– Danemarca

 Danemarca, cea mai mică dintre Tările Scandinave, este plasată în sudul Norvegiei și sud – vestul Suediei. In sud, Danemarca este despărțită de Germania, printr-o graniță terestră.

Danemarca, împreună cu Suedia, Norvegia și mai puțin Finlanda, au avut o istorie comună dealungul veacurilor, așa cum am arătat mai la începutul capitolului.

Popoare care s-au format prin conviețuirea la bine și la rău, de sute de ani a unor triburi germanice și triburi de vikingi din insulele nordice, au atât istoria cât și limba comună, sau aproape comună. Limbile norvegiana, suedeza, daneza și mai puțin finlandeza, se înțeleg între ele și indică în mod categoric izvoare comune.

In ce privește conviețuirea dintre aceste popoare, cred că este mai corect să vorbim mai degrabă de o luptă permanentă de sute de ani, pentru supremație, pentru subjugarea din partea unora și supunerea din partea altora. Așa cum am mai arătat, Danemarca, deși cea mai mică dintre țările nordice, a dominat cel puțin 100 de ani atât Norvegia cât și Suedia, iar mai apoi, după ce Suedia s-a declarat independentă, Danemarca a răms doar cu Norvegia.

Danemarca este o peninsulă și un grup mare de insule împrăștiate în zona de trecere din Marea Nordului în spre Marea Baltică. Dealungul veacurilor, cine stăpânea această peninsulă care este cea mai mare parte a Danemarcei și cele aproape 500 de insule mici împrăștiate în calea navigatorilor din spre Marea Nordului spre Marea Baltică și invers, avea un imens avantaj și practic controla întreg comerțul în această zonă a lumii. Această situație s-a menținut, până când Germanii pe deoparte s-au săturat, pe de altă parte au ajuns la o desvoltare suficientă a tehnicii să poată construi un canal, între fluviul Elba și portul Kiel, practic legând Marea Nordului de Marea Baltică prin acest canal de peste 100 de km., care exclude controlul danez sau al oricui asupra acestei treceri.

Până mai în secolul trecut, Danemarca avea dispute permanente cu Suedia pentru regiunea Scania și cu Germania pentru regiunea Holstein.

In secolul XX, lucrurile s-au mai aranjat, au trecut cele două războaie mondiale peste Europa cu toate necazurile și învățămintele ei, care au schimbat și granițe și popoare și tendințe. Danemarca a pierdut și Scania și regiunea Holstein și a rămas cu o peninsulă și 443 insule dintre care 72 locuite, la care se adaugă Insulele Feroe și Groenlanda. Ce legătură este între Danemarca și Insulele Feroe care se află la o mie de km. nord de ea, sau Groenlanda care este la două mii de km., nu mă întrebați că nu știu și sunt aproape sigur că nu pierd nimic prin asta.

Danemarca are un teritoriu de 43 mii kmp., cu o populație de 5.5 milioane locuitori, majoritatea trăind în mediul urban.

Relieful este șes, cu înălțimea medie de 30 metri și o climă temperată. Curentul Golfului acționează și asupra Danemarcei, ca asupra întregului vest al Europei.

După al doilea război mondial, Danemarca s-a încadrat în tot ceiace se cheamă politica Europei de vest, adică este membră fondatoare a ONU și NATO, membră fondatoare a CCE care s-a transformat ulterior în UE.

Azi Danemarca are un nivel de trai printre cele mai înalte din lume. Dar și ocupă locul întâi ca țara cea mai puțin coruptă din lume. Dovadă sigură că cele două se leagă între ele.

Are o economie mixtă modernă, cu una din cele mai libere piețe a muncii. Oricine poate fi angajat oricând și concediat de asemeni. Libera inițiativă și proprietatea privată sunt garantate și ce-i mai important, sunt luate în serios. Somajul este mai mic decât media Uniunii Europene și ajutorul de șomaj este cel mai ridicat.

De asemeni Danemarca are cel mai mare salariu minim pe economie din lume. Ordinea de prioritate în Danemarca începe cu Sănătatea și următoarea este Educația. Cum se ajunge la toate astea, nu mă întrebați că nu știu. Cred totuși că acel loc întâi ca țara cea mai puțin coruptă, are mare greutate în asta.

Danemarca este o monarhie parlamentară. Actuala regină, se numește Margrethe II.

Danemarca are nu numai o regină, dar și un prim ministru femeie din 2011. Am și reținut numele ei, cel puțin pentru moment: Helle Thorning – Schmidt. Nu foarte tânără, poate că nu seamănă cu D-na Sarkozy, dar o înfățișare plăcută și privire directă.

Capitala țării și cel mai mare oraș este Copenhaga, singurul de altfel pe care l-am vizitat.

 – Copenhaga

 Prima zi a lunii iulie este plină vară în orice țară Europeană, mai ales dacă este în sudul ei.  In Danemarca, deși este început de vară, termometrul nu dă pe afară. Putea fi un 20 – 22 de grade la prânz, dar plăcut, mai ales că nu ploua și nici perspective nu erau.

Cu un schimb de avioane la Budapesta, am ajuns la aeroportul internațional din Copenhaga undeva în jurul prânzului. Aeroport imens, un oraș întreg, aflat pe o insulă, la vreo 10 km. de centrul orașului. Lângă aeroport, cel mai mare centru comercial al Danemarcei. Intre aeroport și oraș, există tren, metro, autobuse sau taxiuri.

Aveam reținut un mic studio prin internet, într-o casă particulară, în cartierul central, într-o străduță liniștită, nu departe de Christian’s Church (cred că se traduce Biserica lui Cristos). Strada se numește Dronningensgade și este paralelă cu canalul Christianshavns Kanal. O cameră destul de mare, o mică chicinetă, baie cu vană și toaletă, televizor, internet incluse, etajul 1 (și ultimul), la prețul de 70 €/pe noapte, ceiace pentru Copenhaga este un preț foarte bun, hotelurile fiind deadreptul prohibite pentru un muritor de rând. Gazda, o femeie tânără, am văzut-o o singură dată, când ne-am prezentat. In rest, nu toată săptămâna cât am stat acolo și nici măcar la plecare.

De la aeroport, știam că trebuie să luăm metroul pentru șapte stații și în mai puțin de o jumătate de oră ne aflam la suprafață, vizavi cu turnul bisericii. De aici a fost simplu.

Aici e momentul să amintesc faptul că metroul din Copenhaga, funcționează automat, fără mecanic sau conducător. Nu vezi nici un personal, nici la intrare, nici la ieșire, nici în tren.

Metrouri automate mai sunt în multe orașe din lume și cum am aflat ulterior, cu diferite grade de automatizare. Cu multe dintre ele am circulat înainte de Copenhaga, numai că n-am știut nimic despre faptul că ele eventual funcționează automat. Acum, am aflat despre modul de funcționare în timp ce mă aflam în metro și vă spun foarte sincer, deși mă consider un turist trecut cam prin toate, nu m-am simțit prea în largul meu, gândindu-mă că suntem purtați de colo, colo după comenzile unui computer, indiferent cât de performant ar fi. Dar desigur astea sunt prostii. In timp te obișnuiești.

Strada și casa în care am locuit, sunt situate în centrul istoric al Copenhagăi, practic locul de unde a început să se extindă orașul. De regulă aceste cartiere, oriunde în lume, sunt cele mai circulate, cele mai zgomotoase, cu turiști, cu buticuri, restaurante și cafenele de superclasă, a căror unică calitate este că sunt plasate în centrul istoric. Vezi centrul istoric al Bucureștiului. Mă refer la străzile Lipscani, sau Covaci, sau zona Hanul lui Manuc.

Aici, nimic din toate astea. Strada avea vreo trei sute de metri, cu case cuminți, una, două etaje, curate, nici vorbă să stea să-ți cadă ceva în cap, două bodegi și un supermarket.

DSC_0016 Ne-am lăsat bagajele și am ieșit la plimbare să vedem unde este orașul ce seamănă a capitală.

Trebuie să spun, că dacă te gândești să vezi un centru de capitală în stilul New York, sau Tokio, sau măcar București, vei fi dezamăgit.

Am ieșit pe străzile orașului vechi, care se numește Indre By, în plimbare pe jos. Peste tot, clădiri solide, eu zic că de pe la jumătatea secolului XIX și secolul XX. Orașul, cel puțin centrul are un aspect neoclasic. Străzile sunt paralele sau perpendiculare pe canale, sau invers, cum vreți. Practic este foarte greu pentru un străin să-și dea seama care este un canal făcut de mâna omului și care este o fractură naturală care separă o insulă de cealaltă.

DSC_0021Străzile, sunt unele mai largi, altele mai puțin, dar în general comparativ cu alte orașe, destul de goale. Se remarcă în mod special benzile pentru biciclete, care sunt cam de aceiași lățime cu benzile rezervate mașinilor. Si aceasta nu este un moft, sau o exagerare gratuită. In Copenhaga cu adevărat, bicicleta este mijlocul de transport cel mai folosit.

Chiar și pe bulevardele principale, clădirile sunt relativ joase pentru o capitală: patru, cinci etaje. Dar asta, pentrucă se păstrează stilul și arhitectura secolelor XVIII – XX, chiar dacă e vorba de clădiri relativ noi.

Copenhaga și-a început istoria ca sat pescăresc viking, prin secolul X, pe coasta de est a insulei Zealand.

In secolul XV, era deja capitala Danemarcei, iar în secolul XVII, un centru regional important, politic și economic, al Danemarcei și Norvegiei.

Secolul XVIII este un secol de necazuri pentru Copenhaga, cu două incendii imense care distrug infrastructura orașului, apoi ciuma care desființează o treime din populația orașului.

DSC_0001Urmează reconstrucția și modernizarea. Se construiește Teatrul Regal, clădire care și azi este impozantă și atrage privirile turiștilor, se înființează Academia Regală de Arte Frumoase.

In a doua jumătate a secolului XVIII, în vremea când danezii își reconstruiau capitala, nu știau că celebra flotă britanică, creștea pe unul din cei mai celebrii eroi ai săi, pe viitorul Amiral, Lord Horațio Nelson, care în 1793 își pierde ochiul drept în Corsica și în 1797 mâna dreaptă în bătălia dela Santa Cruz de Tenerife. Dar fără acel ochi și fără acea mână, a fost în stare să comande bombardarea până la distrugere a proaspetei capitale Copenhaga în 1901, iar în prezent, pe post de mare erou britanic, domină de pe coloana lui de 52 de metri peste Trafaglar Square și întreaga Londră.

In continuare, orașul depășește zidurile de apărare, este perioada numită „Vârsta de aur a Danemarcei”.

Orașul Medieval, construit sub regele Frederick V, este sâmburele înjurul căruia se desvoltă capitala de azi. Acest sâmbure, are în centru Biserica de Marmoră, Palatul Amelienborg și sumedenie de clădiri în stil Rococo al secolului XVIII.

DSC_0013Spuneam că orașul nu este înalt. Se oprește undeva la 5-7 etaje și această masă de clădiri vechi și totuși ca noi, este străpunsă de turnurile și turlele baroce ale bisericilor sau Palatelor.

Nu poate fi trecută cu vederea clădirea și Piața Primăriei, care sunt un loc foarte agreiat atât de localnici cât și de turiști. De la sine înțeles că locul, sau locația este liberă de circulația mașinilor, deși sub piața primăriei, este o imensă parcare publică.

Orașul Medieval, sau Orașul Interior, sau Indre By sau cum i se mai spune, are cam o rază de un kilometru și conține cam tot ce merită să fie văzut: Palatul și canalele Christianborg, Castelul Rosenborg și parcul din jurul lui, cel mai vechi, cel mai frumos și cel mai frecventat.

DSC_0019Tot în această zonă puteți admira și clădirea Bibliotecii Regale, poreclită pentru forma ei Diamantul Negru, care cred că nu trebuie accentuat că este o construcție total modernă și al ultimilor maxim 10 -20 de ani.

In aceiași categorie trebuie plasată și clădirea Operei regale, donație a unui magnat danez, clădire care a fost inaugurată în anul 2004.

Sunt multe clădiri noi, pe malul canalelor sau pe coastele regularizate. Mai ales clădiri cu pereți „oglindă”, de culoare închisă, de preferat neagră.

Ne-am uitat, le-am admirat, dar nu m-am întrebat dece această culoare și acest material. Azi îmi dau seama că e vorba de economie de energie, din care punct de vedere, Copenhaga este un pionier în avans față de altă lume cu zeci de ani.

Dar deocamdată suntem în Orașul Medieval, sau Indre By. Acest centru vechi, nu s-a schimbat prea mult în ultima sută de ani. Aceleași străzi înguste, aceleași case solide. Desigur, pavaje moderne, poduri peste canale și între diferitele insule, dar fără o sistematizare care să schimbe aspectul general.

Intr-un asemenea tip de cartier, să zicem al începutului de secol XX, este deosebit de greu să organizezi un transport urban și o circulație auto care să răspundă necesităților unei capitale de două milioane de locuitori în secolul XXI.

Probabil totul a început după al doilea război mondial, când s-a pus problema unui plan de sistematizare a orașului. A fost numit Finger Plan (Planul degetelor – românește). Nu este subiectul acestui capitol. Ar necesita cunoștințe prea multe și pentru turistul de zi cu zi, ar fi plictisitor. Vreau să amintesc doar, că cel mai problematic cartier, a fost lăsat nesistematizat și a fost doar cosmetizat. Cineva a gândit cam așa: Decât să distrugem și să reconstruim „altfel” capitala cu pierderi în istorie și cheltuieli incomensurabile, mai bine să învățăm să ne deplasăm pe jos, cu bicicleta, sau cu transportul în comun.

Au trecut de atunci 60 de ani și de atunci danezii au învățat lecția. Baza circulației în zona centrală, sunt picioarele și bicicleta. Niciunde în lume n-am văzut atâția bicicliști pe atâtea modele diferite de biciclete. Este o simplă impresie, dar cred că 50% dintre străzile din Indre By sunt interzise mașinilor.

Strada Stroget, axa principală nord – sud a orasului medieval, a fost transformată în stradă pietonală în anul 1964 cu toată lungimea ei de 3.2 km. și așa este și azi. Numai pietoni, numai turiști, numai restaurante și cafenele, cluburi, prăvălii și buticuri, viață de noapte.

DSC_0023Așa s-a putut păstra până în zilele noastre și restaura așa cum a fost în secolul XVII când s-a construit, vestitul canal – debarcader Nyhavn, a cărui lungime este de vreo 400 de metri și 25-30 de metri lățime. Cândva, pe malurile lui erau debarcaderele pentru vasele de transport mărfuri, azi vasele de lemn, au rămas de decor, iar clădirile de pe marginea debarcaderelor au fost recondiționate, revopsite ca în secolul XVII și transformate în hoteluri și restaurante pline de culoare și mai ales de clienți, zi, noapte, vară, iarnă. Debarcaderele de ambele părți, în iulie sunt grădini de bere sau în daneză „biergarten”, unde se servește în special bere Carlsberg, sau tonete cu produse alimentare de toate națiile, sau de artizanat.

Dacă majoritatea produselor de artizanat par să provină din China, în schimb berea sunt convins că este Carlsberg original, mai întâi pentrucă este foarte bună la gust și apoi Fabrica Carlsberg sau mai precis „Parcul Tematic Carlsberg, se află la cca. 2 km. sud de Primărie. Parcul și fabrica, pot fi vizitate și eceastă vizită este una din atracțiile orașului. N-am vizitat parcul, deși sunt convins că este foarte interesant și se poate bea multă bere și de foarte multe feluri.

Un alt punct de atracție al Copenhagăi, este Grădina Botanică, amplasată în chiar centrul orașului vechi, asigurând o reîmprospătare permanentă a atmosferei, deși în Copenhaga nu vorbim de poluare. Tot odată, este un loc foarte la andemână pentru locuitori, pentru destindere și distracție.

DSC_0010Tot aici aproape, este și Castelul Rosemborg, cu parcul din jurul lui, lacul și milioanele de flori. E o plăcere să te plimbi prin acest parc, al acestui castel care este cel mai vechi, dar și cel mai căutat din oraș.

Tot pentru destindere și distracție, este menținut și Parcul Tivoli, parc de agrement care a reușit să facă istorie și să fie cunoscut, fie și măcar după nume în toată lumea. Este un loc foarte agreiat și frecventat de copii. Este pentru copii deși uneori au loc aici și diferite spectacole pentru alte vârste. Totuși, înainte de a intra (dacă nu mergeți pentru copii), interesați-vă ce v-ar putea atrage. Biletul nu este ieftin.

In Copenhaga sunt sumedenie de parcuri, plaje și promenade, unde cel puțin în iulie, sute, dacă nu mii de studenți,locuitori sau turiști fac plaje și baie în mare, deși după simțurile mele de Orient Apropiat, era destul de răcoruț.

DSC_0022Dar o plimbare în lungul coastei, pe cheiul Langelinie este obligatoriu pentru orice vizitator al Copenhagăi, pentru a vedea, a fotografia sau a se fotografia cu cea mai căutată atracție turistică a orașului, statuia de bronz numită Den Lille Havfrue – în daneză, The Little Mermaid – în engleză, sau Mica Sirenă – în românește.

Este o statuie de 1.25 metri, comandată de fondatorul fabricii de bere Carlsberg, care a fost fascinat de execuția unei balerine în rolul Micuței Sirene din basmul lui Hans Christian Andersen și a comandat statuia sculptorului Eriksen, ca model fiind angajată însăși balerina. Dar pentrucă aceasta nu a acceptat să pozeze goală pentru statuie, corpul a fost „împrumutat” de la soția sculptorului.

Statuia este așezată pe o stâncă  pe chei. Stă pe stânca respectivă din anul 1913, adică 102 ani. De fapt nu este chiar așa. Statuia a fost dealungul anilor vandalizată din diferite motive. Așa că, a fost transferată într-un loc sigur și în loc, a fost așezată o copie absolut identică. De altfel, se spune că în lume sunt 13 copii, mai mult sau mai puțin identice, dintre care una, culmea se află în România, la Piatra Neamț.

Copie sau original, această statuie este icoana și emblema orașului Copenhaga.

Deși Copenhaga nu este de dimensiunile unui Paris sau Londra, sunt multe de văzut care nu încap nici pe departe într-un capitol de câteva pagini și cu atât mai puțin, într-o vizită de o săptămână.

Am mai arătat că din anul 2000, Copenhaga este legat printr-un pod dublu de orașul Malmő din Suedia, care se află la o distanță de numai 20 de minute. Acest pod a facilitat o integrare a activității și a conviețuirii populației celor două orașe, în spre binele și avantajul reciproc.

Copenhaga este cel mai vechi oraș universitar din Danemarca. Universitatea a fost înființată în 1479. Azi, în Copenhaga învață o sută de mii de studenți, din toată lumea. Învățământul danez, este considerat printre cele mai avansate din lume.

Planurile legate de viitorul Copenhagăi, sunt de domeniul „Science Fiction” și totuși te pun pe gânduri.

Gândiți-vă: până în 2025 să reducă energia pentru încălzire cu 20%. 75% din circulația urbană să se facă pe jos, cu biciclete și transport public. 25 – 30% a mașinilor să fie electrice sau acționate cu bioenergie. Doamne ce visuri. Si încă: Orașul vrea să fie neutru față de dioxidul de carbon, materialele de construcție se înoiesc. Se cere clasă de energie redeusă, în 2020 se tinde spre zero energie consumată. Se lucrează la refolosirea integrală a apei de ploaie, se proiectează „acoperișuri verzi”, se aplică mereu soluții noi de prelucrare și reciclare a gunoaielor.

Sunt convins că mulți nici nu înțeleg ce înseamnă expresiile de mai sus. Dar aici se naște viitorul.

Sigur, un turist caută informații …turistice, dar eu cred că și asemenea informații sunt utile.

Cred că ați observat că am redus numărul pozelor pe articol. Poze sunt cu milioanele pe net. Sunt mii de fotografi atât de buni, că mă rușinez de pozele mele. Așa că dau și eu, una, două, de gust. De regulă poze făcute de mine sau de soție. Uneori însă, vrei să dai o poză, care din diferite motive nu ti-a reușit. Nu poți s-o refaci, pentrucă subiectul este la mii de kilometri. Atunci se întâmplă să iei o poză de pe net, cu respectarea autorului, dacă este specificat. Așa e cazul a două poze din acest articol. Numai că n-am găsit specificarea autorilor. Aș fi bucuros să completez datele lor, dacă m-ar ajuta cineva.

       

Anunțuri