Granada, orasul palatelor maure si a grotelor tiganesti.

Copil fiind  si nu numai, credeam ca numele acelui dispozitiv exploziv folosit in razboaie sau in atacurile teroriste, are ceva comun cu acest oras Spaniol. Credeam ca aici a fost inventat acel dispozitiv, sau cam asa ceva. Adevarul este altul. Nu este vorba de „grenadă”, ci de „granada”, care in spaniola inseamna „rodie”, acel fruct mare, rosu, cu bobite rosii, multe, dulci, cu continut mare de fier si vitamina C, foarte sanatos si care este simbolul orasului Granada.

Granada este un oras deasemeni in sudul Spaniei undeva la vreo 7-800 de metri altitudine, la poalele muntilor Sierra Nevada, care se ridica pana la 3400 de metri, varfurile lui fiind acoperite de zapada pana tarziu in vara si uneori nu se topeste dela un an la altul.

Am trecut pe aici in anul 1994 pe la finele lunii mai si am gasit zapada pe varfuri. Afara de asta, era un vant rece inca de la 1600 de metri inaltime, asa ca daca cineva vrea sa „atace” fie si vara Sierra Nevada, trebuie sa se imbrace bine. Iarna e dela sine inteles. Aici functioneaza una din cele mai renumite statiuni de schi din Spania.

Granada, la fel ca toate orasele spaniole, poarta semnele existentei ei ca asezare omeneasca inca din vremurile romanilor.

A fost si acesta cotropit de mauri prin secolul VIII, care au transformat locul intr ‘unul din cele mai importante orase ale Spaniei maure.

Emiratul de Granada a existat pana la sfarsitul secolului XV, cand in urma unei serii de razboaie duse impotriva regilor catolici, acestia din urma au pus capat stapanirii musulmane pe teritoriul Peninsulei Iberice, ultimul lor cap de pod: orasul Granada trecand sub controlul Castilienilor, reprezentati de Ferdinand II si Isabella I.

Primele masuri luate dupa ocuparea orasului si provinciei, au fost legate de „curatirea” provinciei de evrei si musulmani. Acestia au fost obligati sa se converteasca la crestinism, iar cei ce au refuzat au fost alungati sau omorati. Musulmanii foarte bogati, s-au retras in Africa de nord, evreii s-au imprastiat in Europa de est, ducand cu ei si elemente de arhitectura si arta hispano – maure.

Cartierele evreiesti, sinagogile si moscheile au fost daramate, facand loc noilor strazi, biserici si catedrale crestine.

Desi atat evreii cat si musulmanii s-au convertit la crestinism in marea lor majoritate,   acestia au fost permanent expusi persecutiilor, exilului sau uneori chiar executiilor.

Cele doua comunitati, desi au fost fortate la convertire, in secret, unele grupuri, continuau sa-si practice religia si obiceiurile, ascunzand aceasta sub masca unor cetateni buni crestini dar numai de suprafata.

Granada s-a desvoltat dealungul secolelor, ca un oras bogat, al palatelor – in parte ramase de pe urma fostului Emirat.

Azi Granada este un oras modern, cu strazi comerciale, parcuri, biserici, catedrale, palate si cladiri administrative, construite in secolele XIX si XX mai ales, dar si al unor cartiere de locuinte vechi cu strazi inguste, azi in majoritate renovate. Aceasta bogatie a Granadei, este in parte si urmare a imbogatirii imperiului in intregul ei, a bogatiilor ce s-au scurs spre Spania urmarea cuceririi si stoarcerii tarilor din „Lumea Noua”.

Granada orasul, are azi in jur de 250 de mii de locuitori. Are o universitate in care invata cca. 80 de mii de studenti, multi fiind straini, desigur din tari vorbitoare de limba spaniola.

Granada este un oras permanent plin de turisti, in toate anotimpurile.

Piesa de rezistenta a turismului este Complexul Alhambra, construit pe dealurile din sud estul orasului, a carui constructie a inceput in secolul X. La inceput a fost un palat si o fortareata la dispozitia ultimului Emir, iar dupa ocuparea Granadei de monarhii catolici, parte din vechile cladiri au fost refolosite cu destinatii noi.

In secolul XVI regele Carol III a mai adaugat un palat, dar dealungul timpului, vechiul palat maur si fortareata au ramas in paragina, pana cand prin secolul XIX, au fost redescoperite si a inceput restaurarea lor. Lucrarile de restaurare s-au facut in paralel cu completarea complexului cu cladiri noi, gradini si parcuri, cu magistrale de apa pentru fantani, bazine si elesteie.

De prin anii 1980, Granada devine o destinatie a turismului mondial si de atunci, a vizita Alhambra devine o moda, un trend, un „Must-do Experience in Spain”.

Vizitatorii sunt cu miile in fiecare zi. Am incercat in 1994 si n-am reusit sa vizitez Complexul. Era la sfarsitul lunii mai si am crezut ca este simplu. Ei bine, nu era.

Am reusit abia in octombrie 2003, dupa ce am stat la rand patru ore la casa de bilete.

Anul acesta, deci 2012 in septembrie, am intrat cu o grupa organizata, cu bilete cumparate cu saptamani inainte, dar cand am iesit afara, cozile la casa inca erau intacte.

Deci sansa unei vizite creste daca mergeti in extra sezon, dar atunci gradinile si parcurile sunt cam golase. In sezon insa, este greu si este greu si cu hotelurile a caror pret creste.

Desigur, depinde de unde vii sa vezi Alhambra. Dar de regula ocazia sa fii in apropiere se iveste odata sau de doua ori in viata. Asa ca cel mai indicat este sa-ti asiguri hotelul si biletul de intrare din timp, fie printr-o agentie de turism, fie prin internet. Ambele solutii sunt perfect posibile, prima fiind mai comoda, a doua fiind mult mai ieftina.

Vizita dureaza minim 3-4 ore, se trece prin diferitele sali ale palatului emirului, sali de primire, de judecata, de consfatuiri, curti interioare splendid ornamentate, incaperi la dispozitia familiei, iarasi curti interioare si asa mai departe.Vreau să vă avertizez, că restaurarea continuă și în prezent și s-ar putea foarte bine, voi să mai vedeți câteva încăperi noi, funcție de timpul ce va mai trece până veți face vizita, sau banii pe care îi au la dispoziție pentru reconstrucții, redecorări, sau obiective noi.

Caracteristic, toate incaperile sunt goale, de parca nu ar fi existat mobile de nici un fel la vremea reaspectiva. Decoratia interioara a peretilor, tocurile usilor si a geamurilor sunt fiecare in parte adevarate opere de arta, care au solicitat munca a zeci, poate sute de artisti si meseriasi spre a fi puse in opera.

Desigur, este mai interesant pentru cine cunoaste limba araba, pentruca de fapt peretii sunt acoperiti cu inscrisuri luate din Coran.

Deasemeni tavanele sunt decorate cu desene si figuri geometrice in relief de mare finete si trebuie sa recunosc ca restaurarea s-a facut  cu deosebita migala.

Apoi fortareata cu zidurile ei, cu turnuri si crenele, incaperi pentru soldati.

Parcurile, gradinile, aleile, toate astea completeaza peisajul. Totul se intinde pe o suprafata imensa, astfel ca atunci cand ajungi la „Generalife” care a fost palatul de vara, esti deja obosit si astepti sa ajungi la capat.

Spuneam ca dealungul vremii, paralel cu reconstructia, s-au construit parti de cladiri, gradini si parcuri, care nu sunt convins ca au existat inainte in cadrul complexului.

Spre exemplu uitati-va la decoratiile palatului Camares, la miile de inscriptii de pe pereti in araba si uitati-va la grupul statuar al celor 12 lei in jurul artezienei din „Curtea cu Lei”.

Vi se par din aceiasi perioada? Mie de loc. De altfel „Curtea cu Lei” s-a deschis de curand.

In 2003 nu era vizitabila. Poate ca intr-adevar in aceasta curte interioara a existat un grup statuar cu lei care sustin o fantana arteziana, dar nu cred ca arata astfel. Mie personal acest grup statuar, mi se pare un kitsch, dar as fi tare curios sa citesc sau sa aud parerea unui cunoscator in ale artei.

Granada ca orice oras spaniol care se respecta, are o catedrala, care a fost construita de Monarhii Catolici pe ruinele unei moschei. Face parte deasemeni dintre obiectivele recomandate in egala masura credinciosilor si turistilor.

Sacromonte, cartierul tiganilor din Granada, este un alt punct de atractie turistica.

Cartierul exista si el de cateva secole. Cartierul este ca o prelungire a cartierului musulmanilor crestinizati, numit Albayzin, ambele fiind pe dealurile aflate fata in fata cu Complexul Alhambra si care se numesc Sacromonte.

Este un loc care merita sa fie vizitat si mai ales noaptea. Cartierul tiganilor, este o suma de stradute in panta extrem de inguste, unde nu se circula decat cu taxiul sau cel mult cu microbuse. Strazile sunt pavate cu bolovani de rau.

Dar particularitatea acestui cartier, este ca locuintele sunt sapate in roca dealului, care este calcar. Locuintele sunt sub forma de tunel, care are la baza in jur de 5 metri deschidere si inaltimea maxima de cca. 3-4 metri. Aerisirea se realizeaza pritr-un fel de horn in fundul galeriei. In anul 1950, se spune ca asemenea grote-locuinta, pentru ca este vorba de grote, erau in numar de 3600 in acest cartier. Azi aceste grote sunt utilate cu toate cele necesare, adica apa, canalizare, retele electrice, astfel ca nu difera de cladirile de locuit traditionale, decat prin lipsa geamurilor. Roca in care sunt sapate, asigura racoarea in interior pe timp de vara si caldura in timp de iarna.

Tiganii traiesc intr-o comunitate inchisa, cu toate ca spaniolii sunt straini de rasism. Cartierul are o strada principala numita Camino del Sacromonte, dealungul careia se insira  una dupa alta aceste grote care sunt in asteptarea turistilor, putand fi inchiriate, restaurante primitoare tot in grote.

In unele se organizeaza spectacole de „zambra flamenco” un flamenco al acestor „gypsies”. Nu sunt un specialist si am intrebat care e deosebirea. Mi s-a spus ca la zambra flamenco, cantaretul si danseaza, sau poate invers: dansatorul si canta. Așa o fi. Nu știu, sau mai precis nu cred că acest spectacol este ceva legat de istoria locurilor. Mi se pare un simplu aranjament de a face un ban de pe turiști, vânzându-le un spectacol cu iz exotic, dar atât.

Am vazut asa un spectacol, la care biletul l-am cumparat prin intermediul hotelului unde am stat. Dar puteti merge si fara bilet cumparat in avans. A costat parca 30 €, care a inclus si transportul cu un microbus dela hotel si un pahar de bautura in timpul spectacolului. Fiind in Spania, am cerut „sangria”. Pentru cine nu stie, sangria se bea in Spania, Mexic, Argentina si Portugalia.

Este un „punch” compus din urmatoarele ingrediente:

–        Vin rosu

–        Felii de fructe: portocala, lamaie, kiwi, mango, mar sau grapefruit

–        Ceva dulce: zahar, miere, sirop

–        Adaos de brandy, sau Sprite, sau 7 Up

Uite ca am invatat si asta. Si voi odata cu mine.

Spectacolul s-a tinut intr-o grota cam 25-30 metri lungime. Cam 100 de spectatori pot urmari deodata spectacolul, care a fost interesant pentru un necunoscator si mi s-a parut de o tinuta fara cusur si oricum dincolo de asteptari.

In pauza am fost invitati sa vizitam restaurantul si restul incaperilor care fac parte din domeniu, cred ca erau si camere, sau grote de inchiriat, toate mobilate cu gust si dotate cu toate facilitatile necesare, inclusiv o piscina moderna.

Dupa spectacol am urcat pe jos printre stradutele inguste pana la Plaza Saint Nicholas care se afla in culmea dealului, unde sunt cateva restaurante romantice, primitoare, unde se bea bere si sangria si se mananca „tapas”.

Dar dincolo de toate astea, ceiace este ceva de vis, este spectacolul pe care il ofera complexul Alhambra pe dealul de vizavi, iluminat de o lumina galben-aurie.

Daca din intamplare ajungeti la Granada iarna, presupun ca numarul turistilor este sensibil mai redus, dar nu cu mult, centrul atractiei va fi Complexul Sportiv Sierra Nevada.

Daca schiati, merita o vizita.