2 – Suedia

 

Este cea mai mare țară Scandinavă, cu o suprafață de 450 mii kmp. și zece milioane de locuitori.

Are granițe cu Norvegia și Finlanda, iar de Danemarca este legată printr-o combinație pod – tunel.

Populația, atâta cât e, este concentrată mai ales în orașe. Partea sudică a țării este mult mai populată decât cea nordică, din mai multe motive. Partea sudică este câmpie, cea nordică păduri și clima este mai blândă în sud decât în nord. Are aproape o sută de mii de lacuri.

Poporul suedez, are la origine tot triburile germanice și vikingii. Despre formarea poporului, sunt multe povești, legende și pentru perioadele mai apropiate de noi, chiar dovezi materiale. Oricum, poporul suedez, a făcut cu adevărat istorie în Europa și nu numai. Vikingii, au ajuns până în Marea Britanie, au ocupat Finlanda, au invadat Rusia, au ajuns la Marea Neagră și chiar la Bagdad.

Odată cu creștinismul, începe decăderea vikingilor. In secolul XIV, se unesc Danemarca cu Suedia și Norvegia, uniune din care după o sută de ani Suedia se retrage și devine mare putere europeană până în secolul XVIII. Alipește Polonia, parte din Prusia, Lituania, Finlanda și devine a treia putere după Rusia și Spania. Petru cel Mare al Rusiei aduce declinul imperiului Suedez, care pierde treptat toate teritoriile din afara Scandinaviei, dar își alipește pentru următoarea sută de ani Norvegia.

Sfârșitul secolului XIX, înseamnă pentru Suedia sărăcie, foamete, emigrare în masă spre America. Salvarea începe cu industrializarea. Si are resurse. Suedia are fier, cupru, zinc, aur, argint, uraniu și încă altele. Nu are petrol și cărbune, în schimb are resurse hidroenergetice.

In cele două războaie mondiale, Suedia a fost neutră. La fel și în timpul războiului rece.

Suedia nu este angajată în nici o alianță militară. Deși, fabrică armament pe care îl vinde probabil tuturor celor care plătesc. Participă la operații ale Națiunilor Unite ca în Afganistan, Cosovo, Cipru.

Este membră a Uniunii Europene din 1995, fără însă să adopte și moneda unică euro.

Suedia este o monarhie constituțională. Este o țară democratică, cu un sistem sanitar și educațional dintre cele mai avansate din lume. Iși poate permite, fiind printre cele mai productive zece țări în lume.

Suedia este o țară unde religia nu este îngrădită și nu este nici obligatorie. La fel ca și în Norvegia, 2% din populație participă la slujbe săptămânale. Biserica nu primește subvenții dela stat, în școli nu se țin ore de religie, în schimb copiii primesc cursuri de etică și morală. Religia se consideră o problemă particulară a fiecăruia și nu interesează pe nimeni. Ateismul este admis prin lege.

N-am umblat prea mult prin Suedia. Aș spune că deloc. Am vizitat capitala, am făcut o călătorie cu mașina de la aeroportul internațional al Stockholmului până în Norvegia, adică vreo trei sute de kilometri de șosea și am fost la Malmő cu trenul dela Copenhaga.

Deci să le luăm pe rând.

2.1 – Stockholm 

Capitala și cel mai vechi și mai mare oraș al Suediei, are în jur de 900 de mii de locuitori și se întinde pe o suprafață mare, care cuprinde teritorii ale peninsulei, sumedenie de insule mai mari sau mai mici și porțiuni din Marea Baltică.

scandinavia 135Istoria, sau legenda spune că așezarea s-a format de prin secolul XIII începând cu una din micile insule ale arhipelagului, nimit Gamla Stan. Treptat, orașul s-a extins și pe celelelte insule din jur, iar azi centrul orașului ocupă 14 insule și continuă cu celelalte din arhipelagul Stockholm care nu știu câte insule are dar cred că sunt sute.

Suprafața ocupată de oraș, se înparte astfel: 30% apă, 30% parcuri și zone verzi și restul clădiri.

Spuneam că Gamla Stan este cel mai vechi cartier, este centrul vechi, unde se află Palatul Regal, încă câteva palate vechi ca Palatul Cavalerilor, clădiri construite prin 1930-35, care au scăpat de demolare și au fost recondiționate cu scopul evident de a păstra moștenirea trecutului.

scandinavia 164 Până și străzile sunt aceleași străzi înguste, medievale. Orașul totuși, a trebuit să se modernizeze și atunci s-a extins în afara lui Gamla Stan, pe celelalte insule mai mari,  inspirându-se în multe cazuri, sau poate în cele mai multe, după  clădirile altor capitale Europene.

Astfel a apărut Opera Regală, Teatrul de Artă Dramatică și încă multe alte clădiri. De jur împrejurul insulei care adăpostește Gamla Stan, au apărut cheiuri de sute de metri, azi promenade.

Clădiri ale începutului de secol XX, în cunoscutul stil „Art Nouveau”, cum sunt Hotelurile Grand, sau Esplanade, sau Diplomat, se înșiră cu sutele. Dar sunt foarte multe clădiri, care sunt instituții, sau bănci sau pur și simplu locuințe – e drept nu ieftine -.

scandinavia 167In aceiași categorie este și Primăria Orașului, care poate fi vizitată de public.

Primăria este un loc foarte cunoscut în lume, pentrucă în această clădire se acordă în cadrul unei ceremonii anuale, renumitele Premii Nobel.

In perioada 1965 – 70, zona suburbană se extinde mult, fiind construite mii de apartamente în blocuri foarte agresiv criticate. Au fost botezate „suburbii de beton” și se reclamă faptul că sunt locuite de populație săracă, rata criminalității este mare și că domină segregarea socială și rasială în aceste cartiere. Nu le-am văzut. Se spune că nu prea ai ce vedea pe acolo.

scandinavia 161La începuturi, Stockholmul a fost punctul de legătură a Suediei cu restul continentului, cu Danemarca, Polonia, Franța și Marea Britanie, în special pentru schimburile de mărfuri și produse. In ultimii ani, Stockholmul a pierdut mult, dacă nu total din aceste sarcini. Mai mult decât atât, industria grea a fost exclusă total din Stockholm. Astfel, a devenit unul dintre cele mai curate capitale ale lumii. Azi în Stockholm, principalele locuri de muncă sunt în instituții ale statului și municipale, bănci, servicii, turism și maximum în Hi-tech. Firmele cele mai cunoscute care funcționează în Stockholm sunt IBM, Eriksson și Electrolux.

scandinavia 149Hotelurile în Stockholm, sunt multe, dar și scumpe ca de altfel în toate țările nordice.

Dacă mai și nimerești în plin sezon cum am nimerit noi, ai toate șansele să nu găsețti deloc cameră. Am fost nevoiți să închiriem un apartament particular printr-o agenție. N-a fost chiar rău. Cameră, bucătărie, baie.  E drept, mobilierul nu era chiar ca acasă, în schimb era curat. Nici nu era în centrul orașului, dar era aproape de stația de metrou și în 10 minute ajungeam în centru.

Vremea era foarte bună pentru umblat, așa că am hoinărit toată ziua. In lunile iulie și august, temperaturile sunt undeva între 20 și 25 de grade, în schimb lumina zile durează până la 18 ore.

Am colindat pe străduțele din Gamla Stan, am admirat vechile clădiri, vechile palate, sutele de prăvăli în care găsești tot ce vrei și nu vrei.

scandinavia 144Apoi ne-am extins raza dincolo de apă, am făcut o vizită în clădirea primăriei, apoi zona unde este Teatrul Dramatic, debarcaderul de unde pleacă vasele de agrement cu sute de turiști în fiecare dimineață în croaziere de câte o jumătate de zi, printre insulele arhipelagului.

Stockholm are multe muzeie: Muzeul Național, unde veți putea vedea opere ale unor artiști suedezi renumiți dar și picturi de Rembrandt, Muzeul de Artă Modernă, unde puteți admira lucrări de Salvador Dali și Picasso, sau Stockholm City Museum unde nu știu ce se poate vedea pentrucă n-am fost dar vouă să nu vă scape.

scandinavia 148Mai este muzeul Vasa, o mândrie a suedezilor, unde puteți vedea în mărime naturală vasul de război cu 64 de tunuri. Nici pe acesta nu l-am văzut. Nu le poți vedea pe toate. In schimb am văzut cel puțin două sute de ambarcații de agrement, aliniate la chei, vase construite în ultimii o sută de ani, toate funcționale, unele cu motor, altele cu pânze și altele și cu una și cu alta.

Stockholm are foarte multe parcuri. Unele doar cu flori și copaci, altele parcuri tematice.

Stockholm are multe terenuri sportive și stadioane. Probabil știți că în 1912 aici s-a ținut olimpiada de vară. Au tradiție. Au și sportivi. Cu fotbalul stau mai prost. Cel mai bun jucător suedez, Zlatan Ibrahimovic, de origină croată (cred), este nevoit să joace în Franța la PSG, pentrucă e prea bun pentru Suedia și nici nu-i poate plăti nimeni salariul de 14 milioane de euro pe an.

In Stockholm problema transportului auto este foarte greu de rezolvat. Aceasta pentrucă în afara străzilor înguste din orașul vechi și numărul crescând de automobile, mai este și apa care înconjoară din toate părțile insulele orașului. Numărul podurilor este impresionant, în jur de 60.

scandinavia 131Dar nu în totdeauna sunt comode și unele sunt mai de mult proiectate, cînd erau mai puține mașini. Pe scurt, pentru a descongestiona întrucâtva circulația, s-a pus din 2007 o „taxă de congestie” ( nu știu dacă am tradus bine), în orice caz, în zona centrală a orașului s-au montat aparate de citire automată a numerelor mașinilor și  fiecare mașină funcție de niște criterii, plătește o taxă care poate ajunge la 6.5 €/zi.

Ca peste tot, în ultimii ani se investește mult în infrastructuri. Metroul din Stockholm este dintre cele mai bine organizate și este în construsție o nouă linie de șase km., tunel, tub submarin și pod aerian, cu o valoare de cca. două miliarde de euro, care se va pune în funcție în 2017.

scandinavia 146Am petrecut o săptămână la Stockholm, dar nu ne-am plictisit. E drept și timpul a ținut cu noi. Sunt multe de văzut în acest oraș, multe de învățat și mai ales că se poate trăi și fără stress. Lumea este liniștită, nu se ceartă, nu se înghesuie, îți zâmbește fără să te cunoască. Nu ți se bagă nimeni în suflet, dar dacă ai vreo nelămurire, te ajută cu plăcere. Ei vorbesc suedeza și uneori finlandeza. Dar engleza o vorbesc toți.

Am părăsit Stockholm, într-o dimineață dela aeroportul Arlanda, în drum spre Budapesta. Mi-a plăcut mult orașul și trăiesc cu speranța că voi mai reveni.

Oare cum ar fi iarna. Poate că ar fi prea frig. Totuși aș încerca. Măcar pentru a vedea cum e.

2.2 – Malmő

 

Eram într-o vizită de câteva zile, la Copenhaga și Helsinki. Dar pentrucă atunci când am fost la Stockholm nu ne-am învrednicit să mergem până la Malmő, am hotărât s-o facem dela Copenhaga, existând legătura aeriano-submarină, numită Oresund Bridge.

Malmő este al treilea oraș ca mărime al Suediei, cu 280 de mii de locuitori.

Orașul s-a înființat cam în acelaș timp cu Stockholm, adică în secolul XIII și era un oraș danez la origine. Fiind plasat pe malul nordic al strâmtorii Oresund, era un loc strategic foarte bun pentru controlarea fluxului de vase din spre est spre vest și invers. De aceia, dealungul anilor s-au construit câteva cetăți și puncte întărite pe coastă, dar din care n-a rămas până azi decât un singur castel. S-ar putea ca și canalul din jurul vechiului oraș să fie un vechi canal de apărare.

Malmő a ajuns în secolul XV cel mai important și cel mai frecventat oraș danez. Și asta datorită în special Strâmtorii Oresund.

S-a desvoltat constant, în baza controlului asupra strâmtorii, dar și a comerțului pe care îl practicau cu țările vecine. Orașul după ce a trecut înstăpânirea de drept a Suediei, s-a desvoltat în continuare, fiind primul oraș care a trecut la o economie industrializată. Până în zilele noastre, Malmő este cunoscut ca un oraș al industriei grele suedeze, deși sunt mulți ani, de când au trecut la reorientarea economiei în spre Hi tech. S-a ajuns până la demontarea unor intreprinderi industriale și vinderea lor la sud coreeni.

Populația orașului a crescut de la 60 de mii în 1900, la 250 de mii în 1970, scade la 230 de mii din cauza recesiunii în 1981, iar în perioada 1990-95, se trece la reorientarea economiei, care înainte se baza în mare parte pe construcția de nave.

Elementul care a asigurat redresarea orașului, a fost construirea legăturii directe cu Copenhaga, adică Oresund Bridge. Acest pod, a fost „clocit” de prin 1936, dar punerea în operă s-a făcut abia în anul 2000. Podul de fapt este format dintr-o insulă artificială, un pod aerian și un tunel submarin, care leagă Malmő de Copenhaga printr-o șosea foarte scumpă 43 €/mașină traversarea și o linie de cale ferată, care circulă la fiecare 20 de minute între cele două stații. Urmare a construirii acestui pod, 10% din suedezi au locuri de muncă în Copenhaga, iar pe de altă parte, cetățenii din Copenhaga își cumpără sau își construiesc case în Malmő, casele fiind mai ieftine. Are loc astfel un schimb de populații, care conduce la schimbări structurale în societate.

DSC_0046Se pare că au intervenit schimbări și în administrația orașului, punându-se bază pe curățenie, evitarea poluării, recondiționarea clădirilor vechi cu semnificații istorice, cum este clădirea Primăriei și în general orașul vechi.

La sfârșitul secolului trecut, s-a deschis Universitatea Malmő, pe lângă Institutul de Marină.

Foarte multe companii mari și-au mutat birourile centrale în Malmő, crescând astfel populația de mijloc,

fapt care în paralel generează locuri de muncă în servici ăi administrație.

Pe malul strâmtorii Oresund, s-a construit o plajă și o promenadă, unde tineretul și mai ales studenții, în ciuda faptului că nu e foarte cald, fac plajă și baie în mare.

In lungul promenadei s-au construit clădiri moderne cu restaurante, locuri de distracție și în ultimă instanță cu locuri de muncă pentru sute de oameni. I se spune Copacabana of Malmő.

DSC_0023Cea mai înaltă clădire din peninsula Scandinavă, este turnul numit „Turning Torso”, care se traduce în românește „trunchiul răsucit” sau „trunchiul în răsucire”. Este un bloc de 54 de etaje, 190 de metri înălțime, construit între 2000 și 2005 ca bloc de apartamente de locuit. Este o clădire foarte interesantă, care atrage toate privirile și pe toți turiștii,  dar care de fapt s-a dovedit un fiasco. Mai întâi că a costat dublu decât s-a calculat la început, apoi nimeni n-a vrut să cumpere apartament în clădire respectivă. De câteva ori a încercat proprietarul să vândă clădirea dar n-a reușit. Azi, apartamentele se închiriază, iar la etajul 54 se poate vizita în interior, în zile și ore prestabilite.

DSC_0028Ce este foarte interesant că orașul vechi, este înconjurat cu un canal care ia apa din mare și înconjoară orașul vechi. Canalul de jur împrejur are cca. 4-5 km., lățimea de 30 până la 100 de metri și este navigabil. Pe canal circulă vapoare cu câte 40-50 de turiști, care văd astfel orașul vechi spre interior și suburbiile mai noi spre exterior. Fete tinere, probabil studente, fac serviciul de ghid în câteva limbi, printre care  desigur figurează engleza și germana.

Am plecat într-o dimineață în jur de ora nouă de la Copenhaga și la ora zece coboram din tren la Malmő și desigur nici n-am observat când am traversat marea. Deasemeni, nimeni, nu în Suedia și nu în Norvegia, nu ne-a cerut pașaportul.

DSC_0044Nu aveam nici un plan inițial, dar gara este în apropierea debarcaderului vaselor de agrement, așa că am început cu o plimbare pe canalul din jurul orașului vechi. Canalul se numește Sődra Főrstadkanalen, iar orașul vechi, Gamla Staden. Peste canal, sunt vreo 15 poduri de acces, unele pietonale, altele pentru circulație auto.

Plimbarea pe canal a durat cam o oră și jumătate, timp în care am privit clădirile mai vechi și mai noi din afara perimetrului orașuli vechi, clădiri ale Universității, noi și moderne, al unor liceie și școli, intreprinderi mai vechi dar funcționale, prăvălii cafenele parcul Raul Valenberg, parcul cetății și parcuri pentru joaca copiilor.

Am părăsit vaporașul și amintrat în orașul vechi pe undeva nu departe de  clădirea Primăriei, care cu adevărat este deosebită și bine intreținută. Intreg centrul orașului este scutit de circulația auto, în schimb este încurajată folosirea bicicletelor. In țările scandinave este foarte răspândită bicicleta. Se pare că în această acțiune, modă, trend, cum vreți să-i ziceți, conduce Copenhaga. A apărut și un „indice de copenhagenizare”, care îndică gradul de folosire a bicicletelor.

DSC_0050Ne-am plimbat pe străzile bine intreținute ale centrului istoric, am întrat în câteva magazine ca să ne facem o părere, apoi am căutat un restaurant că se făcuse de ora două. Cum era o zi frumoasă, soare, cald, în plin centru, peste tot era plin așa că până am găsit un restaurant, până am mîncat și plătit, s-a făcut patru. Am mai mers să vedem Biserica Sankt Petri, care deasemeni este bine îngrijită dar atât, apoi ne-am îndreptat către gară și la șase eram înapoi la Copenhaga.

Deci în opt ore, fără nici un plan prealabil, am văzut ceiace merită să fie văzut din Malmő. Eram cam rupți de oboseală dar a meritat. Am rămas cu amintiri plăcute despre acest oraș.