– Finlanda

Este a patra țară scandinavă, un fel de cenușereasă a Peninsulei Scandinave, nu atât din cauza lipsei lor de voință în a se integra în grupul țărilor scandinave, cât mai ales din cauza influenței prea puternice și prea hotărâte a prea puternicului vecin aflat la granița estică, cunoscut în toată lumea drept Imperiul Rusesc, mai apoi Marea Uniune Sovietică și din nou Rusia secolului XXI care tinde să devină mai despotic fără un Impărat, decât a fost cu cel mai despotic Țar.

Dar s-o luăm cu încetul:

Finlanda este un teritoriu în nordul Europei de 340 de mii de kmp., pe care trăiesc 5.5 milioane de locuitori, în majoritate plasați în sudul țării, dat fiind clima rece a regiunii. Se învecinează în vest cu Suedia, în nord cu Norvegia, în est cu marea Rusie și în sud peste golful Finic, este la 80 de km. de Tallinn, capitala Estoniei. Sunt vorbitori de finlandeză și suedeză.

Clima este rece, un sfert din teritoriu este dincolo de cercul polar. Iernile sunt lungi și reci, verile scurte și soare zgârcit. Toți copii din lume știu că în Laponia, parte a Finlandei este împărăția lui Moș Crăciun.

Până în secolul XIX făcea parte din Suedia, dar imediat după anul 1800, Imperiu Rusesc, a reușit să-l transforme într-un Mare Ducat Autonom în cadrul Imperiului Rus și așa rămâne peste o sută de ani, până la Marea Revoluție Socialistă din 1917, când finlandezii au profitat de ocazie și s-au grăbit să-și declare independența. N-au reușit să evite războiul civil, dar cu ajutorul Germaniei, „Roșii” au fost învinși și Finlanda a devenit stat independent.

Până la al doilea război mondial, politica Finlandei era bazată pe lozinca „Să nu-i supărăm pe Ruși”. Al doilea război mondial a avut două aspecte distincte: între 1940 – 44, contra URSS, iar între 1944-45, contra Germaniei.

După război, Finlanda este primită în ONU, iar din 1995 în UE. In 1999 se alătură zonei monetare al €.

Deci face toate demersurile pentru integrarea în familia țărilor Europei de vest, mai puțin alinierea la vreun tratat militar. Este singura țară cu graniță comună cu URSS, care nu este membră NATO.

Lupta permanentă împotriva acțiunilor potrivnice ale URSS, a rămas în continuare principala grijă a guvernelor succesive ale Finlandei. In mod regulat și permanent, Finlanda evită orice implicare în politica mondială, sau în organizări militare, în baza aceluiaș comandament, de a nu veni în contradicție cu marele și periculosul vecin, fie că se numește Imperiul Rus, fie URSS, fie Federația Rusă. Cred că finlandezii au descoperit înțelesul proverbului „Lupul își schimbă blana, dar năravul, ba.”

Cu toate necazurile secolului trecut, în a doua jumătate a ei, Finlanda s-a desvoltat ca un stat modern cu o agricultură și o industrie solide. Deși foarte slab populată, probabil cu densitatea populației cea mai mică din toată Uniune Europeană, a reușit să aibă a infrastructură bine desvoltată, cu mii de km. de șosele și căi ferate. Producția pe cap de locuitor, a fost de 49 de mii de $/an în 2011. Finlanda are cel mai modern sistem educațional din toată Europa. Este considerată una din cele mai pașnice și economic cele mai competitive țări. In ultimii ani, are un cuvânt greu de spus în industriile de vârf.

Deși refuză să participe în organisme militare, participă în toate forțele de menținere a păcii sub egida ONU, NATO sau UE, pe tot globul.

Turismul este foarte desvoltat în finlanda ultimilor ani. La dispoziția turiștilor, sunt 37 de Parcuri Naționale. Turismul finlandez, are însă un mare neajuns: este foarte scump.

Cele mai mari și importante orașe, sunt Tampere, Turku și Helsinki. Ultimul este și capitala țării și singurul pe care l-am vizitat.

 – Helsinki

Cu cei peste un milion de locuitori, Helsinki este de departe cel mai populat oraș al Finlandei, dar și cel mai productiv, aici creindu-se 30% din PIB-ul anual.

Helsinki 2009 031 Am plecat din Aeroportul Internațional Capenhaga și după un zbor fără peripeții, am aterizat la Aeroportul Vantaa, la 19 km. de centrul capitalei Helsinki și după o altă oră și un pic de transport în comun eram  în frumoasa Piață a Gării Centrale, unde am coborât pe caldarâmul de bazalt (cred), într-o zi de duminică început de iulie, aproape de prânz, timp frumos, soare, dar nu prea cald și cu toate astea deloc aglomerat, sau poate tocmai de aceia..

În fața noastră, un oraș cu clădiri oarecum grele, sau greoaie, numai piatră, stâncă, gri sau pe aproape.

Clădirile sunt noi, sau înoite, cum pare întreaga piață și tot ce se poate vedea dincolo de ea în toate direcțiile.

Helsinki 2009 023De fapt, este centrul centrului orașului. In stânga gării este Teatrul Național Finlandez, și el într-un proces de reînoire, cu toate că pare nou deși este inaugurat în 1902. Stilul este unul la care ei îi zic național – romantic, care caracterizează întregul aspect al centrului orașului, început de arhitectul de origine germană Engel cu Piața Senatului și continuată de arhitectul Saarinen, culminând cu clădirea Gării Centrale.

Intre aceste limite se situează câteva clădiri reprezentative pentru capitala Finlandei și care se văd stând în Piața Gării Centrale și rotindu-te în jurul propriului tău ax, ca Palatul Guvernamental, sau clădirea ce iese imediat în evidență,  practic sare în ochi. Helsinki 2009 039Este  Catedrala Luterană(Tuomiokirkko), construită după planurile arhitectului Carl Ludvig Engel în Piața Senatului, albă și majestuoasă în stânga Teatrului Național, este probabil cel mai mare lăcaș de acest gen din nordul Europei, după care urmează Universitatea Helsinki din spatele ei, opere în stil Art Nouveau cu specific finlandez și influențe suedezo – ruse. In fața catedralei, grup statuar având pe soclul cel mai înalt pe Țarul Rus Alexandru I, inițiatorul făuririi acestei splendide capitale.

Mai în spre stânga Catedralei Luterane și în fața ei, se întinde centrul comercial al orașului.

Helsinki 2009 034Străzi pietonale, bulevarde elegante, magazine pe mai multe etaje, printre buticuri pretențioase și prețioase, restaurante, cafenele, cofetării, care încă de dimineața își etalează mesele și umbrelele pe trotuare, în așteptarea soarelui destul de zgârcit (dar asta e), al scurtei veri nordice. Oricum, clienții umplu localurile înaintea apariției soarelui, pe care îl salută cu prima halbă de bere a zilei. Se știe că finlandezii nu se dau în lături dela câteva halbe de bere, chiar amestecate cu băuturi ceva mai consistente, deși nu vei găsi bere sub 7-8 € paharul. Dar am înțeles că un salar mediu este undeva între 3,500 și 4,500 €/lună și în acest caz pare acceptabil.

Acest centru comercial al capitalei, se întinde până la Portul Helsinki.

Helsinki 2009 033Clădiri solide de piatră, se vede clar că grosimea zidurilor este de loc neglijabilă, 4-6 etaje nu mai mult, dar etaje înalte cum se construia în secolul trecut, placaje din piatră cioplită, geamuri multe dar nu prea mari, porți solide din lemn masiv, ferecate în fier sau decorații de bronz de parcă cineva ar vrea să forțeze intrarea, caldarâm de piatră cubică bine prelucrată, care să permită circulația bicicletelor, dar nu și a autovehiculelor.

Stai și te uiți la acele porți în greutate de tone și te minunezi oare cine e în stare să le urnească, necum să le și forțeze. Dar acele vremi au apus de mult. Acum nimeni nu vrea să forțeze nici o poartă și dacă vrea cineva s-o deplaseze, o face cu un singur deget, sau cu o telecomandă,   de parcă acele porți ar avea greutate zero.

Helsinki 2009 026La capătul acestei zone comerciale, de fapt dincolo de intrarea în port, tronează pe o ridicătură, vestita catedrală Ortodoxă Uspenski ridicată între anii 1860-70, biserică sută la sută ortodoxă, sută la sută rusă, plină de aur și icoane și iar aur, așa cum le place rușilor și bisericii ortodoxe rusești sau de aiurea.

Portul, este la 500 de metri sud – est de Gara Centrală, pe malul Golfului Finic și în fața lui o imensă platformă cu tonete, restaurante și cafenele, bufete sau bucătării unde se mănâncă „ca la mama acasă” , de gustos, dar nu de ieftin.

De fapt, probabil cu asta ar fi trebuit să încep, că orașul Helsinki a fost fondat în 1550, ca oraș comercial, care să concureze cu Tallinnul de atunci de dincolo de golful Finic.

 N-a fost să fie. A început ca o fortăreață navală, dar ciuma din 1710 a omorât probabil toată populația.

Nici fortăreața construită în secolul XVIII n-a ajutat-o prea mult, până când Rusia nu a înfrânt Suedia în Războiul Finic și a anexat Finlanda în 1809 sub numele de Mare Ducat Autonom.

Capitala Finlandei era însă la Turku. Țarul Alexandru I, pe bună dreptate a gândit că este prea aproape de Stockholm pentru interesele lui, așa că a mutat capitala la Helsinki, 400 de km. mai departe de influența suedeză și la numai 300 de km. de Sankt Petersburg. Mutarea capitalei, de foarte bun augur pentru viitorul ei, se încheie prin transferul unicei Universități dela Turku la Helsinki, precum și a Academiei Regale și de aici încolo, capitala se desvoltă ca un oraș modern, sub îndrumarea arhitectului german Engel. Această desvoltare continuă și în secolul XX.

Pentru 1940, Helsinki primește organizarea Olimpiadei de vară, dar ea va fi amânată pentru 1952, din cauza războiului. Cu această ocazie se construiesc, Stadionul Olimpic, Palatul tenisului, Stadionul de înot, Velodromul, sau Palatul de Sticlă. Toate clădiri, reprezentative, deși unele controversate.

Helsinki, azi este plasat pe o peninsulă și peste 300 de insule. Intâmplător, noi am „picat” în cel mai centru punct al orașului. Aceasta s-a întâmplat cam în felul următor: Căutând în internet un loc de cazare care să fie și în centru și ieftin și …mă rog, toate avantajele posibile, s-a întâmplat să găsesc ceiace nici nu speram. Parlamentul Finlandez, în iulie este în vacanță. Pentru confortul „aleșilor poporului”, Parlamentul a construit într-o străduță liniștită alăturată, o clădire – hotel, cu mici apartamente formate din dormitor, birou, baie, chicinetă. Fiind vacanță, apartamentele sunt goale și se închiriază la prețuri cu adevărat modice. Si se află în „buricul târgului” în cartierul cel mai select al orașului numit Etu – Tőőlő (vedeți, știu cum se scrie dar nu și cum se pronunță).

Helsinki 2009 022Este în interiorul triunghiului format de Clădirea Parlamentului, Muzeul Național al Finlandei și Catedrala Temppeliaukion.

Acest triunghi, se află în dreapta Pieței Gării Centrale la 2-300 de metri, așa că ne-am târât troliile pe lângă Parlament și clădirea în stil național – romantic de castel neomedieval al Muzeului Național, până am dat de clădirea hotel. Nu ne-a așteptat nimeni, aveam un cod, cu el am intrat, cu el am trăit o săptămână, cu el am închis când am plecat și n-am văzut picior de om pe acolo. Dar totul a fost perfect, în locul cel mai bun din oraș și la un preț incredibil.

Centrul orașului în care am stat, cuprinde acea parte a orașului care s-a desvoltat în secolul XX. Populația orașului s-a dublat între 1944 și 1969, dela 275 la 525 de mii și a continuat să crească până la aproape 1.2 milioane azi. Deși clădirile nu depășesc 4-5 etaje, densitatea populației aici este relativ mare. In spre nord, adică spre interiorul țării, se succed cartiere de locuit, despărțite de păduri, și ape.

Helsinki are 11 mii de pontoane pentru vapoare, peste 14 mii de hectare ape de pescuit. Pescuitul este sportul tuturor, dela copii la pensionari. Parcul Central este o fâșie de 10 km. dela centru spre nord până la granițele orașului..

Parlamentul, o combinație de neoclasic și modern, cu o fațadă de coloane impunătoare, are cinci etaje. A fost deschis în 1931 și există un program de vizitare cu ghid. Se poate chiar asista la dezbateri de la tribuna publicului.

Helsinki 2009 011Catedrala Temppeliankio, sau Rock Church, este lângă hotelul unde am stat. Dacă n-am fi trecut zi de zi pe lângă ea, sigur n-am fi găsit-o. Catedrala a făst săpată direct în stâncă. Ceva ce n-am văzut încă. De afară parcă nu-i nimic. O grădină și atât. Dar Catedrala e sub pământ și printr-un sistem foarte ingenios primește lumină naturală de afară, prin acoperișul combinație de sticlă și material de susținere. Proiectul a început în 1930 și s-a terminat în 1969.

Orga bisericii are peste trei mii de țevi. Biserica nu are clopote, însă se transmite prin difuzoare în afară un clinchet de clopote care te face să tot întorci capul în toate direcțiile.

Clădirile neoclasice ale orașului Helsinki, spune istoria, au fost folosite drept decor pentru turnarea unor filme care a fost imposibil să se toarne spre exemplu la Moscova sau Leningrad. Așa au fost filmele „Scrisoarea Kremlinului” din 1970, „Roșii” din 1981 și „Parcul Gorky” din 1983. Guvernul finlandez în schimb, cerea să se țină secret aceste filmări și pe cât posibil să se interzică (ceiace într-o democrație nu este posibil), aceasta pentru a nu stârni dușmanul dela răsărit.

Helsinki 2009 014Foarte multe parcuri în Helsinki, fiecare având cel puțin un lac, cu o suprafață de cel puțin zece hectare, dacă nu cumva te trezești că se deschide în spre mare. Pentru aceste parcuri, trebuie cu adevărat să ai picioare, pentrucă ele sunt mai degrabă locuri de excursii decât de plimbări și agrement.

In cartierul Tőőlő în care am locuit, este parcul relativ mic, ce poartă numele compozitorului Jean Sibelius. Parc frumos, bine intreținut ca toate parcurile. L-am vizitat în special pentru a vedea monumentul ce poartă numele compozitorului Sibelius, unul din monumentele „emblemă” ale orașului, așa cum este ,,Little Mermaid” pentru Copenhaga, sau „ Manneken Pis” pentru Brussels.

O vizită la Helsinki nu poate fi completă, fără o croazieră cu un ferry-boat, de preferință la Tallinn.

Helsinki 2009 043Durează de dimineață dela ora șapte până seara la șase. 80 de km. dus întors în șase ore și cinci ore petrecute la Tallinn. Așa o excursie face toți banii, mai întâi că Tallinn comparativ cu Helsinki este de câteva ori mai ieftin, Tallinn are ce arăta oricui, zidurile vechiului oraș, turnurile de apărare, orașul vechi cu străduțe înguste și zeci de restaurante extrem de ieftine comparativ nu numai cu Helsinki (ceiace nu este greu) dar și comparativ cu orice altă capitală. Dar dacă vreți să citiți descrierea unei astfel de călătorii, vă stă la dispoziție capitolul cu descrierea excursiei la Tallinn.

Deocamdată suntem la Helsinki, un oraș nordic, care s-a născut și s-a desvoltat mai târziu decât surorile ei, Oslo, Stockholm și Copenhaga, dar a devenit la începutul secolului XXI, un loc cu mare influență în tot ce se întâmplă în nordul continentului.

Este un punct important în desfășurarea circulației de mărfuri și persoane între Europa și țările scandinave, deși transportul maritim rămâne o frână, chiar dacă e vorba de „numai” 80 de km.

Poate tocmai de aceia s-au început cercetări pentru realizarea unui tunel submarin între Helsinki și Tallinn. Presupun că ați recepționat exact: tunel submarin de 80 de km. Este desigur mult, dar nu imposibil. Nu azi în 2015. Îmi aduc aminte că acum 15 ani, am călătorit dela Londra la Paris în nici trei ore pe sub Canalul Mânecii. Tunelul submarin „Chanel” are 50 de km. Da, 80 de km. este mai mult, dar unde este progresul, dacă după 20 de ani, nu putem gândi un tunel cu 30 de km. mai lung. Putem și se va construi cu siguranță. E o problemă doar de calcul economic și politica de programare a banilor, care nu-s puțini. Dar și Europa e mare.

 

 

Anunțuri