Castelul Malbork

In vremea când mă pregăteam pentru această excursie, am dat peste un articol despre Castelul Malbork, unde? bine’nțeles în Google. Mi-a atras atenția și apoi „săpând” mai adânc, am înțeles că este un loc care merită o vizită scurtă, mai ales dacă este în drum.

Am plecat dimineața din Varșovia cu o mașină de împrumut, spre nord în direcția Gdansk pe șoseaua E77 până în apropiere de Elblag cca. 260 de km., de unde am cotit spre vest pe E28 și apoi pe șoseaua națională 22, până la Malbork, încă vreo 30 de km. Credeam că e autostradă, dar m-am înșelat. Totuși n-a fost rău. Am făcut cam cinci ore, lejer.

DSC00166 Malbork este o localitate mică, nici nu cred că are statut de oraș, cu o populație de 38 de mii de locuitori. In schimb, este o localitate cu istorie. A fost fondată în secolul XIII de către Cavalerii Teutoni. De fapt localitatea s-a format în jurul castelului, care mai degrabă era o fortăreață imensă, construită din cărămidă roșie. Azi se știe, că este cea mai mare fortăreață gotică din lume.

Pe vremuri, regiunea făcea parte din Prusia, iar localitatea se numea Marienburg, după numele Sf. Maria, patroana bisericii.

DSC00167Istoria spune că în secolul XIII teritoriile Prusiei erau locuite de popoare păgâne și Papa, a trimis trupe ale Ordinului Cavalerilor Teutoni, să-i convertească la creștinism. Acest ordin este rezervat aristocrației germane și erau de fapt militari de carieră.

Cavalerii și-au luat în serios sarcina și au început prin a construit câteva fortărețe ca bază a armatelor de cavaleri, iar pe malul râului Nogat într-o poziție foarte pitorească, fortăreața-castel dela Malbork, în final cea mai mare, unde s-a instalat (in termenii de azi), cartierul general, în frunte cu Marele Maestru.

DSC00154A început la rugămintea regelui Poloniei, operația de creștinare a popoarelor păgâne, ceia ce înseamnă un șir nesfârșit de războaie, incendieri, izgoniri, torturi, și măceluri a căror număr s-a pierdut în negura istoriei. Acești Cavaleri Teutoni erau atât de motivați în a aduce pe drumul credinței adevărate toate popoarele păgâne dacă se poate, încât la începutul secolului XIV ocupă Gdansk-ul, iar în 1525, Marele Maestru al Ordinului, depune jurământul ca rege a Poloniei la Cracovia.

Așa s-a răspândit creștinismul (creștinismul catolic), în această parte a Europei.

Castelul de la Malbork a tot crescut și întărit. Mai bine de 200 de ani s-a tot adăugat câte ceva. Este de fapt o grupare a trei castele într-unul, unul exterior, unul interior și unul median. Fiecare în parte având zidurile lui de apărare, porțile și podurile basculante. Tot complexul este foarte bine gândit, atât arhitectonic, cât și strategic, astfel că a devenit un model pentru alte castele fortificate gotice din Europa medievală.

DSC00150Dar istoria de multe ori joacă feste celor puternici. După războiul de 30 de ani, Malbork trece pentru următorii 300 de ani în stăpânire poloneză, structura castelului rămânând neschimbată.

Urmează o nouă intervenție a istoriei și Polonia este împărțită. Malbork trece în stăpânire prusacă în secolul XVIII, care începe demolarea castelului, în ideia modernizării lui.

Dar din diferite motive, inclusiv financiare, s-a reușit doar degradarea lui. A fost în prima fază cazarmă pentru trupe, apoi depozite militare și după 1800, practic a fost supus devastării. Dar sub presiunea opiniei publice, oficialitățile au prins castelul dela Malbork probabil în primul proiect de conservare a unor vestigii istorice.

DSC00147Reconstrucția castelului a început greu dar continuu, astfel că al doilea război mondial l-a găsit aproape refăcut. A fost apărat de naziști timp de două luni în fața trupelor sovietice, care bine’nțeles au reușit să-l avarieze atât de serios, încât și azi se mai lucrează la restaurare.

Asta e povestea. Cam lungă, dar dacă veți vedea castelul, veți înțelege că merită. Am văzut multe castele în lume, dar acesta este unul din cele mai frumoase.

Cred că întreaga localitate este angajată îndeservirea vizitatorilor.

In apropiere așteaptă o parcare mare în care încap câteva sute de mașini (5€), apoi clădirea centrului informatic unde cumperi bilet ( alți 5€/persoană), contra unui număr de buletin sau pașaport primești un aparat individual cu căști cu explicații privind obiectivele și exponatele în diferite limbi (nu în românește) și intri în imensul complex, trecând prin porți-ghilotină și poduri rabatabile, privești zidurile groase, crenelate, intri în curți interioare, în încăperi mai mari sau mai mici, cu geamuri arcuite sau fără geamuri, cu tavane arcuite ca tavanele de biserici, picturi și mozaicuri pe pereți și ce nu.

DSC00163Castelul azi, găzduiește câteva obiective care cred eu au fost adăugate doar în faza de muzeu. Mă gândesc la vitralii, la sculpturile care sunt expuse, la colecțiile de monede, de arme, de obiecte de ceramică, tapiseri, sau la bogata expoziție de chihlimbar, cum nu cred că am văzut în altă parte.

Incă odată, castelul este imens. Ghidul electronic pe care îl primești, conține peste 50 de obiective și e păcat să pierzi ceva. Totul este autentic, sau „ca și autentic”. Sunt prezentate de asemeni o moară acționată de animale, care cred că ar putea funcționa și acum, arsenalul de arme, o turnătorie de bronz pentru clopote, grajduri și chiar o fabrică de bere.

Toate astea, pot fi văzute în maxim trei ore.

Dacă sunteți împreună cu familia, atunci trebuie să mai adăugați vreo oră și vreo câțiva bănuți, pentru a studia și de a cumpăra ceva din amintirile care se vând în afara castelului. Teritoriul barăcilor și meselor vânzătorilor, azi mâine vor depăși teritoriul castelului.

Se vând de toate, dela mâncare și bere, până la T- shirt-uri, imitați de arme medievale și bine’nțeles magneți care să vă împodobească frigiderul și să vă amintească de Malbork.

Păcat că acest castel este atât de departe. Dela Varșovia sunt 300 de km. practic cu nimic interesant din punct de vedere turistic. Dar combinat cu o vizită a Gdank-ului, deja se schimbă situația și după părerea mea devine rentabilă deplasarea.

Personal am mai fost la Gdansk în urmă cu 35 de ani și de fapt acum am mers să-l revăd. Malbork a venit ca un „bonus” și nu mi-a părut rău. Sper să vă placă și vouă combinația.