Tările Scandinave 

Când se vorbește de țările de țările scandinave, se subînțelege grupul de țări nordice, Norvegia, Suedia, Danemarca în primul rând, la care se adaugă Finlanda, Islanda și Groenlanda.

Primele trei, au o istorie comună de peste un mileniu. Celelalte țări, au fost „adoptate” dealungul istoriei, urmare a diferitelor evenimente, de regulă războinice.

Norvegia, Suedia și Danemarca, sunt legate atât cultural cât și lingvistic. Cine cunoaște limbile acestor țări, spune că ele sunt asemănătoare, sună aproape ca limba germană fără să fie, dar norvegienii, suedezii și danezii, își înțeleg unul altuia limba.

Cele trei țări au o moștenire etnico – culturală comună, germanică. Se presupune că nordicii se trag din triburi germanice și vikingi. Perioada de dominare a vikingilor a fost între secolele VIII – XI.

Denumirea de Scandinavia se pare că se trage dela o regiune SCANIA, care a fost în Danemarca iar azi este în Suedia.

Deși aceste țări sunt categoric nordice, clima este temperată și asta din cauza așa numitului Golf Stream, pe românește Curentul Golfului. Acesta se formează în Marea Caraibelor, traversează Atlanticul spre nord-est, un „râu” de apă caldă de 24 – 26 grade celsius, cu o lățime de 70 – 100 de km. și adâncime de 1000 de metri. Acesta spală coastele vestice ale Europei, până la Oceanul Înghețat de Nord, practic menținând o climă temperată în toată Europa de nord – vest.

Tările scandinave, au foarte multe zone muntoase, așa numită tundră și mii de lacuri.

Norvegia 

I se spune țara fiordurilor, dat fiind că toată coasta de vest este „zimțată” de fiorduri.

Noi am intrat în Norvegia, venind de la aeroportul din Stockholm capitala Suediei, cu mașina, așa că în prima fază n-am văzut fiorduri.

scandinavia 014Apă însă, întâlnești și în interiorul țării. Sunt mii de lacuri, mai mari sau mai mici, ca de exemplu lacul Vanern, pe lângă care am trecut venind de la Stokholm. Dar mai apoi călătorind spre Bergen, am traversat Hardangerfjorden cu feribotul și mai apoi am admirat alte câteva fiorduri, mai mari sau mai mici. Ele însă sunt atât de multe și au nume atât de greu de reținut cel puțin pentru mine, că sunt nevoit să-mi cer iertare pentru neputința mea de a le numi. Dar cred că nu prea contează, toate fiind fracturi în scoarța terestră, umplute de apa Oceanului Atlantic și sunt impresionante.

Spuneam că i se spune țara fiordurilor, dar oficial se numește Regatul Norvegiei. Are o suprafață aproape dublă decât România și o populație de numai cinci milioane de locuitori. Dar, este cel mai mare producător de petrol și gaze naturale în afara Orientului Apropiat. Are un indice de desvoltare dintre cele mai înalte și este țara cea mai democratică din lume. Nu este membră a Uniunii Europene și cele două referendumuri ținute pentru aceasta, au refuzat pur și simplu această onoare. Speculații se pot face multe, dar norvegienii nu vor și basta.

Istoria Norvegiei începe cu vikingii, a căror eră se întinde pe trei secole, cu expansiune până în Marea Britanie și Irlanda. Apoi vine creștinismul, care cucerește întreaga Europă.

Pentrucă veni vorba, creștinismul s-a instalat puternic în toată Europa de prin secolul XII. Este să zicem staționar în vestul, centrul și sudul continentului, iar în est, în ultimele decenii, revine în trombă după respingerea comunismului. In schimb în nord, după o perioadă de sute de ani de creștinism, religia în general pierde teren. Deși peste 90% din norvegieni sunt romano-catolici, doar 2% participă la slujbe săptămânal. Cel mai mic procent din Europa.

scandinavia 046Biserici sunt, nu știu dacă se mai construiesc, dar am văzut biserică din lemn, foarte sofisticată, care se spune că ar avea scheletul din secolul XIII. Aceste biserici, sunt păstrate mai degrabă ca moștenire culturală decât lăcaș de închinăciune. Se spune că sunt în număr de 28 ca ele și după cum se vede foarte bine intreținute.

Dar să ne întoarcem la istorie.

La începutul secolului XIV  Norvegia se unește cu Suedia, iar mai apoi, și cu Danemarca. Nu știu dacă de voie sau de nevoie, se formează uniunea celor trei țări, sub coroana Danemarcei, capitala fiind la Copenhaga.

Suedezii mai aprigi, denunță această uniune la începuturile secolului XVI, pe când Norvegia rămâne la „remorca” danezilor până în 1814, dar separarea totală are loc abia în 1905.

Tutela daneză a lăsat urme, mai ales în ce privește desvoltarea (mai precis nedesvoltarea) vieții social culturale și politice a Norvegiei. Toate hotărârile se luau la Copenhaga, acolo se legifera totul, nici măcar o universitate nu era în Norvegia până în secolul XIX.

In primul război mondial, Norvegia a fost neutră, deși a fost obligată să-și vândă o bună parte din flotă Angliei pe „un preț simbolic”, care nu avea cu ce să facă aprovizionarea armatei.

In al doilea război mondial, Norvegia și-a declarat neutralitatea, dar Hitler nu prea a băgat de seamă, așa că în 1940, a invadat și a ocupat Norvegia. Guvernul s-a refugiat la Londra și a funcționat acolo pe toată durata războiului, inclusiv participând la debarcarea din Normandia cu trupe, alături de forțele britanice.

Aceste acțiuni i-au dat un anumit statut Norvegiei, în baza căruia a beneficiat de Planul Marshall, iar în 1949 intră în NATO.

De fapt după al doilea război mondial, Partidul Muncitoresc Norvegian pune mâna pe putere și încearcă să canalizeze societatea și economia țării după principii socialiste de stânga. Dar foarte repede se răzgândesc (sau poate exact la timp comparativ cu alții) și schimbă macazul spre dreapta, spre capitalism.

Azi, Norvegia este o țară puternic desvoltată, care produce petrol, gaze naturale, fier, cupru, molibden, plumb, aliaje, oțeluri, aluminiu și mai adăugați ce vreți din tabelul lui Mendeleev. Norvegia are industrie constructoare de mașini, de nave maritime, agricultură și industrie de pescuit. Are 4000 de km. de căi ferate, 90 de mii de km. de șosele (bune), o flotă maritimă mare și un PIB de 52 de mii $ pe cap.

Orașe sunt destul de puține și nu sunt mari. Oslo este orașul cel mai mare, urmat de Bergen. De fapt populația țării este destul de mică raportată la suprafață.

Populația în ultimele decenii a crescut mult, urmare a emigrărilor în special din Turcia, Maroc, Pakistan, India și în ultimii ani din țările est europene, în special Polonia.

scandinavia 044Norvegia este o țară care atrage milioane de turiști anual. In special iubitori de natură, de munți, de excursii. Poți lua pachete, în grup sau individuale, fiecare ce-i place, fiecare în ritmul lui.

Am un prieten în Germania și el originar din România, care în fiecare an merge în Norvegia pentru cel puțin o lună la pescuit. Are un minivan, echipat pentru pescuit cu care merge.

Nu-i vorbă, că și pe vremea când era în România, mergea în fiecare sfârșit de săptămână la pescuit însă pe pâraiele din munții Parâng. Dar după ce a plecat în Germania, prin 1980, nu mai merge decât în Norvegia, că acolo îi place lui.

Cum spuneam, ape sunt multe. Râuri, lacuri, pâraie sau căderi de apă.

Trebuie avut în vedere însă că nordul Europei a fost în totdeauna un loc scump și azi este și mai scump. Dacă vrei ghețari, ape cristaline, păstrăvi, aer curat, natură virgină, mâncare de calitate, șosele bune, sau pârtii de schii de prima mână cu instalații moderne și bine intreținute, Norvegia este adresa …dar trebuie să bagi adânc mâna în buzunar.

Dacă vă pasionează ghețarii, în Parcul Național Jostedalsbreen, se află ghețarul Briksdal, cunoscut ca unul foarte accesibil, dar care totuși implică echipament și ghid corespunzător, așa că am renunțat. Dar voi să nu vă luați după noi.

Oslo

 

Se spune că Oslo a fost fondat cam prin anul 1000. Deși capitală, nu are decât 600 de mii de locuitori.

Este plasat în sudul țării, la capătul unui fiord numit (cum altfel) Oslofjord. Teritoriul orașului, cuprinde și cca. 40 de insule și  300 de lacuri.

Oslo nu s-a desvoltat mai deloc până în secolul XIX, când Norvegia s-a desprins de Danemarca. Între secolele XIV și XIX, capitala fiind la Copenhaga, nu era nevoie de încă una. De aceia, Oslo așa cum ne întâmpină azi este un oraș nou. Până și Universitatea Oslo, se înființează abia în 1811.

In evul mediu, toate construcțiile erau din lemn. Așa se face că până în 1624, orașul a fost ars de 14 ori.

Cu adevărat capitală, Oslo începe să devină dela 1814.

Incepe construcția clădirilor importante ale puterii. Se construiește Palatul Regal, Parlamentul și Teatrul Național, Universitatea și clădirea Bursei.

scandinavia 110De altfel, nici nu s-a chemat Oslo pe vremea aceia ci Kristiania. Se numește Oslo abia din anul 1925.

Atunci când intri într-un oraș complet străin cu mașina și mai ales o capitală, te încearcă frica de necunoscut, de cum te vei descurca, știind că o capitală înseamnă aglomerație de mașini și pietoni, plus necunoașterea locului. Dar la Oslo nimic din toate astea. Noi am venit dela aeroportul din Stockholm, pe E18, autostradă care intră în Oslo din spre sud, pe lângă port, până pe partea nordică a gării Oslo sud. Dar toate astea fără vânzoleală, fără aglomerație, pentrucă așa e Oslo. Ca un orășel. Străzi aproape liniștite, sau în orice caz, mai liniștite decât în marile capitale.

scandinavia 095Hotelul nostru, deși nu era ieftin, era destul de modest, dar bine plasat, cam 200 de metri nord – vest de parcul Slottsparken, al cărui punct de atracție este Palatul Regal.

Era puțin depășită ora prânzului, așa că după ce ne-am văzut camera, am ieșit din hotel să luăm masa. Ne-a impresionat plăcut cartierul, cu străzi destul de primitoare, cu restaurante și baruri liniștite, unde se poate mânca bine (dar nu ieftin). Este zona în care sunt plasate câteva ambasade, între care am recunoscut Ambasada Olandeză, a Israelului, a României și încă câteva.

După masa ne-am început vizita cu parcul, intrând prin spate, din spre vest. Parcul  este frumos aranjat, dar parcuri frumoase am mai văzut. Am vizitat în fugă Palatul Regal, care nu m-a impresionat prin nimic, un palat ca oricare altul, utilat ca oricare altul din orice capitală regală. Poate chiar mai puțin.

scandinavia 094Apoi am pornit spre ieșirea principală a parcului, care dă în alte două parcuri una după alta, până la Parlament,  care se numește Stortinget, trecând pe lângă  Teatrul Național.

In această zonă, îmi amintesc, am văzut pentru prima dată cred că în 2003, un punct de închiriere a bicicletelor. De fapt nu era o închiriere propriuzisă ci o luai și erai obligat s-o depui la același sau la orice alt punct de colectare a lor. Garanția era  cartea de credit. De costat nu costă nimic.

Strada care pleacă dela parcul Slottsarken pe lângă Parlament, este o arteră principală cu magazine, clădiri de birouri, restaurante pe una din laturi și parcurile pe cealaltă. Multă lume circulă în această zonă, mai ales seara și mai ales tineret.

scandinavia 106A doua zi, am plecat de dimineața să vizităm Parcul Frogner, care se află la cca. un kilometru de hotelul nostru spre nord – vest.

Parcul Frogner, a fost la început parcul conacului cu acelaș nume, înființat prin secolul XVIII, dar încet încet a fost înghițit de desvoltarea orașului.

In 1896 a fost transformat într-un parc public, iar în perioada 1920 – 1943, a fost conceput și construit așa numitul „Parc al Sculpturilor lui Gustav Vigeland”, care cuprinde 212 sculpturi, din bronz și granit, cel mai mare parc de sculpturi ale unui singur artist.

scandinavia 097Principalele piese ale parcului sunt un pod de 100 de metri cu 58 de statui, între poarta de intrare și fântâna arteziană, apoi aleia între fântână și platforma cu obeliscul, sau monolitul cum îi spun ei. Acest obelisc, este dintr-o singură bucată de stâncă de 14 metri înălțime, toată sculptată cu corpuri omenești îmbrățișate în diferite ipostaze, la care trei cioplitori în piatră au lucrat 14 ani.

Inițial, fântâna arteziană a fost proiectată să stea în fața Parlamentului, dar apoi a fost reamplasată. Toate au fost concepute și proiectate de același Gustav Vigeland cel mai renumit și cel mai comentat sculptor norvegian.

scandinavia 102Nu sunt nici artist, nici critic de artă. Dar mie unele elemente mi-au plăcut, altele m-au lăsat rece. Sunt unii critici ai lui care spun că acest complex „miroase a mentalitate nazistă” iar alții vorbesc de artă monumentală stalinistă. Nu știu dacă e așa sau nu. Ce este absolut sigur, că acest parc de sculpturi, conține o imensă cantitate de muncă creiatoare și imaginație artistică. Cine a creiat asta, a dat ceva frumos lumii. Nu a făcut nimănui nici un rău. Dimpotrivă. Cred că adevărul este de partea celor ce i-au dăruit Premiul Nobel pentru această lucrare.

Îmi aduc aminte că am citit undeva că cine nu are capacitatea de a creia artă, se face critic de artă. O fi ceva în asta.

scandinavia 101O altă piesă a complexului, este numită „Roata vieții”, care mie mi-a plăcut.

Dar mai sunt mulțime de piese, fiecare în parte zile, luni și ani de muncă, corpuri omenești, bărbați, femei și copii în diferite ipostaze. Mergeți să le vedeți și vă faceți o părere personală.

Este atracția turistică număru unu al Norvegiei. Ocupă 45 de hectare și atrage aproape două milioane de turiști anual.

Ziua următoare am pertecut-o făcând o croazieră printre cele 40 de insule ale orașului Oslo.

scandinavia 122Croaziera, a cuprins și vizita la muzeul Vaselor Vikingilor, Muzeul Fram și Muzeul Kon – Tiki. Ultima vizită a fost la un fel de muzeul satului, cu diferite case din diferite regiuni, din lemn toate, probabil autentice și dacă nu, nu-i nici o nenorocire. Fetele tinere și frumoase care ne prezentau exponatele în schimb, erau nordice autentice.

Un alt obiectiv demn de vizitat, este parcul în care se află trambulina pentru salturi cu schiurile, o construcție cu adevărat ingenioasă, care iarna se folosește pentru sărituri cu schiurile, iar vara, partea de aterizare, se transformă în piscină, având tribunele de jur împrejur.

Am petrecut în total vreo patru zile în Oslo și eu spun că am văzut cam tot ce e interesant, inclusiv Muzeul Premiului Nobel pentru Pace și Universitatea Oslo.

Apoi într-o dimineață devreme, am pornit spre Bergen, al doilea oraș al Norvegiei.

Bergen

 

Spuneam că este al doilea oraș în mărime din Norvegia, cu cca. 260 de mii de locuitori și este cel mai vestic oraș al Norvegiei, aflându-se la o distanță de 460 de km. de capitala Oslo.

Am străbătut distanța dintre cele două orașe în două zile, pentrucă nu ne grăbeam niciunde, am venit să vedem, să ne bucurăm de natură și aveai de ce să te bucuri. Soseaua era bună, timpul frumos, început de august, pădure cât încape, vegetație abundentă, pâraie, râuri, lacuri, fiorduri, diferențe de înălțime de până la 1300 de metri.

Când am plecat de acasă, am sperat că vom putea ajunge până la ghețarul din parcul Jostedalsbreen, dar apoi interesându-ne la Oslo, am constatat că treaba nu e atât de simplă, că este nevoie să fii echipat corespunzător, să fii însoțit de ghid cunoscător al zonei, adică sunt necesare unele pregătiri preliminare pe care noi nu le-am făcut, așa că am renunțat.

scandinavia 049Dar și așa am avut parte de peisaje splendide, am urcat pe serpentine care îți taie respirația, am văzut căderi de apă, am urmărit șoseaua nr. 7, am traversat cu feribotul fiordul Hardangerfjord, și apoi pe șoseaua Fv 7 sau Handargerfjordvege,  în lungul aceluiași fiord,  până la Oystese, localitate pe malul fiordului, unde am găsit greu o cameră la Hardangerfjord Hotel (cum altfel), pentru „simbolicul” preț de 150 €/noapte. Este drept, hotelul este prea luxos (dar altul nu-i în zonă), deși camerele nu sunt mari, vederea spre apa fiordului și pe malul celălalt, se vede ghețarul Folgefonna. Dacă nimeriți în iulie, se spune că are loc un festival de muzică, care adună multă lume, distracție, dans și cheltuială suplimentară dacă vă puteți permite. Se pot sta câteva zile sau chiar o săptămână, să faceți excursii în regiune, să pescuiți, să faceți escapade pe ghețarul de vizavi.

scandinavia 059Noi a doua zi dimineață am continuat spre Bergen, tot așa, pe lângă lacuri, pe lângă fiorduri, admirând splendida natură și curățenia Norvegiei.

Singurul lucru care mă deranja, este singurătatea. Nu întâlnești un om, o mașină, decât din când în când. Parcă și puținele și rarele localități pe lângă care treci, ar fi goale.

Am stat la Bergen două zile. Este un oraș împrăștiat în vreo câteva cartiere, pe după munți, care se pare că sunt în număr de șapte. Casele pot fi dela cota zero a oceanului, până la cota 987, care este cel mai înalt și unde am ajuns cu funicularul din cartierul Bryggen.

scandinavia 079Orașul Bergen există de prin secolul XI. In forma în care este azi, orașul vechi, așa numitul Chei Bryggen, a fost construit de germani prin 1700, pentru antrepozite și compania de transport marin.

Germanii au monopolizat transportul maritim legat de Bergen.

De altfel legătura terestră între Oslo și Bergen, s-a realizat abia între cele două războaie mondiale.

Adevărata desvoltare a orașului datează dela  sfârșitul secolului XIX.

Orașul dealungul secolelor, a ars de câteva ori, clădirile fiind construite din lemn. Uneori a ars în proporție de 90 % și a fost mereu reconstruit după modelul clădirilor care au ars.

Bergen este cel mai important port în această parte a lumii. Dar în Bergen există și o industrie constructoare a vaselor marine, precum și industrie petrolieră, bazată pe zăcămintele din Marea Nordului.

Bergen este și un centru educațional puternic, format în jurul Universității.

In al doilea război mondial, Bergen a fost ocupat de germani  din prima zi  de 9 aprilie 1940 și până în 8 mai 1945. Orașul a fost de repetate ori bombardat de trupele aliate, fiind un punct strategic important german.

scandinavia 073Bergen este orașul în care s-a născut dramaturgul Henrik Ibssen, lucru de care locuitorii orașului sunt foarte mândrii. In fața teatrului este o statuie a acestuia care mi se pare un pic caricaturală, sau nu știu să spun eu ce stil, sau poate că așa arăta Ibsen, ceiace nu prea îmi vine să cred.

Parcul din fața teatrului în care este și statuia este însă foarte frumos și cu mult bun gust, ca să nu mai spun de cât de curat și intreținut este.

In fața Bergenului, sunt câteva insule care practic apără portul de valurile oceanului.

Clima în Bergen, deși se află în nord, este cu ierni mai blânde, urmare a Curentului Golfului, dar veri mai răcoroase. Cantitățile de ploaie sunt însă destul de serioase. Foarte multe zile cu ploaie pe an. Noi am avut noroc că în cele două zile cât am pertecut în oraș, a fost soare.

scandinavia 081Prea multe Bergen nu are ce arăta. Este un oraș port, care poate fi un punct de plecare pentru excursii în regiune. Spuneam că orașul se întinde până pe munții din jur. Cel mai apropiat este Muntele Floyen. Care este construit pe toți versanții, cu case cu maxim un etaj, străzi în pantă și un funicular.

Funicularul se numește Floybanen și urcă din orașul vechi Bryggen până sus și are stații la diferite nivele. Sus la capătul funicularului este un parc de distracții și agrement foarte frumos amenajat și de unde vederea spre oraș, spre port și spre insulele din jurul orașului este foarte frumoasă, atunci când nu sunt nori sau ceață.

Am vizitat orașul, desigur majoritatea clădirilor sunt din secolul trecut, nu foarte înalte, dar solide.

scandinavia 090Am intrat și în Parcul din centrul orașului, mare, frumos, plin de flori și un lac imens.

Debarcaderul vechiului oraș, Bryggen, azi este un fel de port de iahturi, care toate erau de vânzare. N-am întrebat că nu intenționam să cumpăr vreunul, dar am impresia că era un fel de talcioc unde se vând iahturi la mâna a doua.

Undeva la intrarea în zona debarcaderului, o tonetă la care se vindeau blănuri, căciuli de blană, mănuși (în august) evident pentru turiști. Surpriza a fost că vânzătoarea era o fătuță moldoveancă, care vorbea norvegiana de parcă era moldovenește. Desigur, afacerea nu era a ei, ea era angajată doar ca vânzătoare.

După cum spuneam Bergen nu are prea multe de arătat turistului. Pentru oraș în sine, nu merită să faci efortul. Dar drumul până acolo și întreaga regiune dintre Oslo și Bergen, frumusețile naturii pe care le poți admira merită toți banii.