparte, plaja și marea de cealaltă. Poate că sunt eu un pic subiectiv, dar îmi permit să spun că rivalizează cu Copacabana din Rio de Janeiro. Acum că scriu aceste rânduri, îmi vine în minte că până și desenul trotuarelor celor două promenade are ceva asemănător.

Plaja este extrem de curată și animată tot anul. Se face plaje, baie, surfing, yahting, dansuri populare, sau plimbări cu câinele, vara – iarna..

Promenada se termină la vechiul port Tel Aviv, care a fost transformat într-un imens Moll

în aer liber, cu magazine de firmă, restaurante și locuri de joacă.

IMG_0491IMG_1172Vechiul port este punctul în care se varsă în mare râul Yarcon. Nu este chiar Amazoanele, nici măcar cât Jiul nu este, dar … este singurul. Chiar dacă vara apa nu prea curge că n-are de unde (șase luni pe an nu plouă), în schimb este alimentat în sens invers, din mare, panta văii fiind zero și este îngrijit în mod special și cu multă sudoare și cheltuială. Asta pe vreo doi, trei km. în care râul este axul principal al parcului Hayarkon, parc mare și frumos, care se întinde până la  stadionul Ramat Gan (cel mai mare din țară), respectiv Canionul Ayalon (canioane se numesc Mollurile în Israel), primul canion, construit prin 1985.

Paralel cu țărmul mării, la vreo doi km. și jumătate de acesta, curge când are apă, un mic pârâiaș numit Ayalon și se unește cu Yarconul. Intre mare și acest pârâu se întinde centrul Tel Avivului. Este zona străbătută de artere largi, importante ale orașului, cum sunt bulevardele Even Gvirol, Dizengof, Alenbi, sau perpendiculare pe ele ca Shenkin, Rotshild, Kaplan, Shaul Hamelech, Arlozorov, Jabotinski, sau Rocah.

Intre aceste repere, de prin 1980, s-au construit cca. 70 de zgârie nori și altele sunt în plan. Practic dacă un an nu te duci în vreo zonă a orașului, riști să nu mai recunoști locurile.

Zgârie norii sunt opere ale unor arhitecți moderni, a căror lucrări se înscriu în linia generală a vremurilor, adică beton și sticlă, mai ales sticlă. Nu uitați că Tel Avivul este construit pe vechile dune de nisip și practic toate fundațiile acestor zgârie nori, intră bine sub nivelul mării, dat fiind faptul că toate au patru, cinci sau mai multe etaje subterane cu parcări, obligatorii prin lege, funcție de numărul de metrii patrați utili ai clădirii și destinație.

Centrul Azrieli, care se vede aproape de oriunde, este format din trei clădiri, un cilindru, un paralelipiped cu baza patrată și unul cu baza triunghiulară. Au câte 50 de etaje, au un canion pe primele etaje unite între ele și un restaurant-observator la etajul 50. Merită vizitat.

cancediu1-05 00403.2005 001OLYMPUS DIGITAL CAMERADupă cum merită vizitat și Parcul Național, mai mic dar foarte frumos, plasat în Ramat Gan în apropierea parcului zoologic „Safari” un rai al copiilor. In Safari se poate intra cu mașinile particulare, asta în cazul că închiriați vreo mașină.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn caz contrar, vă deplasați cu un fel de trenuleț care circulă prin parc, prețul acestuia fiind cuprins în bilet.

Trebuie să aveți în vedere că o vizită în Safari este o jumătate de zi pentru adulți, dar dacă mergeți cu copii cu siguranță vă va lua o zi, că de dragul copilului, dai peste cap și program și tot.

Dacă aveți timp, vizitați și cartierele universităților Tel Aviv și Bar Ilan, în care învață peste 50 de mii de studenți din nu știu câte zeci de țări.

Oskar 016Oskar 004Dacă sunteți interesat în nivelul de trai al israelienilor, după ce ați vizitat canionurile Ramat Gan, Azrieli, vechiul port și eventual Dizengof Center, faceți o plimbare prin Shuk Hacarmel, cea mai renumită și probabil cea mai veche piață din Israel. Veți găsi probabil tot ce căutați sau tot ce vă imaginați că s-ar putea cumpăra. Probabil când veți părăsi piața, veți fi total amețit de imagini și sunete. Dar asta-i plăcerea.

Tel Aviv este numit „Orașul fără pauză”, funcționează zi și noapte. Sigur, în unele zone ziua, în altele noaptea. Dacă veți merge pe promenadă noaptea la două, veți aștepta la coadă să se elibereze un loc la vreun restaurant, sau club. Să nu mai vorbim de cazul că ești cu mașina, pentrucă se circulă cu 2-3 km/oră bară la bară și parcările sunt pline. In Yafo la fel.

Locuitorilor Tel Avivului, le place mișcarea. Spuneam că se înoată în mare mai tot anul. In fiecare dimineață foarte devreme, vei întâlni sute de alergători, fie în parcul Yarcon, fie în parcul Național Ramat Gan, fie pe faleza mării. Si la fel seara, până noaptea târziu.

In fiecare cartier, există cel puțin o bază sportivă, cu cel puțin o piscină, unde oamenii au abonamente cu anul, își duc copii la înot, „trag la fiare” în sălile de forță.

twain10.bmpVârsta variază între 7 și 90 de ani. Nu glumesc de loc. Cunosc un grup de etnici români, care în mod regulat înoată în piscinele universității, vara-iarna. De vârste ce să mai vorbim. Cea mai „tânără speranță” din grup, este pensionară de cinci ani.

Cred că două zile v-ar ajunge să vedeți ce este mai interesant în Tel Aviv. Problema mare este circulația. Faceți rost de o hartă în limba engleză, sau folosiți internetul. Toate hotelurile au Wi Fi, dar vă pun la dispoziție și hărți gratuite în engleză. In Tel Aviv sunt peste o sută de stații automate de închiriat biciclete. Poate încă nu este ca în Copenhaga, dar pe majoritatea bulevardelor, sunt benzi pentru bicicliști. Trebuie încercat. Poate peste doi trei ani, vor fi și în Cluj, Sibiu sau Timișoara și atunci veți fi primii care știți „cu ce se mânăncă” asta.

Israelienii ajută cu plăcere pe turiști, nu ezitați să puneți întrebări. Chiar dacă există bariere de limbă. Lumea folosește mâinile și picioarele.

v