Posts from the ‘EUROPA’ Category

3. POLONIA – Gdansk


  1. POLONIA – Gdansk. 

Gdansk este un vechi oraș – port la Marea Baltică, la nici 60 de km. nord de cetatea Malbork. Dealungul existenței sale de peste un mileniu, orașul și-a schimbat stăpânii și numele de mai multe ori. S-a numit Danzig când a aparținut Germaniei sau Prusiei, a fost de vreo două ori chiar oraș liber și de câteva ori sub ocupație poloneză.

Aceste schimbări nu au fost făcute cu zâmbete și strângeri de mână, ci de cele mai multe ori cu sabia, cu tunurile, cu morți și răniți. Ultima confruntare mondială, a lăsat și ea multe urme și mulți morți în zonă. De atunci, din 1945, Gdansk face din nou parte din Polonia și împreună cu vecinele Sopot și Gdynia, formează o aglomerare de 1.4 milioane de oameni.

La drept vorbind, este foarte greu de stabilit, după originea populației, dacă ar trebui să fie un oraș german, sau polonez, sau lituanian. Dar având în vedere că Germania a fost marele învins al celui de al doilea război mondial, iar Polonia a fost în tabăra adversă, a pretins Gdanskul și l-a primit. Deși de atunci au trecut 70 de ani, originea germanică și prusacă în general, este prezentă și vie. Citește mai mult…

Anunțuri

2. POLONIA – Malbork


Castelul Malbork

In vremea când mă pregăteam pentru această excursie, am dat peste un articol despre Castelul Malbork, unde? bine’nțeles în Google. Mi-a atras atenția și apoi „săpând” mai adânc, am înțeles că este un loc care merită o vizită scurtă, mai ales dacă este în drum.

Am plecat dimineața din Varșovia cu o mașină de împrumut, spre nord în direcția Gdansk pe șoseaua E77 până în apropiere de Elblag cca. 260 de km., de unde am cotit spre vest pe E28 și apoi pe șoseaua națională 22, până la Malbork, încă vreo 30 de km. Credeam că e autostradă, dar m-am înșelat. Totuși n-a fost rău. Am făcut cam cinci ore, lejer.

DSC00166 Malbork este o localitate mică, nici nu cred că are statut de oraș, cu o populație de 38 de mii de locuitori. In schimb, este o localitate cu istorie. A fost fondată în secolul XIII de către Cavalerii Teutoni. De fapt localitatea s-a format în jurul castelului, care mai degrabă era o fortăreață imensă, construită din cărămidă roșie. Azi se știe, că este cea mai mare fortăreață gotică din lume.

Pe vremuri, regiunea făcea parte din Prusia, iar localitatea se numea Marienburg, după numele Sf. Maria, patroana bisericii. Citește mai mult…

1. POLONIA – Varșovia


 

1.- Scurte informatii generale, despre Polonia.

De mult n-am mai scris nimic. Asta pentrucă am fost în România și despre România nu am încă curajul să scriu ceva, cel puțin pentru moment.

In schimb acum câteva zile am revenit din Polonia și mi-am adus aminte că deși am fost de mai multe ori în Polonia, încă n-am scris nimic despre locurile ce merită să fie văzute în această țară și care nu sunt puține.

Polonia este plasată în zona central-nordică a Europei. Exista ca regat încă din secolul XI, populație creștină, catolică, cu un teritoriu care dealungul anilor și-a tot schimbat forma și dimensiunile, urmare a veșnicelor războaie, când cu suedezii, când cu prusacii, cu rușii sau cu nemții, până la al doilea război mondial. Citește mai mult…

GRECIA – Creta și Santorini


Grecia insulară 

Undeva în descrierea Greciei, am arătat că în afară de teritoriul continental, Grecia deține și câteva sute de insule mai mari sau mai mici, unele populate, altele nu, împrăștiate pe distanțe de zeci și chiar sute de kilometri de țărm. Cele mai cunoscute sunt Corfu, Santorini, Rodos, Creta, Mikonos și încă.

In insula Rodos am fost de mai multe ori și mi-a plăcut. Mi-am zis că nu poate fi mare deosebire între insule, date fiind condițiile asemănătoare și acelaș popor care le locuiește. Așa că am încercat și altele.

Creta. 

Creta este mai mare dintre insulele Greciei, atât ca suprafață, peste 8,300 kmp. cât și ca  populație, cu peste 620 de mii de locuitori. Cea mai mică distanță de coastele Greciei continentale este de cca. 100 de km. și anume, în dreptul celui mai sudic punct al peninsulei Peloponez. Insula are o formă alungită, cu axa mare pe direcția est – vest în lungime de cca. 250 de km. și o lățime între 15 și 60 de km. Relieful este muntos, cu vârfuri care ajung la aproape 2,500 de metri, cu defileie orientate nord – sud, cu pereții de stâncă foarte abrupte și foarte căutate de excursioniști.

Orașul cel mai mare este Heraklion, plasat cam la mijlocul în lungime al insulei, cu o populație de aproape 200 de mii de locuitori, centrul administrativ al insulei, centrul economic și de afaceri, principala poartă de acces a insulei. Aici se află cel mai mare port comercial și de pasageri, principalul aeroport internațional, dar și sumedenie de hoteluri, gata să găzduiască pe turiștii dornici să-și petreacă concediul în tumultul unui mare oraș.

Principala sursă de venituri ale localnicilor este desigur turismul. Stațiunile se întind pe toată lungimea insulei, în special pe coasta nordică a ei. De ce pe coasta nordică și nu și pe cea sudică, nu știu exact, dar presupun și eu că la începuturi, grecii au venit în insulă cu vapoarele. Cel mai apropiat punct ce leagă Creta de continent, este Chania, oraș ce există din secolul II î.e.n., aflat la 100 km. pe mare de portul Nafplio, cel mai sudic punct al peninsulei Peloponez. Nu-i puțin, dar oricum, mai puțin decât cei 300 de km. până la coastele Libiei, în Africa, zonă care nici azi nu e foarte populată, dar acum 2-3 mii de ani. Zic și eu că în mod firesc, grecii au debarcat pe coasta nordică a insulei, au întemeiat forturi, porturi și puncte întărite, care s-au transformat în orașe, sate și stațiuni în decurs de mii de ani. Pe coasta sudică așezările au apărut mult mai târziu, odată pentrucă între coasta de nord și cea de sud este un lanț de munți, iar ca să înconjori pe coastă să ajungi in partea sudică, vorbim de sute de km. pentru care trebuiesc construite drumuri de acces.

Insula Creta, se spune că este populată de peste patru mii de ani, este amintită și de egipteni și de biblie. Se spune că este leagănul civilizației Minoane, care ar fi fost măturată de un tsunami cu 3,600 de ani în urmă, format după erupția vulcanică din Santorini.

A fost sub ocupația Imperiului Roman, al Bizanțului, al Republicii dela Veneția, din secolul XVII ocupată de Imperiul Otoman, iar din 1913, este parte din Grecia.

Am ajuns în Creta într-o excursie organizată de „sfârșit de săptămână prelungit”, adică patru zile și trei nopți. De joi dimineața, până noaptea de duminică spre luni.

Am stat într-un hotel de trei stele lângă restaurantul Tsatsiki în golful Malia, unde câteva localități se leagă una de alta, formând un lanț lung de hoteluri în tot lungul coastei.

De fapt lanțul de hoteluri, resorturi, cluburi de scufundări, sate de vacanță, apartamente rezidențiale și ce alte denumiri specifice cunoașteți, se întinde aproape fără întrerupere, dela Chania în vest, până la Agia Nikolaos în est, trecând prin Rethimo, Bali, Heraklion, Malia și Plaka. Asta însumează cca. 200 de km, care pare o singură stațiune. Spațiile cu alte destinații decât turismul, sunt nesemnificative. Citește mai mult…

ANGLIA – Londra


INSULELE BRITANICE

 Nu intenționez să vă țin lecții de geografie sau istorie, ci numai să fixez câteva jaloane, ca să înțeleagă toată lumea despre ce locuri vorbesc.

De altfel acest articol, în această formă, sper că va apare în cartea pe care o pregătesc acum pentru tipar.

Marea Britanie este un grup de insule în vestul Europei și despărțit de aceasta prin Canalul Mânecii. Insule sunt multe, unele mai mari, altele mai mici.

Dealungul anilor, au fost când o singură țară, când mai multe în diferite forme de dependență între ele, dar în totdeauna pe baza principiului că Anglia conduce că este fratele mai mare. Azi, aceste insule se împart între următoarele state: Anglia, Scoția, Tara Galilor, Irlanda de Nord care face parte din Anglia (capitala la Belfast) și Republica Irlanda (capitala la Dublin) care este stat independent.

Aceste țări, dealungul istoriei au trăit împreună, s-au desvoltat împreună, vorbesc aceiași engleză, și totuși, fiecare în parte se crede o națiune și vrea să fie o țară independentă de celelalte și mai ales de Anglia, care este cea mai mare și cea mai puternică. Irlanda a reușit, Scoția a încercat în 2014 și n-a reușit.

Dar astea sunt problemele lor. Noi le avem pe ale noastre.

Problema noastră actuală este turismul și astfel ajungem în cea mai mare țară a acestor insule și anume în Anglia.

ANGLIA

Este țara cea mai mare și cea mai populată, ocupă 130 de mii de kmp., din insulele britanice și are o populație de 53 de milioane de locuitori.

Este o monarhie constituțională, care pe vremuri a avut colonii cât încape și a adunat averi incomensurabile. Vremurile acelea au trecut, dar averile au rămas.

Anglia este o țară desvoltată, cu o industrie puternică, cu o rețea de căi ferate și drumuri moderne, universități de renume mondial, porturi bine dotate, bănci bine burdușite, teatre renumite și un campionat de fotbal deasemeni renumit, deși în ultimii ani a cam cedat în fața concurenței europene.

Anglia are câteva orașe mari și vechi pe care nu am de gând să le înșir aici. Trebuie totuși să amintesc capitala, pentrucă vizitatorul Angliei, de regulă sosește la Londra.

  – Londra

 Londra este un oraș de opt milioane de locuitori,  zona metropolitană având 15 milioane. Orașul există din secolul I, înființat de romani și este capitală din secolul XII.

Presupun că nimeni nu-și închipuie că sunt în stare să scriu un ghid al acestui oraș. Chiar dacă l-am vizitat de mai multe ori este imposibil.

Am să scriu câteva generalități și apoi impresii personale, în măsura în care mi s-au fixat în memorie. Cine are nevoie de un ghid al Londrei, să caute în internet, cred că sunt cu sutele. Personal, pentru prima vizită la Londra, am studiat ghidul „Michelin”. Probabil există și acum, reactualizat desigur.

Deci Londra este un oraș imens, care se întinde  deoparte și de alta a fluviului Tamisa.

Tower Bridge Fluviul șerpuiește dela vest la est în tot lungul capitalei. De pe un mal pe celălalt, se poate trece pe cele peste 20 de poduri care s-au construit în ultima sută de ani. În afară de poduri, mai sunt și tunelurile metroului.

Principalul aeroport înternațional este Heathrow, probabil cel mai aglomerat din lume. Tot internaționale, dar pentru distanțe mai scurte, se folosesc încă trei aeroporturi: Gatwick, Stansted și Luton. De la aeroportul Heathrow se ajunge în Londra în cca. 40 de minute cu trenul expres. Citește mai mult…

3. PENINSULA SCANDINAVA – DANEMARCA


– Danemarca

 Danemarca, cea mai mică dintre Tările Scandinave, este plasată în sudul Norvegiei și sud – vestul Suediei. In sud, Danemarca este despărțită de Germania, printr-o graniță terestră.

Danemarca, împreună cu Suedia, Norvegia și mai puțin Finlanda, au avut o istorie comună dealungul veacurilor, așa cum am arătat mai la începutul capitolului.

Popoare care s-au format prin conviețuirea la bine și la rău, de sute de ani a unor triburi germanice și triburi de vikingi din insulele nordice, au atât istoria cât și limba comună, sau aproape comună. Limbile norvegiana, suedeza, daneza și mai puțin finlandeza, se înțeleg între ele și indică în mod categoric izvoare comune.

In ce privește conviețuirea dintre aceste popoare, cred că este mai corect să vorbim mai degrabă de o luptă permanentă de sute de ani, pentru supremație, pentru subjugarea din partea unora și supunerea din partea altora. Așa cum am mai arătat, Danemarca, deși cea mai mică dintre țările nordice, a dominat cel puțin 100 de ani atât Norvegia cât și Suedia, iar mai apoi, după ce Suedia s-a declarat independentă, Danemarca a răms doar cu Norvegia.

Danemarca este o peninsulă și un grup mare de insule împrăștiate în zona de trecere din Marea Nordului în spre Marea Baltică. Dealungul veacurilor, cine stăpânea această peninsulă care este cea mai mare parte a Danemarcei și cele aproape 500 de insule mici împrăștiate în calea navigatorilor din spre Marea Nordului spre Marea Baltică și invers, avea un imens avantaj și practic controla întreg comerțul în această zonă a lumii. Această situație s-a menținut, până când Germanii pe deoparte s-au săturat, pe de altă parte au ajuns la o desvoltare suficientă a tehnicii să poată construi un canal, între fluviul Elba și portul Kiel, practic legând Marea Nordului de Marea Baltică prin acest canal de peste 100 de km., care exclude controlul danez sau al oricui asupra acestei treceri.

Până mai în secolul trecut, Danemarca avea dispute permanente cu Suedia pentru regiunea Scania și cu Germania pentru regiunea Holstein.

In secolul XX, lucrurile s-au mai aranjat, au trecut cele două războaie mondiale peste Europa cu toate necazurile și învățămintele ei, care au schimbat și granițe și popoare și tendințe. Danemarca a pierdut și Scania și regiunea Holstein și a rămas cu o peninsulă și 443 insule dintre care 72 locuite, la care se adaugă Insulele Feroe și Groenlanda. Ce legătură este între Danemarca și Insulele Feroe care se află la o mie de km. nord de ea, sau Groenlanda care este la două mii de km., nu mă întrebați că nu știu și sunt aproape sigur că nu pierd nimic prin asta.

Danemarca are un teritoriu de 43 mii kmp., cu o populație de 5.5 milioane locuitori, majoritatea trăind în mediul urban.

Relieful este șes, cu înălțimea medie de 30 metri și o climă temperată. Curentul Golfului acționează și asupra Danemarcei, ca asupra întregului vest al Europei.

După al doilea război mondial, Danemarca s-a încadrat în tot ceiace se cheamă politica Europei de vest, adică este membră fondatoare a ONU și NATO, membră fondatoare a CCE care s-a transformat ulterior în UE.

Azi Danemarca are un nivel de trai printre cele mai înalte din lume. Dar și ocupă locul întâi ca țara cea mai puțin coruptă din lume. Dovadă sigură că cele două se leagă între ele.

Are o economie mixtă modernă, cu una din cele mai libere piețe a muncii. Oricine poate fi angajat oricând și concediat de asemeni. Libera inițiativă și proprietatea privată sunt garantate și ce-i mai important, sunt luate în serios. Somajul este mai mic decât media Uniunii Europene și ajutorul de șomaj este cel mai ridicat.

De asemeni Danemarca are cel mai mare salariu minim pe economie din lume. Ordinea de prioritate în Danemarca începe cu Sănătatea și următoarea este Educația. Cum se ajunge la toate astea, nu mă întrebați că nu știu. Cred totuși că acel loc întâi ca țara cea mai puțin coruptă, are mare greutate în asta.

Danemarca este o monarhie parlamentară. Actuala regină, se numește Margrethe II.

Danemarca are nu numai o regină, dar și un prim ministru femeie din 2011. Am și reținut numele ei, cel puțin pentru moment: Helle Thorning – Schmidt. Nu foarte tânără, poate că nu seamănă cu D-na Sarkozy, dar o înfățișare plăcută și privire directă.

Capitala țării și cel mai mare oraș este Copenhaga, singurul de altfel pe care l-am vizitat.

 – Copenhaga

 Prima zi a lunii iulie este plină vară în orice țară Europeană, mai ales dacă este în sudul ei.  In Danemarca, deși este început de vară, termometrul nu dă pe afară. Putea fi un 20 – 22 de grade la prânz, dar plăcut, mai ales că nu ploua și nici perspective nu erau.

Cu un schimb de avioane la Budapesta, am ajuns la aeroportul internațional din Copenhaga undeva în jurul prânzului. Aeroport imens, un oraș întreg, aflat pe o insulă, la vreo 10 km. de centrul orașului. Lângă aeroport, cel mai mare centru comercial al Danemarcei. Intre aeroport și oraș, există tren, metro, autobuse sau taxiuri.

Aveam reținut un mic studio prin internet, într-o casă particulară, în cartierul central, într-o străduță liniștită, nu departe de Christian’s Church (cred că se traduce Biserica lui Cristos). Strada se numește Dronningensgade și este paralelă cu canalul Christianshavns Kanal. O cameră destul de mare, o mică chicinetă, baie cu vană și toaletă, televizor, internet incluse, etajul 1 (și ultimul), la prețul de 70 €/pe noapte, ceiace pentru Copenhaga este un preț foarte bun, hotelurile fiind deadreptul prohibite pentru un muritor de rând. Gazda, o femeie tânără, am văzut-o o singură dată, când ne-am prezentat. In rest, nu toată săptămâna cât am stat acolo și nici măcar la plecare.

De la aeroport, știam că trebuie să luăm metroul pentru șapte stații și în mai puțin de o jumătate de oră ne aflam la suprafață, vizavi cu turnul bisericii. De aici a fost simplu.

Aici e momentul să amintesc faptul că metroul din Copenhaga, funcționează automat, fără mecanic sau conducător. Nu vezi nici un personal, nici la intrare, nici la ieșire, nici în tren.

Metrouri automate mai sunt în multe orașe din lume și cum am aflat ulterior, cu diferite grade de automatizare. Cu multe dintre ele am circulat înainte de Copenhaga, numai că n-am știut nimic despre faptul că ele eventual funcționează automat. Acum, am aflat despre modul de funcționare în timp ce mă aflam în metro și vă spun foarte sincer, deși mă consider un turist trecut cam prin toate, nu m-am simțit prea în largul meu, gândindu-mă că suntem purtați de colo, colo după comenzile unui computer, indiferent cât de performant ar fi. Dar desigur astea sunt prostii. In timp te obișnuiești.

Strada și casa în care am locuit, sunt situate în centrul istoric al Copenhagăi, practic locul de unde a început să se extindă orașul. De regulă aceste cartiere, oriunde în lume, sunt cele mai circulate, cele mai zgomotoase, cu turiști, cu buticuri, restaurante și cafenele de superclasă, a căror unică calitate este că sunt plasate în centrul istoric. Vezi centrul istoric al Bucureștiului. Mă refer la străzile Lipscani, sau Covaci, sau zona Hanul lui Manuc. Citește mai mult…

2. PENINSULA SCANDINAVA


2 – Suedia

 

Este cea mai mare țară Scandinavă, cu o suprafață de 450 mii kmp. și zece milioane de locuitori.

Are granițe cu Norvegia și Finlanda, iar de Danemarca este legată printr-o combinație pod – tunel.

Populația, atâta cât e, este concentrată mai ales în orașe. Partea sudică a țării este mult mai populată decât cea nordică, din mai multe motive. Partea sudică este câmpie, cea nordică păduri și clima este mai blândă în sud decât în nord. Are aproape o sută de mii de lacuri.

Poporul suedez, are la origine tot triburile germanice și vikingii. Despre formarea poporului, sunt multe povești, legende și pentru perioadele mai apropiate de noi, chiar dovezi materiale. Oricum, poporul suedez, a făcut cu adevărat istorie în Europa și nu numai. Vikingii, au ajuns până în Marea Britanie, au ocupat Finlanda, au invadat Rusia, au ajuns la Marea Neagră și chiar la Bagdad.

Odată cu creștinismul, începe decăderea vikingilor. In secolul XIV, se unesc Danemarca cu Suedia și Norvegia, uniune din care după o sută de ani Suedia se retrage și devine mare putere europeană până în secolul XVIII. Alipește Polonia, parte din Prusia, Lituania, Finlanda și devine a treia putere după Rusia și Spania. Petru cel Mare al Rusiei aduce declinul imperiului Suedez, care pierde treptat toate teritoriile din afara Scandinaviei, dar își alipește pentru următoarea sută de ani Norvegia.

Sfârșitul secolului XIX, înseamnă pentru Suedia sărăcie, foamete, emigrare în masă spre America. Salvarea începe cu industrializarea. Si are resurse. Suedia are fier, cupru, zinc, aur, argint, uraniu și încă altele. Nu are petrol și cărbune, în schimb are resurse hidroenergetice.

In cele două războaie mondiale, Suedia a fost neutră. La fel și în timpul războiului rece.

Suedia nu este angajată în nici o alianță militară. Deși, fabrică armament pe care îl vinde probabil tuturor celor care plătesc. Participă la operații ale Națiunilor Unite ca în Afganistan, Cosovo, Cipru.

Este membră a Uniunii Europene din 1995, fără însă să adopte și moneda unică euro.

Suedia este o monarhie constituțională. Este o țară democratică, cu un sistem sanitar și educațional dintre cele mai avansate din lume. Iși poate permite, fiind printre cele mai productive zece țări în lume.

Suedia este o țară unde religia nu este îngrădită și nu este nici obligatorie. La fel ca și în Norvegia, 2% din populație participă la slujbe săptămânale. Biserica nu primește subvenții dela stat, în școli nu se țin ore de religie, în schimb copiii primesc cursuri de etică și morală. Religia se consideră o problemă particulară a fiecăruia și nu interesează pe nimeni. Ateismul este admis prin lege. Citește mai mult…

%d blogeri au apreciat asta: