4.- Lisabona si imprejurimile

  • DSC_8608Lisabona

Lisabona este cel mai vechi oras din Europa. Mai vechi decat Roma, sau Paris. Nu si mai mare. Lisabona n-are decat 550 de mii de locuitori si 2,800 de mii in aria metropolitana. 27% din populatia tarii locuieste in Lisabona.

Lisabona este asezat la fel ca Roma pe sapte coline.

Deasemeni, Lisabona este asezat la gura de varsare in Atlantic a raului Tejo, care in dreptul orasului se largeste mult.

Lisabona este unul dintre cele mai cautate orase turistice. Este al saptelea oras dupa numarul anual de vizitatori pe an, dupa Istambul, Roma, Barcelona, Madrid, Atena si Milano, din sudul Europei.  

Spuneam ca Lisabona este cel mai vechi oras European si este si foarte aglomerat. Are sumedenie de stradute inguste, intortochiate, ramasite din secolul XVIII, in care circulatia cu automobile se desfasoara anevoie, dar aceste stradute dau si farmecul orasului.

Cladirile orasului sunt de diferite varste, dar in majoritate din secolul trecut. Mai are orasul si un numar mare de palate si cetati cu valoare istorica, bine intretinute, in care isi desfasoara activitatea diferitele organisme ale puterii locale precum si europene.

In ultimii cincizeci de ani, s-a pus un accent deosebit pe modernizarea orasului, a cailor de acces si a infrastructurii. Dar este mai usor de facut totul de nou, decat de a impleti noile constructii si cerintele ei, cu cladirile vechi, care se cer modernizate, dar si sa se pastreze  arhitectura lor de acum mai bine de doua secole.

S-au cheltuit foarte multi bani si multa inteligenta in acest scop si inca sunt multe de facut. Lucrarile s-au cam incetinit insa din cauza lipsei de bani si asta va costa si mai mult cu cat trece mai mult timp.

In zonele centrale, orasul arata bine, dar pe la periferie se simte ca lucrarile de intretinere sunt incetinite. Case care necesita o vopsea, un trotuar care trebuie reparat si multe altele.

Si toate astea, in ciuda faptului ca Lisabona este un oras unde sunt multi bani.

Daca ne uitam in statistici, Lisabona are un PIB (Produs Intern Brut) cu 40 % mai mare decat media Uniunii Europene, desi Portugalia este undeva la coada cu Grecia. Se pare ca peste tot in lume este valabila povestea cu apropierea de farfurie. Cum se poate domnule sa aiba capitala dublu ca restul tarii ? Unii îmi vor aminti probabil ca Lisabona nu este singurul caz. In general in Uniunea Europeana sunt unitati de masura diferite pentru diferite tari si firesc atunci, unitati de masura diferite, pentru diferite orase in fiecare tara.

CSC_8672Am intrat in Lisabona spre seara, venind din nord. Am trecut pe langa apeductul impresionant, lung de 18 km., dar care nu mai functioneaza si este piesa de muzeu.

Ne-am grabit la hotel, pentruca am avut comandate locuri la un spectacol de Fado cu cina.

Fado, este o muzica specifica portugheza, destul de plangareata zic eu, cu acompaniament de chitara, pe care cred ca trebuie s-o intelegi ca sa-ti placa. Mie cu parere de rau, nu-mi spune nimic. Dar eu nu sunt unitate de masura. In liceu, am fost singurul elev din opt sute ai scolii, exclus dela cor, pe motiv ca nu am ureche muzicala. Dar odata cel putin trebuie ascultata si aceasta muzica, ca sa stii cel putin despre ce este vorba.

Peste tot in lume se organizeaza asemenea spectacole de arta populara cu specific local, combinata sau nu, cu o masa cu mancaruri si bauturi deasemeni specific locale. S-ar putea sa fie scumpe dar reusite ca de exemplu in Buenos Aires, sau s-ar putea sa fie scumpe dar deloc reusite ca acesta de la Lisabona. Trebuie sa te informezi in prealabil si sa nu uitati niciodata vorba din batrani: „La pomul laudat sa nu te duci cu sacul”, asa cum am mers eu la Paris la spectacolul dela „Moulin Rouge”. Dar asta e de povestit in alt articol.

A doua zi, am pornit sa colindam Lisabona.

Dimineata era o aglomerare de masini de nedescris, ca in orice capitala, care inca n-a reusit sa-si rezolve in totalitate problemele de transport urban.

Sunt multe de vazut in Lisabona. Nici nu stii cu ce sa incepi si este absolut sigur ca nu vei vedea tot, afara de cazul ca ramai vre-o trei luni. Nu a fost cazul meu.

Am pornit spre centru spre cea mai impozanta cladire a Lisabonei: Manastirea Jeronimos.

In drum am trecut prin zona ambasadelor, o zona foarte selecta, dar si foarte scumpa.

DSC_8589DSC_8596Am ajuns la Manastirea Jeronimos. Ca sa fiu sincer nu stiu dece îi spune manastire ca mie mi se pare mai degraba o catedrala. Indiferent cum îi spune, este impresionant de mare si frumoasa. Are peste 200 de metrii lungime si splendide ornamente si in interior si in exterior. Te uimeste bogatia si finetea decoratiei. Si mult aur. Chiar daca e doar spoiala si tot este mult. Cred ca nu am intalnit vre-o biserica care sa mi se para mai impunatoare. Si am vazut cateva.

Pe latura manastirii, care se continua cu muzee si palate diferite, se intinde un parc imens pana la malul raului Tejo, care in aceasta zona are peste un kilometru latime. In aval, raul dupa cca. 5 km. se deschide spre ocean, iar in amonte, face un estuar de cca.10 km. latime si 40 lungime.

In parcul mentionat, sunt cateva cladiri disparate, restaurante, cluburi, o fantana arteziana si mare si frumoasa, un aeroplan pe post de monument, precum si alte statui si monumente.

DSC_8626De altfel, in mai toate pietele din Lisabona se afla cate o statuie, ecvestra sau nu, reprezentand mai ales militari sau regi. Toti fiind desigur eroi cu merite deosebite si istorice. De altfel este firesc pentru o tara ca Portugalia, care a dus multe razboaie, fie de cucerire ale coloniilor pe care le- a exploatat zeci si sute de ani, fie de a apara teritoriul patriei in unele perioade ale existentei sale.

Pe malul raului Tejo, se gaseste Turnul Belem, care îsi are povestea lui, destul de interesanta. Turnul a fost construit in secolul XVI pe o insula care se afla inainte de 1755 in mijlocul raului si avea un rol major in apararea gurii raului fata de eventualii dusmani care ar fi venit din spre ocean. In anul 1755, cutremurul ramas in istorie ca Marele cutremur al Lisabonei, a distrus aproape in totalitate orasul Lisabona. Numarul vehiculat al victimelor este de o suta de mii numai in oras. Urmare a cutremurului, si albia raului s-a deplasat spre sud, astfel ca turnul in discutie s-a trezit pe mal.

Turnul si-a pierdut de mult utilitatea initiala. In prezent este muzeu si in baza unui pret simbolic poti sa te urci si sa privesti lumea de sus.

DSC_8611Mergand in continuare pe malul apei, intalnim monumentul  inchinat descoperitorilor marii.

Monumentul a fost daruit Portugaliei de catre Africa de sud, amintind calatoria lui Vasco da Gama in jurul Capului Bunei Sperante si care l-a dus pana in Goa si Macao.

DSC_8707Podul suspendat de alaturi, initial s-a numit Salazar dupa numele dictatorului la putere in vremea construirii podului. Rebotezat „Podul 25 aprilie” dupa abolirea dictaturii, este cel mai lung pod suspendat cu doua nivele din Europa. Inaltimea podului este 70 metrii, iar adancimea apei 80. La capul sudic al podului este statuia  „Crist del Rei” inspirat de statuia Corcovado de deasupra orasului Rio de Janeiro. Cu soclu cu tot, 110 metrii.

Am traversat la un moment dat podul si mi s-a parut impresionanta vederea spre oras.

Al doilea pod, a fost botezat Vasco da Gama si are peste 17 km si traverseaza peste estuar.

Al treilea pod a ramas in faza de proiect, din cauza crizei financiare. De fapt ar fi trebuit sa se construiasca cu bani europeni, care nu se prea mai dau Portugaliei. As spune…nici Portugaliei. Aeroportul nou proiectat, va trebui si el sa mai astepte din aceleasi motive.

DSC_8686DSC_8684Am vizitat cartierul Baixa (downtown). Cartier scump, cu strazi comerciale moderne si cladiri de locuit elegante.

Praca de Figuero (Piata smochinilor) noaptea este splendid iluminata, restaurante, o nelipsita statuie ecvestra in centru si sus pe deal castelul St. George iluminat si el.

DSC_8689DSC_8680Am strabatut Rua Augusta, inchisa circulatiei auto, plina cu pravalii si restaurante, deschise tarziu in noapte desi este sfarsit de sezon si perioada de criza. La fel si strazile paralele.

Aceasta zona a fost distrusa in totalitate in timpul marelui cutremur si cladirile construite in acest loc au fost concepute sa reziste unor viitoare cutremure. Probabil pentru prima data in lume, sau cel putin in Europa, un inginer s-a gandit la asa ceva.

DSC_8638DSC_8635Interesant ca in cartierul alaturat, distrugerile cutremurului au fost minime. Se presupune ca aceasta se datoreste faptului ca este un cartier sarac, cu cladiri lipite una de alta, camere mici, strazi inguste si intortochiate. Se spune ca desimea peretilor si fundatiilor au salvat cartierul.

DSC_8632DSC_8631 Casele au fost reparate, intretinute si exista si azi. Se vede totusi ca e vorba de un cartier sarac. Uneori insa, intre case vechi saracacioase, apare cate o cladire cu arhitectura mai deosebita, mai dichisita, cu geamuri in volte, sau terase pline de flori.

DSC_8634DSC_8630Faianta este mult folosita pentru placari si nu numai in Portugalia.

Sunt multe de vazut. Sunt cateva universitati, unele publice, altele particulare. Sunt 125 mii de studenti in Lisabona.

Sunt cluburi sportive de renume mondial. Stadioane dichisite. Teatre si muzee.

Parcuri, cluburi de noapte – Mao Night Club in Alcantra, Fragil Night Club in Barrio Alto. Dar nu va faceti griji, nu peste tot este obligatoriu sa se cante Fado.

Portugalia a fost regat, asa ca sunt cateva palate regale in Lisabona si in afara ei. Eu n-am avut timp sa le vizitez. Va poftesc pe voi s-o faceti si sa completati ce lipseste descrierii.

  • Sintra

DSC_8652DSC_8662In afara de asta, familia regala si-a construit o resedinta de vara in localitatea Sintra, care este la cca 30 de km. de Lisabona, pe niste dealuri impadurite, unde se retrageau in timpul verii calduroase in umbra padurii si asta de prin secolul XVI. Actuala resedinta poarta numele de Palatul National. Dealungul timpului, persoanele importante, sau care s-au crezut importante, din jurul familiei regale  si-au construit si ei palate in jurul resedintei regale, astfel ca s-a desvoltat o statiune care a ajuns foarte la moda si foarte scumpa.

DSC_8656DSC_8661Azi, hotelurile de lux se intind pe dealuri, iar strada principala este un sir de restaurante si magazine de amintiri si obiecte de lux. Strazile sunt pline de turisti si acum la sfarsit de sezon, sau poate tocmai de aceia. Turisti atat portughezi cat si straini.

Oricum, statiunea este destul de intinsa si foarte frumoasa. Oriunde te uiti, palate elegante, multietajate, care au fost la inceput resedinte particulare.

DSC_8654Cu timpul, intretinerea unei asemenea resedinte a devenit problematica fie si pentru familii foarte bogate, asa ca s-au transformat in hoteluri exclusiviste.

Deasupra, din varful dealului, vegheaza cetatea maura, care si-a pierdut de mult importanta razboinica.

  • Cascais

Parasim Sintra si ne indreptam pe drumuri in serpentina spre coasta Atlanticului, spre localitatea Cascais (se citeste Cașcaiș), tot la 35 km. de Lisabona.

DSC_8641Prima imagine, spatele unei statui imense care parca vegheaza la ordinea de pe plaja. Aflam ca e statuia regelui Dom Carlos.

Cascais, si-a inceput existenta ca sat pescaresc. Initial administrativ a apartinut de Sintra. Desvoltarea ei ca statiune, a inceput deasemeni de cand s-a construit aici o resedinta regala. De vara, de iarna, ce conteaza. Regala sa fie.

Si daca locul e bun pentru curtea regala, atunci este acceptabil si pentru altii. Astfel, Cascais devine o locatie tot mai cautata. Curand primeste statut administrativ independent.

DSC_8646DSC_8645Este cunoscut mai ales pentru faptul ca a adapostit cateva familii regale in timpul celui de al doilea razboi mondial printre care al Spaniei, Bulgariei, Italiei si Ungariei. In tarile respective s-au instalat dictatori fascisti, iar Portugalia era neutra.

Astazi, orasul are 35 de mii de locuitori care traiesc din turism. Exista un port de iahturi, are si un aeroport, zeci de hoteluri pentru toate buzunarele dar in special buzunare pline.

DSC_8648Plaje ingrijite, desi nu atat de largi ca la Nazaré. Pe faleza sute de restaurante cu clienti care chiar si in șort emana nu buna stare, ci opulenta. In parcare au masinile de optzeci – o suta de mii de euro, iar alaturi in portul de iahturi, vaporasul de inca o jumatate de milion.

Dar astea sunt necazurile lor, nu ale mele.

DSC_8642Am admirat hotelurile si vilele luxoase, unele cu plaje particulare, altele in adevarate parcuri, bine ingrijite. Am admirat cateva masini comanda speciala si am oftat si eu ca orice sofer.

In apropiere, Casinoul Estoril, unul din cele mai renumite din Europa. Este sa zicem varful piramidei localurilor de distractie din aceasta statiune. Apropo de casinoul Estoril, prietenul meu Costel din Timisoara spune ca trebuie sa te imbraci cu cei mai eleganti chiloti cand mergi la acest casino, pentruca s-ar putea sa iesi de acolo numai in ei.

Langa casino, este „Hotel Palacio”, unde s-au turnat scene din filmul „In slujba Majestatii Sale” cu renumitul James Bond juca de… îmi pare rau, nu le stiu pe toate.

Trei concluzii legat de Lisabona si imprejurimi:

  • Lisabona nu degeaba este atat de cautata de turisti. Are ce arata si stie sa arate.
  • Cu 125 de mii de studenti, Lisabona aste un oras plin de viata, mai ales de noapte, chiar daca suntem in plina criza financiara.
  • Lisabona este o destinatie turistica scumpa, peste medie.
Anunțuri