Grecia insulară 

Undeva în descrierea Greciei, am arătat că în afară de teritoriul continental, Grecia deține și câteva sute de insule mai mari sau mai mici, unele populate, altele nu, împrăștiate pe distanțe de zeci și chiar sute de kilometri de țărm. Cele mai cunoscute sunt Corfu, Santorini, Rodos, Creta, Mikonos și încă.

In insula Rodos am fost de mai multe ori și mi-a plăcut. Mi-am zis că nu poate fi mare deosebire între insule, date fiind condițiile asemănătoare și acelaș popor care le locuiește. Așa că am încercat și altele.

Creta. 

Creta este mai mare dintre insulele Greciei, atât ca suprafață, peste 8,300 kmp. cât și ca  populație, cu peste 620 de mii de locuitori. Cea mai mică distanță de coastele Greciei continentale este de cca. 100 de km. și anume, în dreptul celui mai sudic punct al peninsulei Peloponez. Insula are o formă alungită, cu axa mare pe direcția est – vest în lungime de cca. 250 de km. și o lățime între 15 și 60 de km. Relieful este muntos, cu vârfuri care ajung la aproape 2,500 de metri, cu defileie orientate nord – sud, cu pereții de stâncă foarte abrupte și foarte căutate de excursioniști.

Orașul cel mai mare este Heraklion, plasat cam la mijlocul în lungime al insulei, cu o populație de aproape 200 de mii de locuitori, centrul administrativ al insulei, centrul economic și de afaceri, principala poartă de acces a insulei. Aici se află cel mai mare port comercial și de pasageri, principalul aeroport internațional, dar și sumedenie de hoteluri, gata să găzduiască pe turiștii dornici să-și petreacă concediul în tumultul unui mare oraș.

Principala sursă de venituri ale localnicilor este desigur turismul. Stațiunile se întind pe toată lungimea insulei, în special pe coasta nordică a ei. De ce pe coasta nordică și nu și pe cea sudică, nu știu exact, dar presupun și eu că la începuturi, grecii au venit în insulă cu vapoarele. Cel mai apropiat punct ce leagă Creta de continent, este Chania, oraș ce există din secolul II î.e.n., aflat la 100 km. pe mare de portul Nafplio, cel mai sudic punct al peninsulei Peloponez. Nu-i puțin, dar oricum, mai puțin decât cei 300 de km. până la coastele Libiei, în Africa, zonă care nici azi nu e foarte populată, dar acum 2-3 mii de ani. Zic și eu că în mod firesc, grecii au debarcat pe coasta nordică a insulei, au întemeiat forturi, porturi și puncte întărite, care s-au transformat în orașe, sate și stațiuni în decurs de mii de ani. Pe coasta sudică așezările au apărut mult mai târziu, odată pentrucă între coasta de nord și cea de sud este un lanț de munți, iar ca să înconjori pe coastă să ajungi in partea sudică, vorbim de sute de km. pentru care trebuiesc construite drumuri de acces.

Insula Creta, se spune că este populată de peste patru mii de ani, este amintită și de egipteni și de biblie. Se spune că este leagănul civilizației Minoane, care ar fi fost măturată de un tsunami cu 3,600 de ani în urmă, format după erupția vulcanică din Santorini.

A fost sub ocupația Imperiului Roman, al Bizanțului, al Republicii dela Veneția, din secolul XVII ocupată de Imperiul Otoman, iar din 1913, este parte din Grecia.

Am ajuns în Creta într-o excursie organizată de „sfârșit de săptămână prelungit”, adică patru zile și trei nopți. De joi dimineața, până noaptea de duminică spre luni.

Am stat într-un hotel de trei stele lângă restaurantul Tsatsiki în golful Malia, unde câteva localități se leagă una de alta, formând un lanț lung de hoteluri în tot lungul coastei.

De fapt lanțul de hoteluri, resorturi, cluburi de scufundări, sate de vacanță, apartamente rezidențiale și ce alte denumiri specifice cunoașteți, se întinde aproape fără întrerupere, dela Chania în vest, până la Agia Nikolaos în est, trecând prin Rethimo, Bali, Heraklion, Malia și Plaka. Asta însumează cca. 200 de km, care pare o singură stațiune. Spațiile cu alte destinații decât turismul, sunt nesemnificative. Citește mai mult…