FRANTA – PARIS

7. – Paris, Capitala Franței

 

După peste 100 de articole, m-am gândit că ar trebui schimbat câte ceva. Am crezut că ar trebui redus numărul de fotografii și crescut în schimb formatul acestora. Așa mi se pare că va fi mai puțin obositoare vizualizarea. De altfel primesc cu recunoștință orice sugestie de îmbunătățire, dela oricine.

Am ajuns în sfârșit la Paris, capitala Franței. Acum o sută de ani, probabil aș fi spus, capitala lumii. Ei dar au trecut o sută de ani.

Despre Paris este foarte greu de scris, pentrucă este foarte mare, are o istorie foarte bogată și cam toată lumea știe aproape totul despre Paris. Dar poate că unele informații vor fi totuși utile.

Deci Parisul este cel mai mare oraș Francez, cu peste două milioane de locuitori, dar aria metropolitană, numără peste 12 milioane. Incă în 1850, Parisul a depășit milionul. Oraș al artelor și culturii, oraș al plăcerilor, dar și a ideilor revoluționare, Parisul a fost totdeauna un magnet pentru restul lumii. I se spunea Orașul Lumină, după cum unul din regii Franței a fost supranumit Regele Soare. Parisul e drept, a fost depășit pe ici pe colo de alte orașe, dar încă mai are ce arăta unui turist curios, care are și timp și bani. Ba chiar are ce arăta și gratis.

Parisul este străbătut de fluviul Sena de la est la vest și este traversat de patruzeci de poduri, unele numai pentru pietoni, altele pentru trenuri și desigur majoritatea pentru autovehicole și pietoni. Unele sunt adevărate opere de artă, altele doar opere inginerești.

La ultima vizită la Paris, veneam dela Rouen. Am stat într-un hotel mai la periferie.

Hotelurile în Paris sunt poate peste o mie. Dar prețurile cresc de la periferie spre centru, cam cu 50%, pentru aceiași categorie. Adică un hotel de trei stele la periferie te poate costa 70 – 75 €/noapte, iar în centru te costă 100 – 110 €/noapte. In același timp și în aceiași măsură scade și calitatea aceluiași hotel de trei stele. Camera în centru are 15 mp., față de 25 – 30 mp. la periferie, eventual mobilier mai vechi, poate igrasie și câte și mai câte.

Cum majoritatea obiectivelor de vizitat sunt în centru, dacă hotelul este la periferie, ai de pierdut timp cu transportul care înseamnă cel puțin o oră dimineața și o oră seara la întoarcere. La asta trebuie adăugat și costul transportului, oboseala, lipsa de siguranță seara târziu. Deci să recapitulăm: stând la periferie, pierzi câte două ore cu transportul, costul transportului, imposibilitatea de a veni în timpul zilei la hotel pentru eventuale nevoi sau odihnă de o oră. Se pune problema ce este mai ieftin, ce este mai scump. Fiecare să-și facă singur calculele.

Ceiace este sigur, verificat, cel mai bun mijloc de transport în Paris este metroul, care te duce oriunde și cred că este și cel mai rapid. Nu diferă cu nimic de metroul din Londra, sau București, sau Tokio. Ai fost într-unul, știi să circuli cu toate inclusiv cu acesta din Paris.

Ce trebuie văzut în Paris? Sunt multe și importanța obiectivelor depinde de interesul fiecăruia. Ești mai tânăr, ești mai în vârstă, mai instruit, mai puțin, mai curios, mai puțin.

Ca să le vezi în fugă numai pe cele mai importante, este nevoie de vreo săptămână minimum. In ordinea importanței obiectivelor, cel puțin din punctul meu de vedere, (fiecare vede altfel o asemenea ierarhizare, așa că nu-i nici o supărare) am să încerc în cele ce urmează să le înșir și ar fi cam următoarele:

In primul rând, trebuie văzut fluviul Sena. Este canalizat desigur pe toată lungimea lui și curge lin, formând bucle largi, orașul proprizis fiind așezat pe maluri. Fluviul este navigabil și sunt zeci de vase de agrement, care transportă turiști de dimineața până târziu în noapte. Vorbim de 17 milioane de turiști anual. Am făcut așa o excursie cu vaporul, care durează cam două ore, și ziua, și noaptea.

Ambele variante sunt de luat în seamă. Ziua admiri toate clădirile, palatele care se văd de pe apă, admiri podurile, noaptea iluminatul sofisticat al obiectivelor. De pe un vas de agrement, poți vedea Catedrala Notre Dame, Muzeul Luvru, Grădinile Tuileries, Podul Alexandre III, Grădinile Trocadero, Turnul Eifel și multe, multe altele. Desigur, după ce le-ai văzut de pe Sena, și ziua și noaptea, aceste obiective trebuiesc văzute și de aproape.

Spre exemplu Notre Dame, poate fi vizitată, dacă ai răbdare să stai la coadă, te poți urca și pe acoperiș și să cauți cu ochii poate dai de celebrul Quasimodo al lui Victor Hugo, cocoșatul de la Notre Dame.

Catedrala Notre Dame, este construită într-un părculeț pe insula Ile de Cite, iar în apropiere mai sunt de văzut clădirea primăriei și prefectura de poliție.

Spațiul din fața Catedralei Notre Dame, este în totdeauna plină de turiști și în ultimii ani, mai ales turiști asiatici: chinezi și japonezi. Aceștia sunt turiștii de bază azi în toate marile capitale ale lumii.

Nici faimoasa Piață a Bastiliei nu este departe. Aș spune că locul mustește de istorie.

Aici se afla celebra fortăreață numită Bastilia, transformată în închisoare de către Cardinalul Richeleu și unde erau întemnițați dușmanii regelui pe baza unui simplu ordin. A fost luată cu asalt în 14 iulie 1789. Căderea Bastiliei marchează începutul Revoluției Franceze. Două zile mai târziu, închisoarea a fost dărâmată.

Câteva pietre o mai amintesc.

De aici începe practic Rue de Rivoli, arteră comercială foarte căutată în Paris, arteră care se întinde dela Piața Bastiliei, paralel cu Sena, trecând pe lângă Palatul Regal, Palatul Luvru, până la Piața Concorde.

Piața Concorde, un alt obiectiv important ce trebuie văzut, care are în centru Obeliscul dela Luxor, flancat de cele două fântâni arteziene, care poate că tehnic nu sunt atât de sofisticate ca fântâna din Piața Spaniei de la Barcelona, dar sigur, artistic sunt (sau eu le cred) mai valoroase.

Imi aduc aminte în 1975, în Place de la Concorde era o parcare, lipită de Grădinile Tuileries, la care intrarea se făcea prin extragerea tichetului de intraredintr-un aparat și se ridica bariera, adică așa cum funcționează mai toate parcările automate azi. Dar povestea mea se desfășura acum 40 de ani și eu eram un biet posesor de Dacia 1300 care a nimerit la intrarea în parcare și nu vedea pe nimeni care să-l ajute să intre. Nici măcar nu vorbeam franceza. Dar până la urmă tot un șofer, mi-a arătat cum se procedează. Nu prea înțelegeam cînd și cum voi plăti parcarea, dar am înțeles când am părăsit parcarea.

In această zonă a pieței Concorde, de fapt pot fi vizitate mai multe obiective care sunt prin apropiere, acesta fiind centrul orașului.

Dela Place de la Concorde spre vest se întinde vestitul, mult filmatul și mult căutatul Bulevard Champs Elisees, cu magazine scumpe, cu hoteluri de multe stele, cluburi de noapte ca Lido, sau Queen Club, până la Arcul de Triunf.

Poate fi vizitat Turnul Eifel, poate fi escaladat cu cele patru ascensoare instalate în picioarele turnului, vă puteți urca până la prima, a doua, sau a treia platformă. Prețul diferă și priveliștea diferă.

Dincolo de Sena vizavi de turn, este parcul și Piața Trocadero, Palatul de Chaillot.

Si arcul de Triumf poate fi escaladat contra unui preț simbolic de (parcă) 3 €. Nu prea știu ce poți vedea în plus, dar lumea urcă.

Dacă ne întoarcem dela turnul Eifel spre est, în apropiere se află și Domul Invalizilor, unde este mormântul luiNapoleon și acesta vizitabil, și muzeul militar.

La est de mormântul lui Napoleon, este Muzeul Rodin și în continuare pe aceiași direcție, clădiri, biserici în lungul bulevardului Saint – Germain, altă arteră importantă a Parisului, care duce până la aceiași piață a Bastiliei. In drum însă, trece pe lângă Universitatea Sorbona, instituție cunoscută și foarte apreciată pe plan mondial.

Pe aceiaș direcție, adică de la Piața Concorde spre est dar pe malul drept al Senei, avem splendidele Gradini Tuileries, apoi Arcul de Triumf Carrousel, Muzeul Luvru care de asemeni trebuie vizitat, dar aveți nevoie de o zi pentru asta. Este muzeul, probabil cel mai renumit din lume, unde găsești opere ale tuturor artiștilor pictori sau sculptori renumiți din lume. Prima duminică a lunii, intrarea e liberă.

Personal am fost de două ori în Luvru la distanță de 30 de ani și rețin în mod deosebit pictura lui Leonardo da Vinci, Gioconda, statuia Venus din Milo și faptul că piramida de sticlă din curte se potrivește cu arhitectura generală a cartierului ca nuca în perete. Si dacă a venit vorba de nuca în perete, trebuie să amintesc aici de Centrul Pompidou, care mie mi se pare o ofensă adusă bunului gust. Dar aveți ocazia să vă pronunțați singuri. Centrul Pompidou a fost construit în locul Halelor Parisului care s-au demolat pentrucă erau vechi. Așa este, dar ce-au făcut în loc nu-i cu nimic mai artistic.

Trebuie văzut cartierul Montmartre, care este pe un deal, străzi și case din secolul XIX și începutul secolului XX, cârciumi și ateliere ale unor artiști plastici.

Este o colină cu 130 de metri mai înaltă decât orașul și se poate urca cu funicularul sau pe 222 trepte.

In vârful colinei, se află Bazilica Sacre Coeur, clădire impresionantă, vizitată de zeci de mii de credincioși și turiști.

La baza acestei coline se află cartierul Pigale, cartierul roșu al Parisului, centrul sexshopurilor, a cluburilor de streaptease. Aici găsiți renumitul Moulin Rouge, care are două spectacole pe seară, cu sau fără cină și a cărui preț se ridică la peste 150 €/persoană. Nu vă sfătuiesc să mergeți. Păcat de timp și de bani.

Montparnasse este un alt cartier foarte vizitat de turiști. Este pe malul stâng al Senei, străduțe mici, case vechi, restaurante, cafenele, viață de noapte.

In perioada dintre cele două războaie mondiale, a fost locul de întâlnire a artiștilor vremii.

Turnul Montparnasse este și el un punct de atracție pentru turiști. Se urcă până la etajul 59, de unde priveliștea asupra orașului este splendidă.

Si aici, trebuie să stai la coadă ca peste tot, unde vin turiști curioși. Vă mai amintesc odată, numărul mediu de turiști în Paris, este de 50 de mii pe zi.

La parter și în împrejurimi, mulțime de magazine și restaurante pentru satisfacerea necesităților mulțimii de turiști. Sus, la etajul 59, este o cafenea și cofetărie. Desigur nu poate lipri un magazin de tot felul de suveniruri și brelocuri. Se cumpără.

Mai vreau să amintesc Opera Garnier. Este la vreo 5-600 de metri mai la nord de Grădinile Tuileries. Mie îmi place foarte mult arhitectura acestei clădiri. Istoria spune că povestea din „Fantoma Operei” a avut loc aici. Așa o fi. Prin spatele Operei Garnier, trece bulevardul Haussmann pe care se află Galeriile Lafayette, unde se poate pierde nu o zi, ci o săptămână dacă nu aduce marfă proaspătă. Dar nu vă faceți griji. Se aduce marfă proaspătă permanent. Poți să înebunești de ce vânzoleală este în zonă permanent. Intr-un an am nimerit înainte de crăciun. Ferească sfântul. Trebuie să ai nervi de oțel să lucrezi într-un asemenea loc.

Nu poți părăsi Parisul, fără să vezi cartierul Defense, situat în vestul Parisului. Un cartier din beton și sticlă, complexe comerciale, sedii de firme mari multinaționale, teatre hoteluri și încă multe altele.

Este elegant, impresionant, dar parcă prea multă sticlă. Dar judecați singuri. Ce am apreciat în mod deosebit au fost restaurantele,care fără să fie ieftine, sunt suportabile și se mănâncă bine.

Presupun că ați observat că în afară de a enumera obiectivele, nu prea dau alte informații și aceasta din simplul motiv, că fiecare obiectiv, are o istorie lungă de sute de ani, dublată sau triplată de tot felul de povești, reale sau imaginare. Practic despre fiecare obiectiv s-au scris sumedenie de articole, sau cărți.

Dacă ceva v-a atras atenția, căutați în biblioteci, librării, sau pe net. Veți găsi cu siguranță multe materiale de studiu. Luați și citiți. N-are sens să le mai copiez aici.

Si acum înapoi spre casă. Nu s-a terminat cu Franța, s-a terminat doar scurta descriere a Parisului. Dar după cum spuneam, Franța este mare. Mult mai mare decât să fie „înghițită” dintr-odată. Deocamdată să ne mulțumim cu atât.