ITALIA – 1. Val Gardena

Val Gardena

Suntem la început de decembrie, așa că este bine să ne gîndim la cei ce poate vor să profite de iarnă și să facă puțin schi. Nu vreau să tai nimănui avîntul, dar am citit că procentul de accidente la schi, este de cca. 10%. Repet: am citit dar n-am verificat și nu vreau decât să atrag atenția că se întâmplă și accidente, așa că aveți grijă. Asta ca fapt divers.

Am scris în acest blog, despre vreo trei stațiuni de schi, din cele multe zeci cîte există în Austria. Si nici măcar nu acestea sunt cele mai căutate și apreciate din Austria.

Am vizitat dealungul anilor încă vreo 20 de resorturi de schi austriece. Deasemeni resorturi   in România, Slovacia, Polonia, Germania, Elveția, Franța, Italia, USA, Argentina, Canada și chiar Israel.

Cred că în ultimii douăzeci de ani, turistul a impus un fel de standard al acestor resorturi. Toate sunt într-un cadru natural asemănător, utilate la fel, deservite de hoteluri, restaurante, cluburi și puburi la fel și chiar practicând prețuri la fel. Poate că mă înșel, dar impresia mea este că toate încearcă să copieze modelul Austriac, reușind mai mult sau mai puțin.

Ceiace fac diferența, sunt, căile ce acces, curățenia, serviciile oferite și mai ales modul cum sunt oferite aceste servicii turistului.

Cel puțin deocamdată, eu rămân la părerea că resorturile austriece conduc în domeniu. Sunt cele mai avantajate de mama natură, cele mai accesibile (mă refer la căi ce acces nu la bani),  corespunzător utilate și ți se oferă cele mai portivite servicii, contra cost, dar fără exagerare. La ei, clientul este cel care stabilește care îi sunt necesitățile iar satisfacerea lor, este preocuparea de bază nu numai a personalului de deservire, dar și a locuitorilor întregii zone, aceștia fiind conștienți că desvoltarea regiunii, bunăstarea tuturor locuitorilor ei, depinde de acel turist, care va pleca acasă cu amintiri plăcute sau mai puțin plăcute.

Acuma chiar dacă e așa, chiar dacă acceptăm că cel mai plăcut este într-un resort de schi austriac, te mai plictisești să mergi mereu pe aceleași drumuri, să auzi mereu aceiași limbă germană, să fii nevoit să buchisești tablele indicatoare cu denumiri de cîte 20-30 de litere, pe lîngă care vei trece cu mașina, fără a apuca vreodată să citești denumirea străzii pînă la capăt.

Celor care vor să „evadeze” din paradisul austriac al schiului, vreau să le povestesc despre un loc aflat tot în munții Dolomiți, la numai o sută de kilometri mai la sud de Innsbruck, dincolo de pasul Brenerro, nu departe de orașul Bolzano.

Este o vale între stânci, orientată vest – est, numită Val Gardena, străbătută de șoseaua SS242  și care trece prin cîteva stațiuni, ca Laion, Santa Cristina, Selva Gardena, Passo Sella și poți ajunge pînă la Cortina d’Ampezo, sau dincolo de ea.

Este în Italia desigur, se vorbește italiana, sau mai precis și italiana, pentrucă influența austriacă este în continuare foarte puternică, deși zona ține de Italia de o sută de ani.

Ceiace este important, este că toată această vale, este un lanț de resorturi de schi care se întind pe toată lungimea văii, cu pîrtii și instalații pe ambii versanți, pînă la înălțimi de peste 2500 de metri. Lungimea pîrtiilor la un loc, este de sute de kilometri, cu instalații de teleschi, telescaune, telegondole și telecabine, exact ca în stațiunile austriece. Adică vreau să spun că toate funcționează perfect, totul este curat, ingrijit, dichisit ca in Austria.

Hotelurile sunt deasemeni curate, mobilate cu gust, restaurantele îți oferă tot ce dorești, inclusiv un „apfelstrudel”, o pizza, sau dacă vrei fructe de mare, la 2200 de metri înăltime.

In lungul acestei văi, sunt cîteva puncte de concentrare a activităților sportive, unde veți găsi și școli de schi pentru copii, cu antrenori cu adevărat meseriași și cu instalații speciale pentru copii, in zonă în care cei mari n-au acces.

Vă recomand cu toată căldura aceste școli. Am adus-o într-un an pe nepoata mea, care avea cinci ani și n-a văzut zăpadă în viața ei. A învățat să schieze in două zile. La sfîrșitul sejurului de o săptămînă, schia chiar binișor. Nu chiar ca mama ei care a copilărit în Parîng, dar oricum…

Am fost de mai multe ori pe această vale în trecere, dar de două ori, am petrecut cîte un sejur de cîte o săptămînă. Odată intr-o vară și odată iarna. Nici nu știu cum să le calific: iarna e minunat dar vara e splendid, sau invers.

Dar acum este iarnă, așa că mă voi ocupa de ultima vizită, care a fost iarna.

Problema este cum ajungi acolo. Cel mai comod este cu trenul. Cea mai apropiată gară mare este Bolzano, de unde se poate ajunge cu autobuzul în oricare din resorturile de pa valea Gardena.

Dacă trebuie, sau vrei să folosești avionul, ai aeroporturile dela Verona (la cca. 200 km.), dela Malpensa – Milano (350 km.), sau dela München (la 330 km.). Dela oricare din aceste aeroporturi, pe autostradă se fac mai puțin de trei ore pînă la Santa Cristina de Val Gardena spre exemplu.

Eu am zburat la München și cu o mașină inchiriată, am ajuns în trei ore pe A12 la destinație.

Am stat la Casa Metz, un resort cu patru stele, în centrul orășelului. La o sută de metri se află stația de „schibus”, care te duce gratis pînă la oricare din cele șapte telecabluri care sunt pe o rază de cinci kilometri.

Am avut o săptămână de timp splendid, soare, temperatura în jur de zero grade ziua, cu soare și fără ceață. Ce trebuie mai mult?

Am făcut ieșiri în fiecare zi, ori pe pîrtia ce era vizavi de hotel imediat sub stânca numită „Sassalungo”, fie spre Selva de Val Gardena, de unde pîrtia urcă tot spre aceiași stâncă, dar oarecum din altă directie.

Timpul era foarte plăcut, uneori noaptea ningea puțin împrospătând stratul de zăpadă, dar dimineața apărea din nou soarele, îndemnând la plimbări în zăpadă, sau dacă ești tînăr și dornic de adrenalină, să te urci pe schiuri și să aluneci împreuna cu sutele de schiori care umplu pîrtiile de dimineața pîna seara și uneori și noaptea.

Oricât de mic ar fi orăselul, desigur te vei învârti pe strada principală, măcar pentru a vedea ce unde se poate cumpăra. Vei întâlni cîteva magazine care vînd obiecte de artă din lemn, sculpturi cu adevărat opere de artă, cu subiecte religioase sau din poveștile copilăriei. Unele se ridică la prețuri de mii de euro. Dacă timpul îți permite, poți vizita un atelier specializat în sculptura în lemn. Mai ales pentru copii este un eveniment.

Sigur, majoritatea turiștilor care vin aici, vin pentru schi, dar există și posibilități de distracție în discoteci, sunt piscine acoperite, terenuri de tenis, săli de bowling, sau biliard. Toate aceste activități sunt luate în calcul după lăsarea întunericului și cîte odată pînă noaptea tîrziu.

Dar asta nu înseamnă că dimineața vor lipsi dela programul de schi.

Dacă dispuneți de bani mulți, puteți locui spre exemplu la Bolzano sau Verona, sau chiar Veneția și să veniți pentru două trei ore de schi, cu un taxi – helicopter la Val Gardena. Drumul este mai puțin de o oră, așa că numai de bani depinde.  Presupun că unii se vor uita strâmb la aceste rînduri, dar eu trebuie să dau cît mai multe informații despre posibilitățile din zonă, chiar dacă și mie mi se par sfidare la adresa publicului larg, mai ales într-o țară ca Italia.

Totuși nu trebuie uitat faptul că e iarnă și munte. De aceia se montează garduri de reținere a zăpezii, pentrucă atunci cînd pornesc vînturile, nu e jucărie.

Dar nu toată lumea vine pentru schi. Sunt oameni care nu schiază, pentrucă să zicem sunt prea în vîrstă și le e teamă de vreo fractură care ar putea fi fatală, sau pur și simplu nu știu să schieze.

Aceștia, fac simple plimbări prin zăpadă, pur și simplu pentru a inspira aer curat de pe zăpada proaspătă, sau își petrec timpul stând în soare și privind uneori cu orele, la copii care învață să schieze. Interesant că la copii nu le e frică și nu știu cum se face că ei cad mult mai puțin decât cei mari. Dacă la cei mari am mai auzit de accidente, la copii niciodată.

Este de asemeni o plăcere să-i vezi în pauze, cu ce poftă mănâncă, indiferent dacă este vorba de gustarea ce o primesc pe pîrtie, sau de masa de prânz pe care o iau în grup la restaurant. Nu fac mofturi, mănâncă tot și mănâncă orice. Schiul stimulează foamea. Acest aspect este bine de reținut și de către cei mari.

Apropo, un curs complet pentru un copil pentru o săptămână, costă in jur de 450 – 550 € și conține și masa. Nu-i ieftin, dar copilul învață schi și părinții pot și ei să schieze în voie.

Oricât de înfometat de schi ai fi, nu poți să stai pe pîrtie o săptămână, 24 de ore „round the clock”. Nu poți, pentrucă de regulă nu mergi singur și să ții o femeie o săptămînă departe de orice posibilități de informare și shopping, este o acțiune de autopedepsire cu bătaie lungă.

Si în acest caz, cea mai bună alegere este o vizită la Bolzano, oraș destul de mare, o sută de mii de locuitori și la numai 40 de km. de Val Gardena.

Cine nu a fost în Bolzano, va avea o surpriză plăcută. Va avea surpriza să descopere un oraș medieval bine intreținut, cu străzi înguste în centrul istoric, dar care are acel aer de oraș mare și modern, ce face deosebirea între Santa Cristina spre exemplu care este și el un orășel, de Bolzano, Milano, Verona sau Venezia. Adică are prăvălii, una lîngă alta, cu vitrine atrăgătoare pentru o anumită categorie de trecători, cu produse de lux de ultimă emisie, mărci renumite de îmbrăcăminte, creații ale unor designeri renumiți, că doar suntem în Italia.

Lumea pe stradă este și ea elegantă, îmbrăcată nu în hanorac și bocanci de schi, ci întâlnești lume bună, îmbrăcată în paltoane unicat sau blănuri autentice.

Vei observa că oamenii se cunosc, se salută, se opresc să schimbe cîteva vorbe, mai ales doamnele, sau intră împreună în cîte o cafenea sau cofetărie care se găsesc la tot pasul și iau o cafea și o prăjitură, lîngă care petrec discutînd nimicuri, cîte o jumătate de oră.

Veți constata că se vorbește în egală măsură și italiană și germană.

De altfel și arhitectura orașului păstrează urme clare ale perioadei de din ‘naintea primului război mondial. Priviți spre exemplu catedrala sau dacă vreți tot centrul orașului.

Dacă vă uitați la trecători, dacă ați fost nu de mult în vreun oraș austriac, veți constata că în special doamnele și domnii mai în vîrstă, parcă vă amintesc de orașul austriac.

După cum vedeți, este ca în Austria. Nu spun că ar fi mai ieftin decât o stațiune de schi austriacă, nici măcar nu cred că este mai puțin aglomerat decât în Austria. Dar este altceva, este încă o posibilitate și este un loc unde se vorbește aproape …românește.