1.  Meknes și Volubilis în drum spre Fes.

După cum am spus, vizita în Rabat a fost destul de scurtă, pe deoparte pentrucă sunt puține obiectivele de interes turisti, iar pe de altă parte ghidul cunoștea bine orașul și nu s-a bâlbâit, cum de multe ori se întâmplă când călătorești independent.

Meknes - Bab el Khemis ?Am părăsit Rabatul pe la prânz pe autostrada A2 cu direcția Fes, dar ne-am oprit la Meknes..

Vreau să vă spun că deși eram în Africa, călătoream pe autostrăzi de calitate cel puțin ca în Spania și cu un autobus nou, Mercedes cu tot confortul, inclusiv Wi – Fi. Parcă s-a întors lumea pe dos.

Terenul urcă încet, încet, pentrucă înaintăm spre munții Atlas. Până la Fes însă, sunt 225 km. și după 150 de km. ne oprim la Meknes.

3.1 – Meknes.

N-ați auzit de acest orășel, nu? Nici eu până acum. Are un milion de locuitori și a fost într-o vreme capitala Marocului. Asta prin secolul XVII, sub domnia Sultanului Ismail (Mulay Ismail) cum i se spune în arabă. După moartea acestuia, capitala a fost strămutată la Marrakesh.

Meknes - Poarta Bab Lakhmiss Cam tot ce se cheamă edificii mai vechi în Meknes, sunt construite de acest Mulay Ismail, sau legat de numele lui. Inclusiv poarta pe care am pătruns în oraș și desigur Universitatea Mulay Ismail, deși mă îndoiesc că știa că în capitala lui, vreodată va fi o universitate.

Meknes este cunoscut pentru multele porți monumentale ale ei. Si noi am pătruns în oraș printr-o asemenea poartă. Si zidurile și poarta sunt de culoare roz cu tendințe spre roșu.

Ne-am oprit în apropierea pieței (shuk cum i se spune), ca să admirăm o altă poartă mult mai renumită.

Meknes - Bab el - MansourPoarta Bab el Mansour, este într-adevăr foarte frumos ornată cu mozaicuri colorate din ceramică de foarte bună calitate, cu coloane de marmoră, luate din ruinele vechiului oraș roman Volubilis. Poarta a fost denumită așa după numele arhitectului El Mansour. A fost comandată (și plătită și deci construită că așa-i la suverani) de Sultanul Ismail, dar a fost terminată cinci ani după moartea acestuia. Se spune că este cea mai frumoasă poartă din Maroc. Azi găzduiește o galerie de obiecte de artă meșteșugărească.

După ce am văzut celebra poartă, ne-am fotografiat cu ea, singuri și în grup, și poarta am fotografiat-o din toate unghiurile, în mărime naturală și în detaliile ei, ne-am îndreptat atenția catre restul pieței.

Meknes - Zidurile MedineiSpre surprinderea mea, arăta destul de modest pentru un loc așa de central al unui oraș de o mie de ani și un milion de locuitori. Cel puțin strada care trece printre piață și poarta Bab Mansour, este destul de modestă, deoparte zidurile orașului vechi Medina (și aici este o Medina), ziduri înalte de 6-8 metri, iar de alta, clădiri cu un singur etaj, cu locuințe sus și magazine modeste ca de țară, fără nici o ordine la parter.

La fel și piața spre care ne-am îndreptat atenția. Mulțime de tarabe, ca la piață. Dela alimente, produse de olărit, obiecte de artizanat din lemn, metal sau ceramică,și îmbrăcăminte, mai ales rochii în culori țipătoare, cu aplicați, modele arabe evident, dulciuri multe și încălțăminte din piele foarte fină, colorată foarte viu, pentru femei, cu vârful curbat în sus, tipic arăbești. Un fel de gurgui.

Meknes - Shuk-ul MareDacă ai imaginație, poți vedea în ele o rudă mai boierească a opincilor momârlănești. Fac pariu că nu mulți știu la ce mă gândesc. Dar nu are importanță. Este un simplu detaliu.

Pentrucă deja cunoaștem sistemul piețelor marocane, ne-am cam împărțit în două. Cei care vor să cumpere ceva și astea sunt majoritatea femei și cei care preferă să se așeze la vreo masă a zecilor de restaurante și cafenele din jur, să bea o cafea și o apă minerală – 20 de dirham ( 1.85 €) împreună, că de bere nici vorbă, măcar că era foarte cald.

Asta e într-adevăr o problemă. Nu poți bea o bere decât la restaurantele hotelurilor de lux, pentrucă religia nu le permite musulmanilor să bea alcool. Si atunci, în nici un magazin nu se comercializează nimic alcoolic. Doar în restaurante de clasă superioară, poți găsi bere la prețul de 5 € sticla de 0.3 litri, sau 7,5 € sticla de 0.35 litri vin. Vodca, coniac, whisky nu găsești decât la barul hotelurilor 5-8 €/0.040 litri. La un salariu minim de 0.95 €/oră, cât am înțeles că se câștigă dacă ai un loc de muncă, e clar că marocanul de rând nu-și permite, chiar dacă religia ar închide ochii.

Meknes - Marea Moscheie 143 arcadeDar biserica nu închide ochii, dimpotrivă, este foarte trează, deși nu pot spune că te interferezi cu reprezentanții ei. Dar fiecare persoană care trece pe lângă tine, pare altfel decât tine și asta cu cât ești mai departe în interiorul țării.

Intre timp, ne mai uităm la zidurile Marii Moschei, care are 143 arcade și 11 porți, care ne impresionează prin dimensiuni.

Meknes în secolul XI a fost o mică fortăreață.

Pentrucă era prea mică pentru vremurile noi, mica fortăreață s-a dărâmat, asta prin secolul XIV, pentru a construi una mai mare.

Meknes - Medresa Bou InaniaNoua fortăreață, era deja un început de oraș, la care s-au adăugat și câteva moschei și școli islamice religioase numite „madrassa” Noi am văzut Madrassa Bou Inania, considerată o bijuterie a genului.

Sultanul Ismail, a construit și o închisoare pentru marinarii creștini capturați pe mare, nu prea știu cu ce ocazie, grădini și edificii, porți monumentale: Bab Lekhmis, Bab Berdaine și încă în viață fiind și-a construit mausoleul. Dacă aveți timp și vă plac mausoleiele, acesta este vizitabil și cred că nici nu se plătește vreo taxă de intrare. Noi nu l-am vizitat.

Palatul oficial al Sultanului ca și la Rabat, se numește Dar El Makhzem. Este unul din cele 15 palate și nu este deschis pentru public.

Meknes - Grajdurile de caiDar Sultanul Ismail avea și un hobby mai costisitor: era pasionat de cai. A construit renumitele Grajduri Regale pe care le-am vizitat și noi. Grajduri pentru 12,000 de cai. Atâția avea Sultanul. A construit și un hipodrom pe măsură și un rezervor de apă de 320/150/2 metri. Un rezervor de o sută de mii de metri cubi, în secolul XVII. Nu, nu pentru oraș, ci pentru alimentarea cu apă a cailor. Canale subterane aduc apa în grajduri și cu zece puțuri cu instalații de ridicare construite din lemn, ingenioase pentru nivelul secolului XVII, se ridica apa la nivelul grajdului.

După grajduri, am vizitat, e drept în fugă, Medina, orașul vechi, străzi înguste, cu zidurile vechi, și moscheile. Moscheia Nejjarine din orașul vechi este din secolul X.

Meknes - Poarta principalaMeknes este orașul porților. Mai este numit de unii și orașul celor 100 de minarete, deși se pare că nu are decât 25.

Unul dintre minarete, în urma unor ploi care au afectat fundația, în 2010 s-a dărâmat în timpul slujbei, omorând peste 40 de credincioși. Acum se reconstruiește din ordinul regelui după vechile planuri.         

In rest, orașul încearcă să îmbine stilurile mauro-berbere, cu stilul european.

Ceiace pe mine m-a uimit, este multitudinea zidurilor de apărare. Se spune că sunt vreo 40 de kilometri. Se pare că locuitorii în afară de îngrijirea cailor și construcția de ziduri, nu prea mai aveau timp de altceva.

Am părăsit Meknes, deviind, 25 km. spre nord, să vedem ruinele romane dela Volubilis.

3.2 – Volubilis.

VolubilisEste un complex arheologic într-o zonă de dealuri, organizat după toate regulile, adică intri dacă plătești.Nu mai țin minte exact dar în jur de 10 dirham, adică un euro.

Ruinele au fost descoperite în urma unor cercetări arheologice. A fost un oraș roman înființat în secolul III î.e.n. și care s-a desvoltat până la 20,000 de locuitori, ceiace nu-i puțin pentru acele vremuri. Zona este foarte fertilă și cresc mulți măslini.

Era un oraș în toată regula, cu un Capitoliu, cu clădiri de locuit luxoase, din care au rămas mozaicuri frumoase care acum se recondiționează. Orașul era înconjurat de ziduri de apărare, pentrucă era mereu atacat de berberi.

VolubilisDin Capitoliu n-a mai rămas decât câteva coloane și treptele. Mă uitam la aceste coloane. Foarte multe despre istoria arhitecturii nu știu eu, dar aceste coloane, cred că nu greșesc, sunt coloane în stil corintian. Volubilis după ce a fost părăsit de romani, a mai fost locuit cel puțin patru sute de ani de musulmani. A fost chiar capitală. Au trăit cu aceste coloane corintiene deși n-au nimic comun cu arta musulmană. Iar pentru „cea mai frumoasă poartă a Marocului” Bab el Mansour, s-au luat tot de aici de la Volubilis și încă cu eforturi, două coloane, care sunt în stil ionic, cred eu. Inseamnă că și musulmanilor poate să le placă arta greco – romană și zic eu, arta în general. Atunci oare dece tot ce au construit în 14 secole de existență este atât de diferit și aș spune monoton. Eu nu am un răspuns.

VolubilisDar să revenim la Volubilis. Avea și un Forum din care n-a mai rămas mare lucru, deasemeni niște ruine care se spune că erau băi comunale, dar piesa de rezistență este un zid aproape complet al vechii Bazilici.

Regiunea se afla la marginea imperiului, și erau permanente lupte între diferite forțe, așa că la sfârșitul secolului III, orașul a fost abandonat de romani.Era prea greu de apărat împotriva berberilor în special. Romanii și-au mutat sediul la Tangirul de azi, dar Volubilis a rămas locuit încă până în secolul XI și a fost chiar capitala întemeietorului  statului Marocan, până când a fost mutată la Fes. Abia atunci a fost abandonat total. Locuitorii s-au împrăștiat, dar ruinele au rămas aproape intacte până în secolul XVIII, când un cutremur le-a distrus.

Arheologi, se pare francezi, au pus bazele actualului complex.

După clasicele fotografii, continuăm spre Fes, aproape 100 de km.

 

Anunțuri